România desculță, România cu smartphone… Istorie și Masterplan (I)

de Mihai Alexandru Crăciun

1557339_920237628020716_8037590916128987441_o11 iulie 2015. O zi istorică! În urmă cu trei săptămâni istoria României se scria la Nădlac. Din păcate realitatea m-a deturnat din consemnarea în scris a acelui moment, însă astăzi revin la subiect, căci prima interconectare la 11 iulie 2015 a rețelei românești de autostrăzi cu cea europeană merită marcată în calendarul istoriei naționale. Momentul are aceeași anvergură cu prima interconectare a rețelei feroviare a României cu cea europeană, petrecută la 25 decembrie 1869, atunci când între Suceava și Ițcani a fost deschisă prima legătură feroviară dintre România și Imperiul Austro-Ungar. Sigur, istoria are dinamica ei, așa că respectivul punct de frontieră a dispărut de pe hartă încă de la Marea Unire a României de la 1918. Astăzi Ițcani-ul habsburgic de la 1869 este nu doar parte a României, ci chiar un cartier al Sucevei. Iar fosta gară austro-ungară Ițcani este actuala Suceava Nord, asta în caz că v-ați întrebat vreodată de ce are Suceava două gări feroviare principale, ambele cu construcții monumentale.DSC_3892-3000x2002-3000x2002Similar deci, nu putem ști cum, dacă și în ce sens, peste alți 146 de ani istoria va fi șters sau nu punctul de frontieră pe autostradă de la Nădlac (România) – Csanadpalota (Ungaria). Dar momentul istoric va rămâne, așa cum și astăzi avem consemnată acea zi de Crăciun a lui 1869. Vor urma în ordine istorică alte momente de aceeași anvergură, precum interconectarea rețelelor de trenuri de mare viteză, poate chiar în timpul vieții noastre, apoi a rețelelor Maglev și mai departe a cine știe căror alte rețele de transport ce vor fi inventate de tehnologia de peste încă un secol sau două. Chiar și atunci ziua de 11 iulie 2015 va rămâne scrisă în cronicile istorice ca una dintre cele mai însemnate date ale epocii noastre. Este timpul deci să facem puțină istorie, o istorie a infrastructurii românești, ca să înțelegem de unde venim și cât de repede vom ajunge, acolo unde vrem să ajungem.

Bucuresti_Filaret_-_1873

În urmă cu doar 150 de ani, căile ferate erau „autostrăzile” epocii, adică acea infrastructură fără de care țările erau condamnate la subdezvoltare și înapoiere. Prin urmare sunt câteva paralele care merită făcute între 1869 și 2015, respectiv între prima interconectare a rețelei feroviare și prima interconectare a rețelei de autostrăzi. Între România desculță și România cu smartphone.

Recunosc că mie, cetățean al României cu smartphone, îmi este foarte greu să înțeleg România desculță de acum un secol și jumătate. Istoria îmi spune că România cu smartphone este cea mai fastă perioadă din întreaga existență a țării mele. Trăiesc în cea mai sigură perioadă a României, stat membru NATO și sunt cetățean al celui mai select și mai avansat club de state din lume, probabil viitor stat al unei uniuni federale (sau confederale) Europene. România cu smartphone are cu cifre și documente cel mai înalt nivel de trai de dintotdeauna, cel mai larg răspândit acces la cele mai moderne tehnologii, cu educație, cu telecomunicații, cu totul la îndemână. Și mai ales cu enorme resurse la dispoziție, atât proprii, cât și externe și gratuite, așa cum sunt zecile de miliarde de euro furnizate de Uniunea Europeană, resurse cu care România are de acoperit un decalaj de doar 25-30 de ani față de țările bogate ale occidentului.

Cu toate acestea, constat necontenit că, la 26 de ani de la căderea comunismului, noi continuăm să ne plângem de greaua moștenire a fostului regim, de viața grea, de conspirațiile anti-românești. Dar ce este și mai trist este că, într-o abundență de resurse față de întreaga istorie a României, nu reușim să ne găsim drumul în nici un domeniu. La capitolul infrastructură avem rezultatul absolut jenant de a fi construit doar 600 km de autostradă nouă în decurs de un sfert de secol! Și încă și aceia cu numeroase probleme. Adică așa, cam de mântuială.

