afișări

Aveți săpun la baie, la școală? Aveți hârtie igienică? Dar colac la wc?


Anca Grădinaru

Anca GradinaruSunt cel puțin cincisprezece ani de când, an de an, scriu știri despre școli care, la mijloc de septembrie, nu au încă autorizații sanitare de funcționare. Adun cifre seci, iar exprimarea a devenit, recunosc, adeseori, deja un clișeu. În acest an, sunt aproape 3.500 de școli, adică aproximativ 20 la sută din unitățile de învățământ, în care copiii fie nu au unde fie nu au cu ce să se spele pe mîini, fie nu au apă potabilă, fie nu au apă deloc iar wc-ul e o gaură împuțită în care inevitabil unul dintre ei va cădea.

blog scoli

Altfel spus, iarăși, peste 376.000 de elevi vor învăța sau vor redescoperi că igiena elementară e un moft. Și dacă au aflat de acasă ceva despre igienă și dacă află la școală, igiena tot o minciună este iar școala îi minte încă din prima zi.

Dar, hai să o luăm altfel…

Școala începe întotdeauna cu sfeștania preotului și, uneori cu un control medical. În timp ce preotul le spune copiilor să fie curați la suflet ca să aibă succes la școală, copiii au o problemă în a înțelege noțiunea de curățenie în general. Cu mânuțele murdare e mai greu.

Medicul sau o asistentă îi caută apoi de păduchi în cap și de microbi sub unghii. Ok, ce le poți spune despre microbi dacă la toaletă n-au nici săpun nici hârtie igienică?

Iar dacă vă imaginați că asta se întâmplă doar la sate, haideți să vă povestesc ce am aflat eu anul acesta despre școlile din București, Capitala țării noastre…

Mi-am dus copilul acum o săptămână pentru prima dată la școală. După ceremonia de deschidere, prima ușă pe care am deschis-o a fost cea de la baie. Bălți pe jos, toalete fără colace, hârtie igienică și săpun NU, dar ce m-a îngrijorat mai tare a fost că lipseau și suporturile pentru așa ceva, semn că nici n-au existat vreodată.

Așa e la început de an, că și profesorii și directorii vin târziu din vacanță, mi-am zis. A trecut o săptămână, am verificat iar. Bineînțeles că situația e neschimbată. Am pornit o discuție cu grupul de părinți, pe whatsApp (că telefoane deștepte avem și dacă n-avem toalete). Încercările de a convinge părinții să cumpărăm la comun hârtie igienică și săpun au eșuat. Totuși, au fost de acord să angajăm o firmă care să igienizeze clasa, dar mi-e și jenă să povestesc despre cum a decurs dezbaterea.

Nu contează… important e altceva… Mi-am luat la rând cunoștințele, rudele, prietenii, pe toți cei care au copii mai mici sau mai mari: Aveți săpun la baie, la școală? Aveți hârtie igienică? Dar colac la wc? Toți părinții, dar absolut toți, din Berceni și până la Piața Victoriei, mi-au spus că nu, nu există nimic din toate astea și nici n-au existat vreodată. Unii mi-au spus că-și învață copiii să se urce cu picioarele pe vasul de wc, ca să evite riscul bolilor și infecțiilor, alții că-i sfătuiesc să nu bea apă multă ,,ca să nu-ți vină să te duci” , alții că le dau dezinfectați cu gel la ei. Unii mi-au spus că oricum, nu are rost să cumperi săpun și hârtie igienică la școală pentru că dispare în cel mult o zi. Din peste douăzeci de persoane cu care am vorbit în prima săptămână de școală, niciuna nu a găsit la toaleta școlii strictul necesar.

Una dintre rude, mi-a spus chiar că, în timpul liceului, ajunsese la performanța de a rezista chiar și opt ore fără să meargă la toaletă. Dacă nu se mai punea ține până acasă fugea la toaleta de la McDonalds-ul de lângă școală. O verișoară plecată în Italia mi-a spus: ,,Tu mă întrebi dacă vreau să mă întorc, dar cum să-i explic eu copilului despre haznaua din fundul curții? Ei au la școală piscină…”

Dar nu cumva tolerăm de prea mult timp asta? Dar cum se explică faptul în continuare profesorii au toalete separate de elevi, ținute sub cheie? În școlile publice din Spania pe spatele ușii de la toaletă scrie ora la care a fost curățată ultima dată și numele femeii de serviciu. În orice țară din lume, primul lucru care se pune într-un loc public este dezinfectantul.

Deci eu ce-i spun copilului când îl trimit la școală? This is Sparta, mamă! Ce nu te omoartă te face mai puternic?

Să fim sinceri, decizia familiei Nălbaru-Bucur de a-și retrage copilul de la școala de stat nu a iscat în România o dezbatere serioasă. Nu vrem asta, sau oricum, prea puțini dintre noi vor sau își permit asta. Pe de altă parte, câți dintre dumneavoastră v-ați gândit, ați corelat situația, citind acest text, cu tentativa evidentă a PSD de a bloca scoaterea la concurs a tuturor posturilor de directiori de școli din România. Normal, nimeni nu e vinovat, așa e țara! Păi poate de aia e așa țara, că nimeni nu e vinovat.