27 afișări

Băsescu şi Ponta joacă bambilici electoral cu o reintrare în recesiune

base ponta energie blogde Moise Guran

Meciul certificatelor verzi este mai dur și mai important decât reiese din declarațiile celor doi protagoniști – Victor Ponta și Traian Băsescu. Ponta poartă, în primul rând, interesul termocentralelor din Gorj, propriul fief electoral, iar Traian Băsescu a sesizat faptul că îl poate face pe Ponta să își dea autogol, la el acasă.

Anul trecut, ministrul Energiei de atunci, Constantin Niță, a inițiat o ordonanță de urgență care a amânat parţial plata certificatelor verzi, dând tuturor marilor industrii poluante din România timp, până în 2017, să se adapteze noilor realități.

Aceste industrii, de la Turceni și până la Alro Slatina sau Sidex Galați, au amenințat cu închiderea și concedierea oamenilor în cazul în care vor fi nevoite să plătească profitul companiilor care au investit, până acum, trei miliarde de euro în sfârlezele de vânt. Avantajul acestora este că nu sunt poluante. Dezavantajele lor sunt, însă, că banii n-au ajuns nicio treime în România, că operarea lor nu crează locuri de muncă, dar și că se opresc atunci când nu bate vântul, iar România trebuie să importe energie.

Altfel spus, acest conflict are un potențial de bombă socială uriașă, dar Traian Băsescu și Victor Ponta nu reușesc să se înțeleagă nici măcar pe o problemă de interes național.

Preşedintele a atacat la Curtea Constituţională Legea de aprobare a Ordonanţei pentru că deşteptu’ de Niţă n-a notificat Comisia Europeană. Desigur e o chestiune de incompetenţă, iar Ponta este solidar cu Niţă în această vinovăţie căci aşa funcţionează Guvernul.

Pe de altă parte, investitorii în mori de vânt au și ei dreptatea lor atunci când spun că România nu-și poate schimba legislația de la o zi la alta și pot cere chiar despăgubiri. Adevărul este că legislația noastră a fost negociată și asta s-a întâmplat pe vremea guvernului Boc, ca și cum România ar fi fost Elveția. Nu s-a ținut cont nici de industria minieră, nici de cea energetică, nici de cea energofagă. Traian Băsescu n-a mâncat, însă, nici usturoi, nici gura nu-i miroase.

De partea cealaltă, Ponta află pe propria piele ce înseamnă să conduci țara de la televizor, ce înseamnă să conduci ca un amator prin ordonanțe de urgență și să n-ai nici măcar grijă ca acestea să fie aprobate, la timp, printr-o lege de Parlamentul pe care îl păpușerești oricum, cu o majoritate zdrobitoare. Şi nu în ultimul rând ce înseamnă să pui un priceput ca Niţă să conducă sectorul energetic. Ponta își merită o palmă dar, dacă asta înseamnă mii de locuri de muncă pierdute, prețul este prea mare.

Legea trebuie să intre învigoare până la 1 aprilie, mai sunt două săptămâni până atunci, iar la viteza amețitoare cu care se mișcă cei de la Curtea Constituțională, renghiul lui Traian Băsescu chiar își poate atinge ținta. Argumentaţia lui Băsescu că e în vigoare ordonanţa este o altă capcană, căci dacă legea este respinsă, se duc naibii şi efectele Ordonanţei, ba chiar certificatele se plătesc din urmă.

Dacă cei doi nu se înțeleg, scumpirea energiei e cea mai mică problemă. Pe asta o dau ei, politicienii, la televizor, ca să se simtă tot românul vizat. Adevărul este că dacă oprirea unor capacități industriale ne va duce înapoi în recesiune, și scumpirea energiei cam tot acolo ne va duce.

De aici, de pe marginea acestui joc politico-economic, vă atrag din nou atenția – anul electoral a început, iar politicienii noștri nu au niciun fel de scrupule în a distruge orice, în a târî România pe burtă, spânzurată, numai pentru a da vina pe adversarul politic.

Anii electorali sunt anii iresponsabilității politice pure.