Și atunci îmi este foarte greu să înțeleg ce fel de „supraoameni” populau la 1860 România desculță, o țară aflată economic, social și tehnologic cu cel puțin un secol și jumătate (!!!) în urma Occidentului de atunci. În vreme ce Europa de Vest înflorea în plină dezvoltare capitalistă bazată pe 002_Regele_Carol_I._MNIRtehnologia aburului, fundamentul atât al industriei, cât și al transportului de atunci, România era încă în căutarea unei identități naționale, rămânând adânc ancorată într-un feudalism târziu. Mai mult, în acea epocă, dorința imperiilor Otoman, Austro – Ungar și Țarist de a păstra între ele o Românie tampon subdezvoltată și aservită economic nu era doar o teorie conspiraționistă, ci o realitate istorică. Și totuși, în tot acel context infinit mai potrivnic României decât extrem de favorabilul context de astăzi, țara noastră reușea în primul rând să se fondeze ca stat (!) prin Unirea sub Cuza de la 24 ianuarie 1859, un moment mult mai dramatic pentru societate și cu mult mai multă bătaie de cap decât Revoluția noastră din 1989. Căci una este proclamarea Unirii și cu totul altceva este realizarea ei de facto în cele mai intime aspecte ale funcționării unui stat, atunci când lucrurile trebuie să funcționeze la fel și la Craiova și la Iași.

Dar nu lecția de istorie este importantă aici, ci legătura dintre contextul istoric și infrastructură. În sărăcia în care se zbătea România abia fondată ca stat a anilor 1860, cu drumuri de pământ ce deveneau impracticabile ori de câte ori ploua, ideea de a construi căi ferate echivala atunci cu a decide astăzi construcția unei rețele Maglev cu bani de la buget, căci nu existau de fel fonduri europene nerambursabile. Și totuși, la doar șase ani de la Unire, în 1865 România decide realizarea primei căi ferate, București Filaret – Giurgiu. Linia avea să se inaugureze patru ani mai târziu, la 7 septembrie 1869, deși contextul politic din epoca „Monstruoasei Coaliții” era unul extrem de tulburat. Cumva, politicienii României desculțe au înțeles că infrastructura este o condiție sine qua non a dezvoltării României, indiferent cine și în ce direcție liberală sau conservatoare o va conduce peste 20 sau 30 de ani, ori iată capitalistă sau post capitalistă peste 150 de ani. Cu toții avem nevoie de calea ferată București – Giurgiu, numai că România desculță a construit-o și România cu smartphone a distrus-o în 2005.

70519177

Și asta pentru că o autoritate coruptă a României cu smartphone a permis unei firme „inteligente” și la fel de corupte să exploateze piatră spartă din albia Argeșului, fix de la piciorul podului căii ferate. Deloc surprinzător, la prima viitură piciorul s-a deplasat și podul a fost scos din uz. Iar în decurs de zece ani de atunci, politicienii români nu au fost capabili să finanțeze refacerea podului. Așa că el a dispărut cu totul, în general furat, trenurile între București și Giurgiu ocolind pe la Videle, câte 50 de kilometri pe sens, zilnic de zece ani încoace.

România cu smartphone a reușit să dubleze distanța între București și Giurgiu!

Dar mai mult, o Românie desculță, dar tânără și ambițioasă, în septembrie 1866, la doar patru luni de când Carol I devenise suveran al României și la doar trei luni de când România proclama una dintre cele mai moderne Constituții din Europa, Parlamentul României decide construcția unei magistrale feroviare care să străbată TOATĂ România, de la Vârciorova (Turnu Severin) din sud-est la Ițcani (Suceava) în nordul extrem de atunci, ambele fiind puncte de frontieră cu imperiul Austro-Ungar și trecând prin toate marile orașe ale epocii: Craiova – Pitești – București – Galați – Tecuci – Iași. În tehnologiile de construcție preponderent manuale (!) și cu resursele extrem de puține de atunci este ca și când astăzi am decide să înființăm propria stație spațială până în 2030.

