41.260 afișări

Hai să nu mai dăm vina pe Istorie! Cu Ignoranța avem probleme mai mari

Moise Guran

Acum o lună am fost la Chișinău într-un soi de citybreak, în care m-am întâlnit cu oameni, cu locuri, cu  vinuri. N-am stat numai în Chișinău, m-am plimbat și prin ținutul Orheiului, descoperind acolo o Românie profundă, blocată în timp dar nu atât de istoria pe care dăm prea des vina, uneori pentru a ne justifica nepăsarea, comoditatea, dezinteresul. Mai țin câteva zile reportajul meu din Moldova, azi am un pic altceva să vă spun…

moldova romania

Republica Moldova este cumva o replică a României dintr-o dimensiune paralelă și nefericită, în care putem arunca din când în când o privire, doar așa de curioși, într-un joc contrafactual din care-am putea afla ce s-ar fi întâmpat cu țara noastră dacă… Dacă ne-ar fi făcut țarii gubernie, dacă ne-ar fi îngenuncheat bolșevismul stalinist nu unul ci vreo cinci decenii, dar putem afla și ce s-ar fi întâmplat cu țara noastră dacă n-am fi intrat în UE sau în NATO, sau cum ar arăta satele noastre fără ajutoare sociale, că ei chiar n-au bani de așa ceva. Tot ce trebuie să faci ca să afli cum ar fi arătat România trecută prin oricare dintre aceste dezastre, e să tragi o fugă până la Chișinău.

Acestea-s însă jocuri de intelectuali burghezi, ceea ce descoperi vizitând Moldova azi este și un spirit unionist mult mai aprins, mai combativ și mai extins decât e perceput dincoace de Prut. În același timp, îți recomand să cunoști cât mai mulți oameni. S-ar putea să descoperi un bun simț (și o educație primară, din familie) ce în România e tot mai rar, chiar și la țară, atacat fiind permanent de consumerismul și de manelismul televizat sau de bătălia pierdută a Educației cu parvenitismul analfabet. Altfel spus în Molodova vezi în aceeași măsură partea bună a sărăciei, în care poți vedea în România superficialitatea indusă uneori de bogăția nemuncită. Sigur că și ei au bogătani nesimțiți, dar la ei sunt dați mai des de exemplu negativ în viață, nu de exemplu pozitiv. 

Și, cu adevărat fascinant în acest tip de comparație, e faptul că inevitabil îți vei da seama că moldoveni sunt români get-beget, e fix nicio diferență, nici măcar fetele lor nu-s mai frumoase ca ale noastre, cum cred unii, dar nici bețivăneala nu e diferită în Republica Moldova de cea din România. Moldoveanul e la fel cum te vezi sau cum eviți tu să te vezi, românule, când te uiți în oglindă, doar mediul istoric este cel care a intervenit altfel asupra lui decât asupra ta. Tu poate te mândrești că înțelegi firmele americane fără subtitrare de pe torenți, lui nu-i e rușine că le înțelege și pe cele americane și pe cele rusești, tinerii lor au aceeași înclinație spre IT dar n-au aceeași resursă ca ai noștri, că peste ei nu s-au dus toate companiile occidentale care au venit la noi, talciocurile lor, la fel de pline de chinezării ca și ale noastre… doar că-s venite de la Odessa, nu de la Constanța, iar la ei le găsești și pe străzile din centrul Chișinăului, nu prin periferie, ca la noi.

M-am întors la Chișinău în 2016, la 12 ani de când am fost ca reporter. N-am mai fost atâta timp pentru că ăsta e prețul când renunți să mai fii reporter și devii realizator, cu emisiuni în fiecare zi – nu mai ai timp. Și deși au trecut 12 ani, încă mai aveam în minte tancheta rusească de pe Nistru și soldatul sovietic știrb, care nu m-a speriat cât m-a șocat cu atitudinea lui de golan de școală generală, ce m-a lăsat să trec podul numai după ce mi-a golit buzunarele de țigări. Am auzit că-i tot acolo și azi, e la fel de ridicol, dar nu m-am mai dus să-l văd că, știți cum e, nu râzi de două ori la aceeași glumă.

Și totuși, rușii altă poantă nu știu. Ei încă mai trec din când în când Nistrul cu tancurile la mișto, pe sub apă, doar ca să le facă bau! autorităților de la Chișinău care sună disperate la ambasadă ca să întrebe dacă e cumva invazie. Haideți bă că am glumit, e exercițiu anti-terorist le răspund rușii, asta dacă cadadicsesc să le răspundă la telefon. La ultimul exercițiu de felul ăsta atașatul militar le-a zis că el e în concediu și că nu știe de ce au trecut tancurile Nistrul… o poveste, ce să mai!

Eșuată ca stat, azi mai mult decât acum 12 ani, Republica Moldova nu mai are armată, dar nu mai are nici controlul propriului sistem financiar, nici al infrastructurilor energetice sau de alt fel. Din bănci dispar miliarde, leul moldovenesc intră în picaj, autoritățile nu mai au cum plăti pensiile și salariile, dar și asta e tot un soi de glumă rusească prin care rușii le spun că toți oligarhii au și cetățenie românească, nu numai rusească și că, deci, care-i problema dacă cel mai bine cotat candidat la președinție este finanțat cu bani din Rusia?

Moldovenii joacă ruletă rusească, dar nu pentru că asta ar vrea, ei sunt prizonieri săracii, nici măcar doar ai Rusiei, căci nepăsarea României îi umilește la fel de mult.

Dincoace de Prut găsești în trei minute cel puțin trei deștepți care îți pot explica ce dezastru economic ar fi pentru noi Unirea Moldovei cu România. Politicienii nici nu au curaj să vorbească de asta, sunt cel mai des ignoranți și oricum, Unirea nu e o temă care să-ți aducă voturi la alegeri și deci de ce te-ar preocupa Moldova? 

Aceeași generație speriată, și în România și în Republica Moldova, generația căreia comunismul i-a spălat creierul și i-a reprimat gena națională, generația fără soluții și fără perspectivă, încă domină cele două țări. Dar nu pentru mult timp… Din urmă vin alții, mai tineri, mai altruiști, altfel educați, fără cultura fricii și fără spaima de a pronunța cuvântul patriot.

Mâine de la ora 14 merg și eu să mă întâlnesc cu această generație la Hanul lui Manuc din București, iar apoi vom mărșlui până la Palatul Victoria. Vrem de la autoritățile române doar un plan mai coerent de integrare economică, o atitudine ceva mai puțin timidă în investiții și parteneriate România-Moldova. Cerem mult? Nu le cerem actualilor politicieni să facă Unirea, ar fi prea mult pentru ei… Le cerem doar un plan, ca să poată în mod suficient și ipocrit să aniverseze (peste doi ani) cu harta ciuntită centenarul României Mari.