Aceeaşi istorie, aceiaşi actori, roluri inversate

Publicat la data de de Moise

merkel-le-pen-mare

de Moise Guran

Achtung frau Merkel! Sub acest titlu publică Der Spiegel un foarte interesant interviu cu Marine Le Pen, doamna care a câştigat recentele alegeri europarlamentare din Franţa.

Ironia sorţii face ca fără a fi trecut printr-un război recent, astăzi Franţa şi Germania să se afle, economic, exact în poziţia în care s-au aflat după primul Război Mondial. Atâta doar că rolurile sunt inversate.

Nu v-aş fi vorbit niciodată de bine despre un lider extremist, dacă Marine Le Pen n-ar fi avut dreptate. Lidera formaţiunii de extremă dreapta din Franţa se caţără spre putere, propulsată de criza bugetară a Franţei, de dezamăgirea produsă francezilor şi de socialiştii lui Hollande şi de dreapta lui Sarkozy, dar, mai important decât toate, extrema franceză se bazează pe intransigenţa germană atunci când vine vorba de stabilitatea monedei unice europene.

Sufocată de propria aroganţă, aceea de a purta o cămaşă fină de mătase cum este moneda unică europeană, economia Franţei se sufocă în ea ca într-o cămaşă de forţă, înţelegând în sfârşit că euro, copilul mai multor părinţi europeni, poartă în gene prea puţin din flexibilitatea francului şi prea mult din sobrietatea mărcii germane.

hicler-blogAcum mai bine de 80 de ani, aceeaşi Franţă, dar cu o bancă centrală ce deţinea cele mai mari rezerve de aur din Europa, apăsa greu cu pretenţiile de despăgubiri pe proaspăt învinsa Germanie în primul război mondial. Istoricii spun că rolul jucat de poziţia Franţei faţă de Germania, în ridicarea lui Hitler la putere, a fost determinant.

Astăzi, Franţa este putere nucleară, în timp ce Germania nu este, dar moneda euro, dominată de filozofia Bundesbank-ului acţionează într-un mod similar etalonului aur din acea criză dintre războaie. Germania este, de departe, cel mai important câştigător al zonei monetare unice, la fel cum Franţa profita în anii ’20 de rezerva sa de aur.

În acelaşi timp, eficienţa economiei germane ţine euro puternic, producând şomaj şi deficite bugetare uriaşe în Franţa, la fel cum Germania, sugrumată de datorii acum 90 de ani, n-a reuşit să se redreseze la timp pentru ca un Hitler să nu mai poată ajunge la putere.

moreau-blogMarine le Pen este creaţia involuntară a Angelei Merkel, la fel cum Hitler a fost creaţia imperialismului tâmp al celei de-a III-a Republici Franceze.

Doamna Le Pen are dreptate, dar e o dreptate involuntară… Germania doamnei Merkel de azi trebuie să evite greşelile Franţei de altă dată, pentru că ar fi de neimaginat o putere nucleară cum este Franţa sub puterea unei extremiste, declarat mare admiratoare a lui Vladimir Putin, aşa cum este Marine Le Pen.

În istorie totul se repetă, chiar dacă ironie amară, rolurile se mai şi inversează.

 

Comentarii prin facebook

18 răspunsuri la Aceeaşi istorie, aceiaşi actori, roluri inversate

  • ala
    Ianuarie 27, 2015 la ora 01:12

    Eu nu inteleg ce a are lumea cu Vladimir Putin, ce a facut el mai rau decat Obama, sa zicem..?
    Adica Statele Unite sunt in razboi constant de zeci de ani „pentru apararea democratiei” iar noi ne uitam la Putin? De ce nu apara democratia prin Africa?
    Adevarul trist este ca fara razboi, petrodolari si un dolar ca rezerva valutara mondiala, Statele Unite vor intra in colaps si vor trage toata lumea dupa ei.
    Daca ne uitam statistic pe harta golbala nu exista in ultimele decenii un conflict la care sa nu fi participat intr-un fel sau altul Statele Unite.

