28.698 afișări

Așa ceva nu există…

Moise Guran

Da, economia României crește ca o girafă, dresată. Să nu care cumva să mai cârcotiți la Programul din Scoarță-n scoarță! 5,7% pe brut în primul trimestru (5,6% ajustat) e ce trebuie! E ceea ce au anticipat specialiștii PSD, clar, iar prognoza oficială s-a și dus pe aceste estimări, imediat după schimbarea guvernului! Acuma, să vă spun de ce e economia girafă și de ce s-ar putea să rămână suspendat de gâtul ei ăl de o duce de căpăstru.

Că economia a crescut în primul trimestru este neîndoielnic. Deocamdată, statistica oficială nu a comunicat care au fost motoarele acestei creșteri, dar știm așa: Industria a avut un plus de 6,7%, serviciile, cam tot pe acolo, în condițiile creșterii de 7,4% a comerțului pentru populație, construcțiile cu peste 6% (aici e o șmecherie, o explic mai jos). Totu-i vis și feerie!

În mod inexplicabil însă, veniturile fiscale ale statului au o creștere brută de doar 0,8%, față de primul trimestru din 2016. Oups! Așadar, creșterea economică lipsește din bugetul statului, chestie care sugerează fie o relaxare fiscală generată de o scădere a impozitării cu aproximativ 5%, fie o relaxare a plății taxelor și impozitelor. Adică evaziune.

Pe partea de venituri curente, deci taxe și alte venituri constante, altele decât cele de natură fiscală, există o creștere de peste 4% a veniturilor la bugetul statului, care vine în mod singular din încasările contribuțiilor (+15%) datorate creșterilor salariale. OK, o parte din ele vin de la bugetari, deci cam 30% din creșterea încasărilor din contribuții sociale (peste 600 de mil. lei, cam un miliard de lei dacă luăm în calcul și impozitul pe salarii), sunt bani pe care statul i-a mutat dintr-un buzunar în altul. Mai departe, ei au ajuns în economie, prin consum, dar n-au mai fost fiscalizați corespunzător (-1,3 mld. lei la TVA) ca să se întoarcă ceva și în bugetul statului.

Una peste alta, în bugetul statului au intrat în primul trimestru cu 7% mai mulți bani decât în aceeași perioadă a anului trecut. În același timp, cheltuielile au explodat, cu o creștere de 10%, împărțită astfel: +16% salarii, dar o reducere cu 3% a achizițiilor (și aici intuiesc o șmecherie, căci ele sunt foarte fain disimulate în transferurile către administrația locală) și o cădere cu 31% a investițiilor.

Așadar, aportul statului la creșterea economică a fost strict pe partea de salarii (acesta este și criteriul după care se calculează valoarea adăugată a sectorului public, în PIB), căderea investițiilor determinând, de exemplu, o cădere de aproape 20% a lucrărilor de infrastructură. Construcțiile au avut o creștere brută mult mai mică decât cea ajustată și, de fapt, aceea a fost provocată de urcarea cu peste 75% a construcției de locuințe.

Tragem linie și adunăm. Rezultă că în creșterea economică mare, mărirea salariilor, în special ale bugetarilor, a avut în mod incontestabil un rol important. Până la un punct, pe asta miza și programul din Scoarță-n Scoarță. O altă parte a creșterii, de data asta din sectorul productiv (posibil mai mult din servicii), se face în sectorul informal. La negru. Altfel, este inexplicabilă căderea încasărilor din TVA cu aproape 10%. E ok, și munca la negru e tot muncă, doar că statul nu o poate fiscaliza. Ce-ai crescut pe salariul minim, ai pierdut pe TVA! Partea cu adevărat urâtă e că statul se învârtește în jurul cozii. A angajat credite pe termen scurt pentru a finanța creșterile de salarii, acestea ajung în economie, dar nu se mai întorc proporțional în buget pentru a închide creditele. Pentru că perpetuum mobile nu există, nu s-a inventat, e imposibilitate logică, la fel e și ideea că poți aloca din creșterea economiei pentru bunăstarea populației (prin salarii și scăderi concomitente de taxe) mai mult decât creșterea însăși. Ăla e credit și trebuie refinanțat de undeva. Am comparat economia noastră cu o girafă nu pentru că e înaltă, ci pentru că, vorba olteanului, așa ceva nu există!