afișări

Domnule Președinte, chemați-ne la Referendum!

Moise Guran

Unora le e teamă. Mie nu. Adevărul, v-am mai spus asta, trebuie confruntat, dacă e cazul, dar nu ocolit și nici negat. Dacă suntem o nație de hoți trebuie să știm asta. Dacă românilor nu le pasă de corupție și de răul uriaș ce l-a făcut acestei țări, dacă politicianismul pe banii noștri convinge mai mult de jumătate din populație, trebuie să nu mai ascundem acest aspect. Dacă în această țară viitorul nu mai poate fi construit fără duplicitate, fără cârdășia călduță, fără acceptarea compromisului moral… în fine, dacă unii dintre noi ar trebui să plece definitiv din România, atunci haideți să votăm pentru asta.

Din punct de vedere legal președintele poate consulta națiunea prin referendum, în probleme de interes național (Art 90 din Constituție). În acest moment, problema unor grațieri colective și a modificărilor Codului Penal ce ar face scăpați câțiva infractori sus-puși, este o problemă ce divizează societatea noastră, fiind inițiată de un partid care a câștigat alegerile cu o largă majoritate, dar le-a câștigat fără o dezbatere pe această temă.

Strict tehnic, decizia referendumului nu depinde de Parlament, dacă Președintele îl proclamă. Guvernul este obligat să-l organizeze. Apoi urmează o campanie, o dezbatere națională, în care putem intra cu toții (fără apăsarea independenței politice pe care noi jurnaliștii o avem în campaniile electorale) pentru ca în final, toți cei care doresc să își exprime opinia o pot face prin vot.

Tot din punct de vedere tehnic, convocarea imediată a unui referendum nu împiedică emiterea pe hoțește a unor ordonanțe de urgență de grațiere /modificarea a Codului Penal de către Guvern. Dar o astfel de acțiune ar pune în evidență clar și fără echivoc reaua credință a celor care au în acest moment cârma țării. Nu vor îndrăzni, sunt sigur, căci vom ieși în stradă dacă o vor face.

Apoi, rezultatul referendumului, indiferent care ar fi acela, devine obligatoriu pentru Parlament. Orice lege care l-ar contrazice devine neconstituțională, căci (potrivit Art 2 din Constituție) Referendumul este o formă de exprimare a Suveranității.

Din punct de vedere moral și al consecințelor unui referendum în această problemă, eu am încredere în rezerva de cinste și corectitudine a națiunii noastre. Poate că nu toți suntem vocali, poate nu ne strigăm toți frustrarea pe străzi sau poate nu facem cu toții o corelație între dezvoltarea precară a economiei, nivelul de trai sub potențial al țării și acest flagel cumplit, numit Corupția. Un referendum e o bună ocazie pentru a dezbate inclusiv această relație de cauzalitate. Putem ridica miza și mai sus – Un referendum poate consulta populația inclusiv referitor la înăsprirea pedepselor pentru fapte de corupție, căci la noi acestea sunt din ce în ce mai mici.

Așa cum spuneam, există desigur riscul unor revelații neplăcute ce ne-ar putea face pe unii dintre noi să luăm decizia de a părăsi România, considerând că această țară e fără de scăpare. Dar da, avem dreptul să știm, inclusiv asta. Avem dreptul să optăm, ca oameni liberi, pentru noi și pentru copiii noștri. Și, orice vor spune românii la un astfel de referendum, cred că e timpul să alegem mai clar, mai fără echivoc, viitorul, fiecare dintre noi pentru el și noi toți ca o națiune.

UPDATE: Pentru că mulți întreabă ce s-a întâmplat cu rezultatul Referendumului din 2009, privind reducerea numărului de parlamentari… Este adevărat că rezultatul său nu a mai fost pus în practică, dar, ulterior, în 2012, când s-a pus din nou problema modificării Constituției, Curtea Constituțională a statuat că nicio modificare nu se poate face fără a se ține cont de rezultatul acelui referendum. Astfel s-a consfințit, cel puțin, o practică în această materie, cea a ridicării rezultatului unui referendum la un nivelul de forță pe care nici măcar o lege constituțională (aprobată în Parlament cu majoritate calificată) nu îl poate bate. Doar un alt referendum poate înfrânge rezultatul unui referendum. Desigur, se poate aduce argumentul că rezultatul referendumului de suspendare a președintelui din 2012 (invalidat) ar fi trebuit să producă de asemenea efecte. Dar a produs. Faptul că Traian Băsescu nu a demisionat imediat după aceea, a condus la rezultatul dezastruos la alegerile parlamentare din 2012. Băsescu a rămas președinte până în 2014, sacrificând practic România… dar asta e altă discuție. Ideea e că niciun politician nu poate ignora un referendum, fără costuri uriașe.