    Răspunde
     
  • camione
    Iunie 5, 2014 la ora 11:07

    intrebarea e daca europa e o familie, si daca in istoria ei a mai fost vreodata atat de mult timp pace? (ca in orice familie, cand e vorba de bani, e cearta, insa pina la crime mai e mult)
    nu le am cu economia, insa din frunzareala pe net am aflat ca:
    1) germania ar putea sa o duca f bine fara euro, ca elvetia (care isi tine artificial francul jos)
    2) nu germania profita dupa euro, ci firmele (cele mai competitive in germania).
    salariile din germania sunt prea mici (nu exista minim pe economie), asta face firmele germane asa competitive, ar trebui sa mareasca salariile, poate mai multi someri (dar nu suntem in comunism unde toata lumea trebuie sa munceasca), sa-i mai lase nemtii linistit si pe alti europeni sa munceasca.
    nemtii stau in proportie mult mai mica in locuinte proprietate, ceea ce ii duce in statsitica european de avere/cap dupa italieni, francezi sau chiar spanioli.
    pe de alta parte, platind taxe si asigurari (pensie, sanatate) mai mult decat chiar suedezii, nu o duc rau in caz de necaz.
    3) e germania vinovata de coruptia din grecia sau italia? (romania n-are euro)
    bancile si clientii lor (care profita cel mai mult prin moneda unica) ar pierde daca ar intra grecia in faliment, daca tot am salvat bancile (asta au facut si americanii), salvam si grecia.
    e greu pt merkel sa-i explice contribuabilului german de ce sa bage bani intr-un sac fara fund (coruptia greceasca), si sa mai fie si huduit pt asta.
    am citit interviul cu le pen, aia nu poate sa priceapa ca nu mai suntem in 1960, ca fara modernizare, franta devine rapid grecia (turism si atat, ok, bombe atomice), nu va putea face fatza concurentei din asia (poate si branza o vor cumpara nemtii din china, daca tot trebuie sa schimbe valuta), cum si anglia ar putea castiga un campionat mondial de fotbal daca un gareth bale ar avea voie sa joace.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iunie 4, 2014 la ora 19:27

    „Nu mai controlezi moneda, scapi de sub control deficitele economice.” _ Aşa zic si eu: Doamne fereşte sa adoptăm moneda unică! Eu cred că nici Biserica Ortodoxa n-ar fi de acord, pentru că pe unele bancnote au fost identificate însemne masonice. Si odată cu trecerea la EURO nici nu am mai putea ascunde lipsa de performantă a economiei patriei noastre, efect direct al politicilor publice ineficiente. (Asta eufemistic vorbind, ca să nu aduc iar in discuţie jaful din averea publică, adică, inclusiv a mea.) Iar când vine vorba despre lipsa de eficientă, de vina sunt nemţii (ori mai direct, doamna Merkel), conjunctura astrală, greaua moştenire, klingonienii, dar nimeni niciodată nu se gandeste cum ar fi dacă ar munci mai cu spor si ar alege mai „cu cap”, evitând să „marce” stampila pe hoţi. (Desigur, n-am chef să mai aud că „toţi sunt hoţi” si „n-avem pe cine vota”.) Francezii se gândesc la fel, „dom’le ce ne facem, nemţii sunt daţi dracu’!?” , dar nici un moment nu le trece prin cap să-si eficientizeze munca si să-i crească productivitatea. EURO a fost „capturat” de economia germană prin eficientă si competitivitate. Un singur stat [federal] european, cu politici economice unitare ar obliga la muncă eficientă ori la sărăcie. Nu devalorizarea EURO la vremuri de criză este soluţia, ci o pauză mai lungă in procesul de extindere, terminarea prostiei cu „diversitatea” si concentrarea asupra politicilor de convergentă (utilizându-se inclusiv instrumente monetare, dar in acest scop). Altfel, extremiştii din PE pot fi priviţi candid ca o manifestare a divergentei de opinii in cadrul UE, ori măcar ca o consecinţă a acesteia.

    Răspunde
     
  • liliana mateiu
    Iunie 4, 2014 la ora 16:15

    ROMANIA APARTINE TUTURORA NOI NU MAI SUNTEM CEI CE AM FOST CANDVA AVEM FETZE SARACE SI GANDIRI BURGHEZE

    Răspunde
     
  • Marian Androne
    Iunie 4, 2014 la ora 09:39

    Abordarea economica a Bundesbank – crestere prin investitii si productivitate indusa de inovatie, este opusa „solutiei” US, Angliei, Japoniei – crestere prin fortarea creditarii cu dobanzi aproape de zero.
    Abordarea americana inseamna fortarea celor ce fac economii de a credita economia, prin faptul ca bancile ofera deponentilor dobanzi negative. Deponentii se indreapta spre instrumente de economisire riscante pentru a-si conserva valoarea banilor. Rezultat: imensul bubble de pe burse ce se petrece sub ochii nostri si senzatia ca totul merge bine.
    Cand acest bubble se va sparge (curand), ne vom intoarce in 2009 cu lacrimi si sange. Bursele vor penaliza „cresterea pe hartie si din hartie” din acesti ani.