Ei bine, România desculță a reușit în 15 ani exact ceea ce a decis! În ziua de Crăciun a lui 1869 spuneam că se inaugura tronsonul de graniță Roman – Suceava, apoi în 1872 tronsonul Pitești – București – Galați – Roman, iar în 1878 linia ajungea să fie completă de la Vârciorova (Turnu Severin) la Suceava. 1050 de kilometri de magistrală feroviară în 15 ani! Și nu doar atât, căci la doar nouăsprezece ani de la Unirea din 1859, rețeaua de căi  ferate a unei Românii fără Transilvania, fără Dobrogea și fără Bucovina avea peste 1500 km și se extindea rapid, cu ramuri spre toate orașele. În 1879 se deschidea inclusiv interconectarea feroviară de la Predeal – Brașov, iar în 1889 se deschidea legătura feroviară spre Constanța, adică celebrele poduri ale lui Anghel Saligny de la Fetești și Cernavodă, pe care trenurile circulă și astăzi. Un ritm de construcție al României desculțe care pare de neînțeles în România cu smartphone, cea care pare să se sufoce în plină abundență de resurse. Mai are sens să mai adaug că între timp România desculță a purtat și a plătit greul cost al Războiului de Independență (1877 – 1878) cu Imperiul Otoman, pe care l-a și câștigat?!

803_001Pare deja că vorbim despre un neam al unor supra-români cu care noi nu mai avem nicio legătură. Și este cu atât mai ciudat, cu cât ne gândim că era vorba de un popor slab educat, preponderent analfabet, cu politicieni pe care Caragiale îi descria în cele mai negre și mai groase tușe. Tipătescu și Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu, Cațavencu și Agamemnon Dandanache. Analiștii vremii erau Rică Venturiano, iar cetățenii erau Conu’ Leonida, Jupân Dumitrache, Chiriac și Zoe, dar și Coana Chirița a lui Alecsandri. Prin ochii marilor noștri dramaturgi este ușor să privim de sus acea epocă, în care ne imaginăm călătoria cu trenul ca o scenă desprinsă din Domnul Goe sau din Bubico.

Ceea ce însă nu ne imaginăm este faptul că atunci România reușea lucruri imposibile în România de azi. Și asta pentru că dincolo de personajele caragialești, existau și politicieni precum Kogălniceau, Rosetti sau Brătianu, din care astăzi nu mai găsim. Iar România desculță era condusă de lideri hotărâți și dedicați ei, precum Cuza și Carol I, care dacă ar fi trăit astăzi, atunci probabil că autostrăzile s-ar fi construit în cu totul și cu totul alt ritm.

Calendarul inaugurărilor din ultimul sfert de secol probabil că ar fi arătat cam așa:

  • 1992 – Se finalizează A2 București – Constanța
  • 1995 – Se decide construcția autostrăzii A3 București – Brașov
  • 1996 – Parlamentul decide construcția autostrăzii Nădlac – Constanța
  • 1999 – Se inaugurează A3 București – Brașov
  • 1999 – Se inaugurează tronsonul A1 Nădlac – Timișoara
  • 2002 – Se inaugurează tronsonul A1 Timișoara – Lugoj – Deva – Sibiu
  • 2002 – Se inaugurează A0 Centura București Nord
  • 2003 – Se inaugurează A7 Ploiești – Bacău
  • 2005 – Se inaugurează A3 Brașov – Cluj
  • 2008 – Se inaugurează A1 Sibiu – Pitești
  • 2009 – Se inaugurează A8 Târgu Neamț – Iași
  • 2010 – Se inaugurează A7 Bacău – Suceava
  • 2011 – Se inaugurează A8 Târgu Mureș – Târgu Neamț
  • 2012 – Se inaugurează A3 Cluj – Borș
  • 2014 – Se inaugurează A6 Lugoj – Craiova – Calafat
  • 2015 – Se inaugurează A12 Craiova – Pitești

Cum ar fi arătat și cum s-ar fi dezvoltat economic o astfel de Românie, cu peste 2500 km de autostrăzi în 2015? Pare de neimaginat! În episodul următor vom analiza investițiile în infrastructura de transport făcute în a doua jumătate de secolului XX.

stiri verificate
This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

27 răspunsuri la România desculță, România cu smartphone… Istorie și Masterplan (I)

  • LIVIU SOFICA
    August 27, 2015 la ora 21:13

    foarte corect Time Team

    Răspunde
     
  • sebba
    August 20, 2015 la ora 09:19

    „România desculță era condusă de lideri hotărâți și dedicați ei” – asta nu mai avem noi de peste 25 de ani insa a ramas cam la fel faptul ca „în acea epocă, dorința imperiilor […] de a păstra între ele o Românie tampon subdezvoltată și aservită economic nu era doar o teorie conspiraționistă, ci o realitate istorică”

    Răspunde
     
  • cmd
    August 15, 2015 la ora 22:36

    Bun articol insa cred ca mai suporta o adaugare: Romania cu smartphone arata cum arata deoarece toti se pricep la analize si aproape nimeni la solutii.
    M-as bucura daca autorul vine cu cinci solutii, cu liniuta, pentru ca cei care ar trebui sa fie interesati sa nu zica ca n-au priceput.

