afișări

Beneficiarii liniştitului somn prezidenţial

de Moise Guran

Sincer să vă spun, mie nu mi-a convenit deloc faptul că s-au luat nemţii de preşedintele nostru şi l-au făcut diletant. Acuma, dacă tot a venit vorba de asta, poate e bine să ducem totuşi discuţia mai departe, că e an electoral şi la noi, iar stângăciile preşedintelui Iohannis sunt departe de a fi doar prostioare fără urmări politice.Deşi mai are în faţă patru ani de mandat, amatorismul politic, aşa cum a fost el clasificat de presa germană, are efecte în plan intern şi se va vedea inclusiv în scorurile alegerilor locale din această vară şi, mai ales, la cele din toamnă.

12823081_10201669863984299_1308156344_o

Primul şi cel mai important efect va fi absenteismul la vot. Mobilizarea din 2014, animată mai ales de intenţia flagrantă a guvernului Ponta de a-i împiedica pe cei din diaspora de la a vota, a cuprins şi oameni care în mod clar nu sunt fani nici ai actualului preşedinte, nici ai PNL. Ei sunt primii pe care PNL-ul nu mai poate conta la alegerile următoare, căci o bună parte a acestor oameni s-au întors cel mai repede împotriva celui pe care l-au votat doar pentru calitatea de a nu fi Victor Ponta.

Un al doilea efect pe care îl are deruta Cotroceniului în imprimarea unei direcţii cât de cât clare pentru societatea noastră este resuscitarea lui Traian Băsescu. Deşi partidul acestuia de facto încă nu există (nu îmi este clar nici până acum dacă verva fostului preşedinte are legătură cu problemele penale ale apropiaţilor săi sau acesta chiar îşi doreşte o felie de putere) Băsescu este hiperactiv, dă interviuri peste tot, îl găseşti inclusiv pe la televiziunile care ani de zile l-au înjurat, iar poziţionarea explicită a lui Iohannis, aceea de a fi altfel decât Băsescu, îl ajută evident acum pe Băsescu, cu fiecare zi în care Iohannis dezamăgeşte. Comparaţiile astea, s-a mai dovedit în trecut, sunt periculoase şi pentru că funcţionează în două sensuri. De aia e bine în viață să te raportezi doar la tine și la ce poți tu face, nu la cât de prost a fost ăl de dinaintea ta.

Dar probabil cel mai mult de profitat din absenţa unei politici prezidenţiale o va avea PSD-ul. Prin incapacitatea sa de a prelua dezbaterea publică şi de a o direcţiona către teme utile pentru societate, aşa cum ar fi educaţia, infrastructura sau politica economică, Klaus Iohannis dă unui PSD care, după Colectiv, mai avea doar şansa spargerii în mai multe partiduleţe care să-şi devoreze liderii, ocazia unei revoluţii interne. Care probabil va veni doar în cazul condamnării lui Liviu Dragnea. Aici vă rog să vă concentrați un pic, deoarece o să sune cam ciudat ceea ce o să scriu. Deşi stă bine în sondajele pentru locale, PSD-ul mai are doar o mică şansă să revină la putere după alegerile din toamna viitoare. Această șansă este cumularea slăbiciunii lui Iohannis cu o eventuală cădere a lui Liviu Dragnea. Ați auzit bine. Șansa PSD este căderea lui Dragnea. Dacă Dragnea este achitat de Curtea Supremă sau dacă Iohannis începe să se mişte și el ca un preşedinte cu un plan pentru România, atunci PSD-ul va merge în Opoziţie. Deocamdată doar Iohannis lucrează involuntar pentru PSD, Dragnea (cu vreo câțiva lupi tineri și revoluționari în coaste) își așteaptă sentința.

În fine, trebuie spus şi acest lucru, mai este un potenţial actor politic care va avea de profitat din diletantismul prezidenţial… Dar acesta nu se manifestă deocamdată ca actor politic. Este vorba de premierul Dacian Cioloş. Deşi se bucură acum de o mai mare simpatie şi chiar respect, mai ales din partea clasei celor dezamăgiţi de Iohannis, Cioloş nu pare că şi-a propus să ocupe într-o măsură mai mare spaţiul public. Încă nu-l cunoaște lumea. Dar, în condiţiile în care popularitatea lui Iohannis va continua să scadă, în criză de idei şi de resurse, probabil cei de la PNL nu vor mai avea în toamnă ce altă platformă politică să-şi facă pentru a convinge electoratul decât, o să râdeţi, menţinerea la Palatul Victoria a unui tehnocrat. Eventual, în fruntea unui guvern politic. Înregimentarea lui Cioloş ar fi cea mai proastă soluţie, căci l-ar subscrie pe acesta absenteismului prezidenţial.

Nu cred că în România vom avea partide noi în Parlament după toamna lui 2016, nici chiar extremiste. Alea democratice nu mai au timp să apară, le lipsesc liderii convingători, iar curentele extremiste nici nu mai au loc de Traian Băsescu pe culoarul înspăimântării populaţiei cu islamismul, terorismul şi migraţia.

Oricum, eşecul lui Iohannis, sau, mai bine zis, lipsa oricărei tentative a acestuia de a deveni în mod real Președintele României, ar trebui să ne mai înveţe o lecţie – nu toate apele liniştite sunt adânci. Unele sunt doar băltoace netulburate, impasibile și la pala de vânt și la un pietroi aruncat în mijloc. Dar tot băltoace fără perspective sunt.