466 afișări

DNA-ul îşi joacă ultima carte. Cum poţi să ucizi un Kamikaze?

kamikaze

de Moise Guran

Da, de la început şi până la sfârşit, în această campanie electorală este vorba despre Justiţie.

Cu un amendament, însă. Campania electorală nu a început acum, din fericire a început în vara lui 2012, chiar înainte de campania pentru alegerile legislative. Atunci a fost momentul negocierii dintre Victor Ponta şi Traian Băsescu pentru alegerea şefilor de parchete, atunci s-a dat startul unei lupte pe viaţă şi pe moarte care, acum, în toamna lui 2014, a ajuns aproape firesc la apogeu. Şi să vedeţi de ce…

În România, Justiţia era atât de îngenuncheată de deceniile de comunism încât nici în primul deceniu de democraţie nu avea cum să îşi revină. Hăt, târziu, la începutul anilor 2000, atunci când Adrian Năstase făcea PNA, doar pentru a mai creea o formă fără fond, era deja târziu pentru cât de generalizat ajunsese cancerul corupţiei în România. Iar anticorupţia a rămas cel mult o glumă bună până în 2005, atunci când Daniel Morar a fost adus să reformeze PNA-ul lui Amărie în DNA-ul colţos pe care îl ştim astăzi.

Cei care azi spuneţi că DNA-ul e manevrat politic, căutaţi-l pe Iosif Pop, un bancher ridicat cu mascaţi, în 2002, de către PNA-ul lui Năstase doar pentru a pune o ordine politică în sectorul financiar. Întrebaţi cum îi dirijau, pe atunci, procurorii pe martori împotriva unor ţinte stabilite într-un mod sinistru în sfere obscure ale unei puteri mafiote care conducea, tot pe atunci, România.

Sau, înainte să vă plângeţi de interceptările pe care le face azi SRI-ul, întrebaţi-l pe Mircea Geoană dacă s-a simţit pe atunci, în epoca Năstase, urmărit de vreun serviciu secret al României doar pentru că putea fi un contracandidat serios în interiorul partidului de guvernământ.

Revenind în zilele noastre, sigur că despre Justiţie este vorba, de la început şi până la sfârşit, în aceste alegeri.

A vorbit Victor Ponta cu gura lui despre controlul politic al DNA-ului, s-au exprimat sute de parlamentari în Marţea Neagră, încercând mai întâi să dea o amnistie, iar apoi să îşi dezincrimineze, pentru ei, faptele de corupţie, iar ultimele interceptări între Şova şi Hrebenciuc nu, nu sunt discuţii politice la o cafea, sunt planuri concrete de a comite fapte antisociale ale unei grupări mafiote ce controlează guvernul şi au puterea de a schimba legi în România.

Un ascultător deştept al emisiunii România în Direct a intrat, prin telefon, şi a spus că DNA-ul se implică în campanie, dar o face pentru a supravieţui.
Aşa este. Nu că l-ar desfiinţa cineva, n-ar da bine, dar, în mod cert, procurorii aceia, ajunşi eroi naţionali, deşi sunt puţin cunoscuţi, au devenit şi ei conştienţi că de aceste alegeri depinde de fapt castrarea DNA-ului, modificarea legislaţiei astfel încât acesta să redevină PNA-ul lui Amărie, care eventual să mai fugărească cel mult medici sau funcţionăraşi care se mai fac că n-au văzut când le-a strecurat cineva 50 de lei în buzunar.

Îmi place râvna acestor oameni, au toată încrederea mea şi a multora dintre români, dar cel mai mult îmi place deruta politicienilor care nu ştiu ce să le facă celor de la DNA.

Conştienţi că îşi joacă ultima carte, procurorii merg până în pânzele albe, fără şanse şi fără speranţe, căci nimeni n-are nicio armă împotriva unui kamikaze.