    Răspunde
     
  • Dragotoiu Mihail
    Iunie 4, 2014 la ora 09:21

    Foarte des istoria se repeta si de cele mai multe ori profita cel mai bun. In prezent Politica monetară europeană este stabilită de la Berlin.. Francezii nu pot si nu au cum sa ajungă la eficiența economiei germane. Bun articol !

    Răspunde
     
  • alegzandru
    Iunie 4, 2014 la ora 09:10

    Dezavantajele monedei unice. Nu mai controlezi moneda, scapi de sub control deficitele economice. Pai daca Franta, o super economie, are problemele astea, cam ce ar fi reprezentat pentru noi sa trecem o criza pe euro?! Imi e efectiv groaza de adoptarea Euro, am reusit sa dregem busuiocul cu Isarescu la butoane in mod tacit asa 24 de ani, dupa ce ne lepadam de leu pierdem si ultimele parghii de control ale economiei. RIP!

    Răspunde
     
  • Radu Alexandru Vasilescu
    Iunie 4, 2014 la ora 07:24

    @Daniel

    Discutia privind devalorizarea euro este una corecta.

    Aplicarea unui QE [quantitative easing] din prima secunda a prabusirii din zona euro ar fi ameliorat mult din situatia unor tari precum Grecia, Spania etc.

    Devalorizarea euro s-a facut oricum, pe tacute, in cote mult mai mici si tarziu, prea tarziu.

    Problema cu devalorizarea consta in 2 aspecte:
    „saracirea” populatiei care economisise foarte mult, insa impactul real ar fi fost mult mai mic decat dezastrul politic pentru orice guvern german care ar fi sustinut asta si
    lipsa de incredere ca, odata dat drumul la robinetul cu lichiditati, anumite state ar mai fi avut vointa politica pentru a-si reforma sistemul public.

    Problema reala a fost ca diminuarea lichiditatilor a afectat disproportionat diferite tari, capitalul privat migrand masiv catre zonele privite ca fiind sigure.

    Economisti de renume au aratat ca aplicarea a 2-3 runde de QE insotite de acorduri privind reformele structurale ar fi diminuat masiv din efectele crizei. Lipsa de incredere, costurile politice pentru guvernele tarilor stabile cat si oportunitatile de expansiune in zonele din sudul Europei, la costuri mult mai mici, pe fondul crizei, au impiedicat asta.

    Răspunde
     
  • Radu Alexandru Vasilescu
    Iunie 4, 2014 la ora 07:12

    Uitati cateva amanunte domnule Guran

    Economia Germaniei nu a fost, asa cum spune legenda, in colaps in anii 20. Din contra! Germania avea de platit datorii uriase iar solutia, in absenta, e adevarat, a vreunei concesii din partea Frantei, a fost finantarea americana.

    Adevarul istoric, faptic, arata ca in anii 20 Republica de la Weimar a imprumutat sume fabuloase de pe piata de capital americana, finantand atat dezvoltarea economica precum si plata reparatiilor.

    Problemele si colapsul Germaniei au prea putina legatura cu inflexibilitatea Frantei si mult mai mare legatura cu prabusirea finantei americane.

    Germania s-a prabusit, cu toate fenomenele anexe inclusiv hiper inflatia, doar atunci cand americanii, sub imperiul caderii bursei, au cerut repatrierea capitalurilor si datoriilor si au oprit refinantarea datoriei. Suna cunoscut?

    Ar trebuii, deoarece este exact fenomenul care abia a fost impiedicat dupa prabusirea Lehman Brothers acum cativa ani.

    A face o comparatie, in oglinda, intre situatiile de atunci si acum este deplasat.

    Problemele Frantei nu rezida in incapacitatea de a refinanta datoria publica, oricum finantata in mare parte nu de capitalul strain ci de cel francez, ci in mediul fiscal ostil dezvoltarii.

    Sectorul public si obligatiile sociale ingroapa Franta sub un munte de probleme deoarece finantarea acestor obligatii impune practicarea unor cote alarmant de mari ale impozitelor si taxelor.

    La toate astea se adauga birocratia excesiva.

    Franta este una dintre putinele tari din lume cu un avantaj real al productivitatii muncii, si reusesc asta pastrand un echilibru intre timpul dedicat muncii si timpul liber.