    Răspunde
     
  • Ovidiu
    August 13, 2015 la ora 15:09

    Am terminat de citit acest articol și am obrajii roșii. Ști de ce? De rușine pentru că sunt român în această generație. Si eu fac parte din România cu smartphone și mi-e rușine că alături de generația mea am făcut și fac prea puține pentru țara mea și copiii noștri. Mult prea puțin, dacă privesc la resursele și capacitatea de care dispunem.

    Răspunde
     
  • Doru
    August 12, 2015 la ora 13:59

    De citit si articolul:
    https://istoriabanatului.wordpress.com/2011/09/06/mircea-rusnac-cea-mai-veche-cale-ferata-din-romania-oravita-bazias/
    Face totusi parte din istoria transporturilor din Romania.

    Răspunde
     
  • Felix Zaharia
    August 10, 2015 la ora 22:30

    Fără să vreau să contest concluzia articolului, nu pot să nu ma întreb dacă o prezentare mai nuanțată a situației nu ar face comparația dintre cele doua Românii mai dificil de realizat.

    De exemplu, în lipsa fondurilor europene nerambursabile, construcția căilor ferate menționate a fost concesionată. iar concesiunile au ridicat probleme impresionante (Strousberg). În plus, răscumpărarea acestor concesiuni s-a produs numai ca urmare a presiunilor Congresului de la Berlin, iar ulterior segmente necorespunzătoare ale căii ferate au fost refăcute.

    La nivel de politică de stat, poate că așteptările cărora statul român trebuia să le răspundă în 1990 și anii care au urmat au fost mult mai mari decât posibilitățile reale de acțiune. Și atunci, inevitabil, a intervenit o prioritizare. Beneficiul trecerii timpului ne spune acum că a fost departe de a fi cea mai bună.
    Cu totul altele (și mult mai reduse) erau așteptările populației de la autoritățile române ale secolului XIX, ceea ce cred că a permis o mai bună prioritizare a proiectelor strategice.

    Răspunde
     
  • corny
    August 9, 2015 la ora 14:26

    Sint indiferenti, toti avem masini second hand dar sintem falosi, iar despre vointa nici nu poate fi vorba – nu este sau s-a ratacit undeva in istorie. Sincer cred ca nu ne dorim sa fim aici mandri si nealcosi cum zic ardelenii. Daca pe vremea comunistilor se facea ceva era pt ca era frica de cineva , azi nu ne e frica de nimc iar daca nune pica ceva fita fie si ele fonduri gratis nu miscam un deget. Sincer acel Desteapta-te Romane pt. CINE E VALABIL?

    Răspunde
     
  • Alex Mit
    August 8, 2015 la ora 18:00

    Foarte bun articolul si adevarat

    Răspunde
     
  • Ventiris
    August 8, 2015 la ora 16:16

    Capra, cât o fi ea de râioasă, coada tot în sus o ține…

    Răspunde
     
  • Dani
    August 8, 2015 la ora 11:19

    Excelent articol!

    Răspunde
     
  • steff
    August 8, 2015 la ora 11:10

    Si intre Romania desculta si aia cu smartfon a fost Romania lagarului comunist, iar comunistii aia nu au facut absolut nimic in Romania. D-aia din nimicul ala s-au imbogatit unii acum si au o durere imensa in cot pt Romania sec 21, tara a uniunii europene !

