Povești despre vinuri și viață (P)

Am fost invitat de Clubul Pasionaților de Vinuri să revin asupra unui text mai de tinerețe, în care îmi exprimam, la rândul meu, această pasiune, făcând unele paralele, mai mult sau mai puțin amuzante, între vinuri și femei. Acum, ca și atunci, am un singur lucru de adăugat – despre vinuri putem povesti oricând, mai ales într-un club de bun gust. Despre femei nici chiar după 40 de ani. 🙂 Doar nu suntem poeți!

Pe vremea când eram băiet, la tata, nu prea cutreieram păduri și nici după apă de izvor nu mă omoram. Fiind însă din familie de viticultori, am descoperit devreme Zaibărul, un vin roşu, gros, sec, uneori demisec, cu un parfum natural fin, fără agresivitatea aromelor de stejar franţuzesc şi fără dureri de cap dacă n-ai probleme cu tensiunea arterială. Zaibărul îi face pe bărbaţi mai buni (nu-mi cereţi detalii, înţelegeţi şi voi ce vreţi), iar pe femei le face mai frumoase (în ochii bărbaţilor consumatori). Zaibărul este veselie, este chef de talkshow necivilizat, în care toţi vorbitorii ţin monologuri în acelaşi timp. Zaibărul este sângele lui nea Mărin, ultimul Mesia al oltenilor.

Din păcate, Zaibărul este o amintire, o epocă din viaţă pe care o laşi şi te duci mai departe fără să ştii că ai trecut de ea.

După ce am plecat de acasă şi m-am stabilit la Bucureşti, am devenit consumator de vinuri de alimentară. Ceea ce, trebuie să recunosc, nu e chiar o tragedie, căci în România se fac vinuri bunicele la preţuri acceptabile.

Pe la 30 de ani, aşa, cam pe când băieţii devin bărbaţi, în viaţa lor intră firesc şi Cabernetul. E ca un fel de ceas biologic masculin. După ce l-ai descoperit şi l-ai înţeles, după ce l-ai dus acasă şi ţi s-a urcat la cap, poţi să treci în faza următoare – Feteasca Neagră. O Fetească Neagră de calitate este însă la fel ca o amantă, te costă mult şi nu mai are nici un haz dacă faci din ea obişnuinţă. Acuma, cu online-ul, tentația e mare, compari prețuri, chestii, vinuri românești, vinuri internaționale, numa zaibărul e amintire.

Ce e viaţa?! O mare trecere transcendentală, în care guşti mereu ca să mai afli şi afli ce-ar mai trebui să guşti!

UnVinPeZi.ro și VINOmetru.ro, cele două platforme dedicate vânzării de vinuri premium la cele mai bune prețuri online, invită pasionații de vinuri să compare și să cumpere online vinuri românești și internaționale de calitate ridicată, apreciate de specialiști și atent selecționate de o echipă cu experiență,beneficiind în același timp de avantajele unui club exclusivist.

 

stiri verificate
This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

5 răspunsuri la Povești despre vinuri și viață (P)

  • Sino
    Martie 25, 2017 la ora 17:21

    Merlot,e vinul care mi-e cel mai aproape de suflet si gust. Cat despre vinul de „casa” pot sa spun ca se pot gasi vinuri de buna calitate la preturi decente.

    Răspunde
     
  • DFG
    Martie 16, 2017 la ora 18:16

    Îmi plac vinurile, dar nu pot să spun că e vorba de pasiune. Dar cine știe ce-mi rezervă viitorul.

    Răspunde
     
  • george
    Martie 14, 2017 la ora 11:18

    Traiesti degeaba ???

    Răspunde
     
  • Ovi Ene
    Martie 13, 2017 la ora 21:55

    Un vin bun este o placere, aroma si gustul (80% din vinuri le gustam cu … nasul si palatul posterior) conteaza enorm. Din pacate vinurile romanesti pacatuiesc printr-o facila alunecare spre „gustul romanesc comun”, adica usor dulceag. Ceea ce pentru un vin frantuzesc, spatiol sau chilian este considerat „demi-sec” este categorisit drept „sec” in Romania. Aroma tarie, etc. sunt greu de gasit la vinurile romanesti actuale cu ceva exceptii. Pe scurt, un vin romanesc bun (da, exista!) costa cel putin dublu sau triplu fata de un vin frantuzesc cu aceleasi calitati.
    Astept sa degust un vin romanesc in aceiasi parametri de gust, aroma, tarie, etc. macar cu Malbec-ul argentinian! Aveti vreo propunere?
    @ Stelian- incearca niste bere belgiana, de la Chimay (ceva mai dulceaga) la Westmalle (amara de-a binelea).
    A bon entendeur, salut!

    Răspunde
     
  • Stelian
    Martie 13, 2017 la ora 21:13

    Noroc ca nu-mi place vinul. De fapt nici bere n-am baut niciodata 🙂

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase