afișări

Majorarea salariilor? OK! O facem. Dar, majorăm salariile, ca să ce?

de Moise Guran

Doamna Paliu a dat câteva cifre ale bugetului pe anul viitor şi o abordare extrem de timidă a reformei din sistemul bugetar. Ok, mi-am propus azi să pornim de la cifre, doar pentru a le putea desfiinţa împreună. Sau pentru a le schimba cu altele, zic eu, mai importante.
12343131_10201342871689696_181540436_o

Acum cinci ani, când FMI-ul impunea României să cheltuiască maximum 7% din PIB cu salariile bugetarilor, nimeni nu se mai gândea la calitatea serviciului public, indiferent că era vorba de cel medical, de educaţie, armată sau de funcţionari.

Doamna Anca Paliu, ministrul de Finanţe ne spune azi că în 2015 salariile funcţionarilor vor depăşi 7% din PIB, graţie majorărilor făcute în această toamnă, iar în 2016 se vor apropia chiar de 8% din PIB.

Nu am o problemă cu asta. Oricum, atunci, în 2010, numai reformă nu s-a făcut. Nu că era rea în sine plafonarea la 7% din PIB, de fapt eu cred că şi azi ar fi fost bună, dar ca să faci ce cu restul banilor de la buget? Ok, o să revin asupra ideii mai în colo…

Să ne amintim că atunci, în 2010 Guvernul a tăiat mai întâi salariile cu 25%, după care a limitat drastic angajările în sistemul public, astfel încât un post era scos la concurs abia după ce se pensionau alţi şapte bugetari. După doi ani de vaiet, în care numărul bugetarilor a scăzut cu aproape 300 de mii pentru a putea sta în cele şapte procente din PIB cu salariile, a venit Ponta şi (pe fondul creşterii economiei, deci a PIB-ului) a reîntregit salariile bugetarilor, a reluat şi angajările, ba chiar prins în spirala asta electorală s-a dus uite şi peste cele şapte procente din PIB. Că na! nu-s procente biblice, sunt de la FMI şi, Slavă Domnului, acord cu FMI nu mai avem. Ca să ce? (vă mai întreb o dată, intermediar, ca să nu uitați cheia problemei)

Acuma eu, vă spuneam n-aş avea nicio problemă cu procentele, dar ceva cu ceva trebuie să compari, nu? Perioada în care Guvernul Boc a limitat angajările în sistemul public nu a fost una în care a crescut calitatea profesională a bugetarilor. Și asta pentru că nu cei mai slabi, ci cei mai buni profesioniști au plecat din sistem. Nu de alta, dar cei mai buni îşi găsesc mai uşor de lucru. Treaba e că nu cei mai şpăgari, ci, din contră, cei mai cinstiţi au fost afectaţi de tăierile de salarii, că cei care trăiesc din şpagă nici nu se uită la salariu. Acela e ca să fie. Și nu, nici politrucii n-au plecat, ei fac cel mai des de fapt categoria bugetarilor şpăgari. N-aveau de ce să plece.

Ceea ce încerc să vă spun este că, rând pe rând, în toată această perioadă am reuşit cu fiecare măsură doar să-i îndepărtăm din administraţie, din învăţământ, din sănătate sau din poliţie şi armată pe cei pe care acum i-am vrea înapoi, dar nu mai avem cum să-i aducem.

Acum vine noul Guvern de tehnocraţi şi le măreşte salariile celor rămaşi, proclamând în acelaşi timp faptul că în următorul an vom dezbate cum să reformăm administraţia. Și eu sunt de acord… să nu ne pripim, să nu ne grăbim, să nu mai greşim pe undeva.

Dar, în acelaşi timp, nici să nu uităm o chestie simplă – economia este ciclică. Va creşte poate şi anul următor, mărind PIB-ul ăla din care tot dăm 7 – 8 (de ce nu şi 9%?) pentru salariile bugetarilor. Dar, ca să ce? Poate economia va mai creşte şi în 2017, cine ştie, sau poate se va opri… Poate prin 2018, sau în 2019 sau în 2025 va veni din nou criza, (că ea vine sigur, de aia zicem că e ciclică economia) şi poate noi vom tot dezbate cum să avem bugetari mai de calitate. Bine plătiţi, poate, până atunci, sau poate doar numeroși… nu contează, la fel cum nici procentuld e 7%, până la urmă nu contează.

Întrebarea ce contează este – îi plătim pe bugetari, ca să ce facă?

Păi bugetarii trebuie să ne educe copiii, să ne îngrijească bolnavii, sau să ne apere ţara de duşmani, sau ghişeele publice de muşte… Și când o veni criza şi o scădea PIB-ul, când cele 7, 8, sau 9 procente se vor transforma prin schimbarea bazei în 12-13 sau 15 procente din PIB cheltuite cu salariile bugetarilor, o să vă întreb un singur lucru… cât dau aceşti oameni înapoi economiei pentru ceea ce economia le plăteşte lor?

Că, uite, zice tot doamna Paliu anul ăsta vor reuși să dea doar 5% din PIB în investiţii publice (procentul este de fapt umflat din banii europeni), tot ei bugetarii reușesc să dea un monstruos 24% şomaj în rândul tinerilor ieşiţi de pe băncile şcolii și tot ei bugetarii sunt responsabili pentru un infernal 30% morţi cu zile, din totalul răniţi ce n-au mai putut fi salvaţi în Spitalul de Arsuri. Și astfel de cifre v-aş mai putea furniza, dar mă sperii şi eu de ele.

Acestea sunt azi, pe cifre, performanțele sistemului bugetar.

În concluzie, eu sunt de acord cu creşterea salariilor bugetarilor, dar hai să mai și cuantificăm ce ne dau înapoi bugetarii de salariile pe care noi le plătim lor. Cum vreţi să facem reformarea sistemului? Privindu-i pe bugetari ca pe asistaţii social? Ca pe nişte oameni ce trebuie să aibă şi ei o slujbă şi o leafă, că nu le-a ajutat Dumnezeu în viaţă să-şi găsească un job la privat? Sau ar trebui să le cerem lucruri, să le cerem performanţă pe cifre, pe oricare cifre, mai puţin pe acele 7-8 procente cât reprezintă salariile lor din munca noastră a tuturor?