    Răspunde
     
  • Stelian F
    August 8, 2015 la ora 10:50

    Si noi vrem Argesul independent, si brasovenii vor Brasovul independent, si constantenii vor independenta, si craiovenii, si altii. O Romanie cu judete independente in scurt timp n-ar mai exista ca tara. Nici in UE n-am fi intrat cu regiuni, cu judete, cu localitati independente. Caci dvs vreti regiuni independebte, dar poate eu vreau independenta localitatii mele, sau a familiei mele. Ce bine ne-am descurca daca in familia mea ar exista si legislativ si executiv, si impozitele platite de familia mea sa fie catre familia mea. Nu locuiesc in Romania si nici nu stiu daca voi reveni vreodata, asa ca ar putea sa nu ma intereseze parerea dvs, dar e cea mai proasta parere pe care am citit-o pe aici.

    Răspunde
     
    1. Stelian F
      August 8, 2015 la ora 10:52

      Ma bucur ca i-ati sters mesajul, dar acum a ramas al meu fara subiect :).

      Răspunde
       
  • iononick
    August 8, 2015 la ora 10:06

    Draga autorule

    Hai sa-ti dau un (contra-)exemplu: dezvoltarea exploziva tocmai a retelelor care-ti dau smartphoneul.
    In 1996 decembrie s-a inceput inmpelementarea primei retele GSM in Romania. Un an mai tarziu mai mult de jumatate din romani erau deja conectati prin telefonie mobila. Vezi cati romani au astazi telefoane mobile.
    Exemplele de acest fel sunt rare, dar prezinta o anumita nevoie a oamenilor dintr-un anumit context si moment al istoriei.

    Răspunde
     
    1. Mihai Alexandru Craciun
      August 8, 2015 la ora 10:43

      @iononick, daca vrei sa intelegi istoria, e bine intai sa o cunosti. Telefonia mobila in Romania exista din 1992, cand s-a lansat Telemobil, care opera pe protocolul NMT.

      Retelele digitale tip GSM s-au lansat in 1997, dupa ce licentele de operare fusesera acordate in 1996. Evolutia retelelor n-a fost nici pe departe atat de exploziva. Dupa 1 an abia se ajunsese la 200.000 de abonati. Abia in 2006, deci dupa 9 ani, s-a ajuns la zece milioane de abonati, adica la jumatate dintre romani.

      Insa care e relevanta infrastructurii de telecomunicatii atunci cand vorbim de transporturi? Si apoi, cand spui „prezinta o anumita nevoie a oamenilor dintr-un anumit context si moment al istoriei.” vrei sa insinuezi ca acum nu se construiesc autostrazi pentru ca nu avem nevoie de ele?

      Răspunde
       
  • Alexandru
    August 7, 2015 la ora 17:04

    Problema e ca la noi, astfel de evenimente se petrec cam rar, foarte rar. Si atunci cand au loc, ne bucuram de parca-i sarbatoare nationala, sau poate chiar asa o considera si statul. Faptul ca romanii au smartphone nu ii face pe acestia(toti) vinovati. Bani ajung la stat, banii nostri, ai romanilor.. dar trebuie sa aiba si cine sa-i gestioneze. Noi muncim, platim taxele aferente iar din banii ramasi ne cumparam utilitatile si ne intretinem.

    Răspunde
     
  • gigi lescaie
    August 7, 2015 la ora 16:09

    Mai uamenilor,mau uameni buni autostrazi nu avem pentru ca PIBul Romaniei E MIC!!!de-aia apar firme inteligente” si tot restul.
    Voi puteti sa intelegeti odata pt totdeauna ca volumul de bani rulat in Romania e de 10x mai mic decat era normal sa fie??!!

    Isarescu a inteles,se vede din amenintzarile pe care le lanseaza.
    Sincer si eu as face la fel! Nu raspunde El,raspund politicii respectiv Johannis(cel care l-a pus sa latre).

    Răspunde
     
    1. Time Team
      August 7, 2015 la ora 17:03

      Asa e, ..e mic, dar din 40miliarde datorie se faceau suficiente, in ideea daca se luau ca sa produca alti bani si nu doar sa astupe niste gropi in sfalt si in bugete.

      Răspunde
       
    2. cosmin t
      August 10, 2015 la ora 16:18

      Calitatea liderilor din sec XIX era aceeasi cu cea a actualilor politicieni. Daca cititi presa vremii despre afacerea Strousberg o sa fiti frapati de actualitatea ei…

      Răspunde
       
  • Charlotte
    August 7, 2015 la ora 15:48

    Foarte interesant articolul. De multe ori m-am intrebat si eu aceleasi lucruri. Cum de nu reusim sa recuperam din decalajul mare avut in comparatie cu vestul Europei?
    Concluziile mai importante la care am ajuns ar fi :
    – De peste mai bine de 70 de ani nu am mai apreciat valoarea educatiei si a calitatii umane. Politicul a impus liderii. Adevaratii lideri si specialisti nu au fost si nu sunt apreciati in Romania .
    – Nu mai suntem o comunitate/natie . Suntem ca in fabula cu stiuca, racul si broasca. Fiecare pentru el, se descurca cum poate.
    – Romania „smartfoanelor” este o tara in care fala este la putere ( parafrazand o ideea din articolele anterioare de pe blog). Este surprinzator cat de putin stiu cei ce au smartpfone sa il si foloseasca la adevarata valoare.

    Răspunde
     
  • Kristina
    August 7, 2015 la ora 15:40

    Acu’sincer vorbind 🙂
    Cand te dai numai cu avionul sau cu cele mai luxoase vase de croaziera prin CARAIBE,
    mai contează „ulitzele”de prin Romania?
    (asta se intampla cu toti politicienii români ajunsi la putere din generatie in generatie)
    Articolul este bun, scris inteligent.
    titlul”Romania descultza,Romania cu smartphone…”nu prea
    stiu cum sa interpretez.
    🙂
    vara e foarte ,foarte sănătos mersul desculț
    iar smartphone
    foarte necesar 🙂
    Asfaltul se pare a fi inutil”pentru unii

    Răspunde
     
  • HORATIU
    August 7, 2015 la ora 15:38

    Frumoasa lectura de mai sus, insa in toata comparatie lipsesc anumite aspecte, si anume deschiderea frontierelor e una. Prin urmare cei din generatia Smartphone, cei de calitate, cum erau si atunci acei putini politicieni, ori emigreaza in tari mai civilizate pentru o bataie de cap mai mica, ori s-au resemnat. Acum de ce nu le pasa si/sau de ce emigreaza? Pai aici e simplu. Efectiv s-au inmultit prea repede, intr-o societate cu drepturi pentru toti, cei de calitate inferioara (consumatori de Maruta, Antena 3 si asa mai departe).
    .Pe ,,atunci” aceasta nisa de oameni, se numea clasa muncitoreasca si era condusa de acei putini oameni de calitate. Acum ei emigreaza… Mai simplu, daca comoditatea poate fi considerata o vina, atunci generatia cu smartphone si bine educata e de vina!
    Concluzia e ca ei exista, insa ”muncitorii” au prea multe drepturi acum.

    Răspunde
     
  • Time Team
    August 7, 2015 la ora 13:40

    Diferenta intre Romania Desculta si Romania Smartphone e ca cei dantai munceau, iar cei de azi mai mult butoneaza.

    As fi afisat programul de mai sus la parlaament !

    Nu am construt autostrazi cand ar fi fost ieftine !
    – industria(inclusiv petroliera +cimentului) si terenurile erau in proprietatea statului. Forta de munca suficienta si ieftina:
    -inclusiv soldati in termen+unitati de geniu care gemeau de utilaje specifice nefolosite.
    – suficienti muncitori din industria de stat falimentara care trebuia restructurata sau privatizata.
    -minerii care puteau face autostrazi in loc de greve si drumuri la Bucuresti.

    In anii embargoului yugoslav deja cheltuielile erau amortizate.

    Răspunde
     
  • miluch
    August 7, 2015 la ora 11:50

    Felicitari pentru articol. 🙂

    Răspunde
     
  • Ivan Dan
    August 7, 2015 la ora 11:48

    Nu pot sa nu ma declar putin deprimat cand vad ca Maramuresul nu apare nici macar pe harta imaginara de autostrazi inaugurate. Toata speranta o am acuma in imaginatia politicienilor, care ne mai pun din cand in cand pe cate un plan, asa in apropierea alegerilor.

    Răspunde
     
  • Green
    August 7, 2015 la ora 10:56

    Poporul era needucat în sec. 19 dar liderii săi aveau o altă calitate. Astăzi, Dl Ponta condamnă România la înapoiere numai pentru a câștiga alegerile. Ce investiții? ce finanțări? – pomană să fie și să fie în cel mai scârbos mod.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase