afișări

A schimbat și Cioloș pe cine a putut…

Moise Guran

ciolos

Ok, dacă tot s-a produs remanierea pe care o așteptăm de prin martie, hai să vedem care-i treaba cu ea, ce a reușit și ce n-a reușit Cioloș. Vă spun din capul locului că deși cer insistent de vreo patru luni schimbarea ministrului Educației, anunțul lui Cioloș nu m-a convins că acesta își va căpăta controlul asupra propriului guvern. Un control pe care nu l-a avut niciodată și, probabil, nici nu-l va mai avea, căci nu cred să mai aibă loc vreo remaniere până la alegeri.

Schimbarea ministrului Transporturilor pare a fi generat o oarecare tensiune căci Costescu costescuși-a dat demisia cu câteva minute înainte de anunțarea remanierii. Asta arată că n-a suportat gândul că va fi demis. Ghici ce… Era printre puținii pe care chiar i-a ales Cioloș pentru această funcție dar cu care a și intrat repede în conflict, premierul fiind destul de nemulțumit mai ales de ritmul lent al autostrăzii Pitești-Sibiu precum și de faptul că domnul Costescu părea mai tot timpul să își găsească alte priorități.

Schimbarea lui Adrian Curaj de la Educație trebuie să fi fost negociată cu președintele Klaus Iohannis, căci acesta l-a impus și l-a susținut. Ca fost profesor și inspector, Iohannis are o problemă majoră în a înțelege de ce vor unii reformă în Educație și, mai ales, în ce ar curajputea consta aceasta. Singura problemă ce se vede din interiorul sistemului de Educație o reprezintă salariile profesorilor. Găsiți în aceste luni o corelație între declarațiile de (re)formă amânată prin 2018 ale lui Iohannis și politica de temperare a lui Curaj. Observați că a zburat și Marius Bostan, ministrul Comunicațiilor, la câteva zile după ce a făcut o declarație (foarte de dreapta) despre profesori și Educație. Au existat reacții în sistem, iar faptul că Cioloș n-a avut un înlocuitor pregătit pentru Bostan sugerează că decizia de a-l înlocui pe acesta a survenit recent, probabil în corelație cu această declarație. Cioloș pare că a fost forțat să îl schimbe pe Bostan (personal am fost de acord cu declarația acestuia) singurul preț pe care l-a obținut de la Iohannis/Profesori fiind sacrificarea la bostan bunschimb a Păzitorului lucrurilor așa cum sunt, Adrian Curaj. Îmi pare rău după Bostan. Era un dascăl adevărat, unul dintre ăia curajoși care ar fi trebuit pus în locul lui Curaj la Educație, iar nu dat afară că a ofensat sistemul. Era prea mult, cred, pentru Cioloș, o astfel de frondă, dar cred că Bostan are un viitor în politică și/sau administrație de nivel înalt. 

DAR!

Petre Tobă de la Interne rămâne pe poziție, asta deși în pixul său sunt multe blocate. Tobă este un om cheie, susținut de fapt de Eduard Hellvig direct dar și prin intermediul Cotroceniului. Au existat informații încă de la începutul anului (imediat ce s-a aflat povestea cu doctoratul plagiat) că Cioloș l-ar fi vrut schimbat. Pare că Tobă e mai tare.

Ministrul Administrației, Vasile Dîncu, este de departe piesa cea mai grea din interiorul Guvernului ce răspunde la alte comenzi decât cele venite de la Premier. În relații bune și cu Iohannis și cu Liviu Dragnea, Dîncu pare că ține echilibrul politic ce împiedică (încă) o cădere a guvernului, dar este în continuare și frâna cea mai importantă pentru proiectele lui Cioloș și ale echipei sale (în sens restrâns). Apropo de echipă, mă îngrijorează trimiterea lui Dragoș Tudorache, șeful Cancelariei și cel mai de încredere om al lui Dacian Cioloș ca interimar la ministerul Comunicațiilor. E posibil să fie doar un interimat și atât, dar îndepărtarea lui Tudorache de lângă Cioloș nu l-ar ajuta deloc pe acesta. Deși discret, Tudorache este cheia schimbărilor pe care Cioloș vrea să le facă și liantul echipei de tehnocrați.

Cu câteva ore înainte de declarația lui Cioloș au circulat informații privind o posibilă schimbare a ministrului Justiției, Raluca Prună. Chiar și eu am scris zilele trecute despre nucile date în perete ale doamnei Prună, dar, pe de altă parte, sunt de acord că schimbarea sa ar fi fost un semnal prost în acest moment, mai ales după ce Dragnea însuși s-a dus la Cioloș să îi ceară capul. Este posibil ca Cioloș să fi avut doar câteva clarificări cu Prună, legate de declarațiile recente despre o posibilă grațiere colectivă. Ministerul Justiției este sub presiune, Justiția în general este sub asalt, un ministru mai bine pregătit nu era chiar greu de găsit dar unul dezinteresat, curajos și, mai ales, fără partipris-uri prin multitudinea mafiilor de la noi, asta era mai greu de găsit imediat. Deși este ușor de păcălit tocmai din cauza unei anumite suficiențe profesionale pe care pare că o are, Raluca Prună este totuși un om bine intenționat.

Schimbarea ministrului (în fapt funcționează ca un secretar de stat din MAE) pentru Relația cu românii de pretutindeni nu o mai comentez, aceasta are evident legătură cu organizarea alegerilor din diaspora la toamnă.