    Franta insa nu poate exploata acest exceptional avantaj din cauza unui sector bugetar mult prea mare, mult prea scump si foarte ineficient.

    Realitatea arata ca Franta poate sa-si rezolve problemele economice cu o serie scurta de reforme ale aparatului administrativ si cu o restructurare agresiva a aparatului bugetar si a prestatiilor sociale.

    Din pacate pentru Franta nu exista vointa politica necesara pentru a face aceste reforme desi se pare ca presedintele Hollande se pregateste sa declanseze reforma administrativa. Probabil va fi nevoie de o noua victorie a extremistilor pentru a declansa si restructurarea personalului bugetar …

    Cu alte cuvinte incapacitatea de a devaloriza moneda si de a avea deficite publice ridicate au prea putin in comun cu problemele reale ale Frantei. Degeaba ai lansa programe masive de investitii publice daca sectorul public atrage o cota mult prea mare din forta de munca bine calificata si daca birocratia sufoca afacerile mici si mijlocii.

    Răspunde
     
  • anca
    Iunie 4, 2014 la ora 06:36

    Americanii vor sa-si faca de lucru peste tot numai sa nu le dispara titlul de „politai al lumii”,care a cam inceput sa se stearga.

    Răspunde
     
  • Daniel
    Iunie 4, 2014 la ora 02:34

    Bun!Si in cazul asta ce trebuie sa faca Germania?Sa devalorizeze euro si sa saraceasca muncitorul german pentru a ajuta exporturile franceze?
    Un euro puternic nu face si exporturile germane la fel de scumpe ca ale Frantei?Iar daca exporturile germane sunt mai cautate,asta nu vine dintr-o calitate sau eficienta mai buna sau poate chiar si dintr-o viziune asupra pietii si a produselor pe care le creeaza,diferita?Dar de ce sa nu se restructureze Franta in asa fel incat sa nu mai ajunga in situatia economica actuala si sa aiba o economie cel putin la fel de puternica precum cea germana?
    Ce ar trebui sa faca Germania si ce Franta?
    Si chestia asta cred ca se aplica tuturor tarilor din zona euro care au probleme.In esenta cam tot flancul sudic al Europei.

    Răspunde
     
  • rotar
    Iunie 4, 2014 la ora 01:54

    Stiu un banc bun cu comicii moise si guran (doar)absolventi de drept-nefilologic vorbind(cu greseli) hazliu despre orice-altceva.
    Sa li-l spun ?

    Răspunde
     
  • Kristina
    Iunie 3, 2014 la ora 22:26

    Circula la un moment dat un banc :
    „Un barbat intra intr_o librarie si cere:
    As vrea o carte despre superioritatea barbatului fata de femeie.
    La care vanzatoarea ii raspunde:
    Imi pare rau dar noi nu tinem aici carti SF.”
    EU INSA AS ADAUGA:
    Femeile astea doua imi contrazic bancul.

    Răspunde
     
    1. tree4me
      Iunie 4, 2014 la ora 01:07

      Nu-i frumos dar … „exceptia confirma regula”…

      Răspunde
       
  • Dan
    Iunie 3, 2014 la ora 21:52

    Absolut penibil articolul. Din aceeasi familie cu Osama e creeat de americani, Putin de europeni si tot asa – nivelul bancuri cu americani si rusi, foarte populare printre olteni.

    E adevarat ca exista personalitati care sunt reprezentantii timpului in care traiesc, dar asta e logica elementara si e valabila in orice fel de societate.

    De aici pana a nu cere socoteala pt faptele lor jigodiilor din lumea asta fiidnca sunt saracii, nu-i asa, victimele unor oameni rai din lumea libera, e doar un pas. Dovada acceptarea faptelor lui Putin. E doar un pas.

    Răspunde
     
    1. tree4me
      Iunie 4, 2014 la ora 01:12

      Bin Laden a lucrat pentru CIA si i se potrivea cu ce se ocupa, n-a inteles de la inceput cit de mult ii interesa pe americani ce-i cereau sa faca.

      Răspunde
       
  • VictorL
    Iunie 3, 2014 la ora 21:31

    @Moise.Nu-i bai…Se duce acum Obama la aniversarea debarcarii din Normandia si le drege mintile si ei si lui Putin.

    Răspunde
     
  • Abracadabra
    Iunie 3, 2014 la ora 20:32

    Fara a fi misogin, un conflict intre doua femei poate fi extrem de dur in mai multe privinte, iar emotiile joaca un rol determinant in luarea deciziilor. Speram ca istoria sec. XX sa nu se repete.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase