Redescoperind o ţară normală (II)

de Ina Gabriela Funeţan

inaDacă în textul precedent am scris despre cinste, astăzi scriu despre generozitate, o altă valoare pe care ne-am obişnuit să o credem pierdută în societatea românească. Şi, de data asta, nu exemplific cu gesturi mărunte din viaţa de zi cu zi (pe astea le puteţi găsi şi voi la o privire rapidă, în jurul vostru), ci exemplific cu oameni pe care toată lumea îi crede nişte nesătui, aflaţi în goană după averi nemuncite: mici investitori, oameni cu afaceri mai mult sau mai puţin mărunte.

Concepţia că oamenii de afaceri sunt, cu toţii, nişte hoţi nesătui, nişte rudimentari stăpâni de sclavi, îşi are originea adânc în anii îndoctrinării comuniste. Din păcate, această concepţie a fost confirmată în primii ani de după Revoluţie, când, peste educaţia comunistă anti-burgheză, s-au suprapus marile tunuri ale foştilor bişniţari, convertiţi în oameni de afaceri. Pentru aceia termenul potrivit este cel de afacerişti. Dar, cu trecerea timpului, cadrul legislativ s-a mai îmbunătăţit, oamenii s-au mai schimbat, educaţia comunistoidă s-a mai estompat. Din păcate prejudecăţile societăţii ne împiedică şi azi să privim micii investitori ca pe motoare ale economiei, ale comunităţilor în care trăiesc fiecare dintre ei.Am cunoscut cândva un distribuitor de sucuri şi ape minerale, care angaja oameni cu tot felul de dizabilităţi. I se dusese vestea: la poarta lui se înghesuiau şchiopi, cocoşaţi, oameni cu membre amputate, oameni cu probleme psihice. Îi angaja pe toţi. Pur şi simplu, nu putea rezista imaginii sărăciei extreme a unor oameni pe care handicapul îi împiedica să-şi întreţină familiile. Cei mai mulţi dintre ei nu aveau vreo calificare, aşa că, pe cei mai zdraveni, îi angaja ca încărcători-descărcători, iar pe ceilalţi îi punea să lipească etichete, să facă curat, să numere ambalaje.

Alt caz. Un fost client al meu are fabrica lângă locuinţele unor rromi săraci. Chinuit de vederea zilnică a copiilor zdrenţăroşi, omul s-a dus, într-o zi, în curtea vecină şi a intrat în vorbă cu câteva femei. Toate i-au spus acelaşi lucru: că ele ar munci ceva ca să-şi întreţină copiii, dar nu se pricep la nimic. „Veniţi în fabrică şi învăţaţi meserie„, le-a zis el. Vreo patru au acceptat. A fost cea mai bună idee care i-a venit vreodată: femeile alea au ajuns muncitoare de bază în firma lui. Atente, disciplinate şi îndemânatice, au ajuns să întreacă, în performanţe, bărbaţi care lucrau de ani de zile în fabrica lui.

Ştiu un alt om de afaceri care umblă prin satele izolate şi repară casele aproape ruinate ale unor bătrâni abandonaţi. Bătrânii îşi pun nădejdea în el ca şi cum ar fi copilul lor. Iar el îi poartă pe la doctori, le duce mâncare şi lucruri de care au nevoie. Săptămânal, îşi face traseul prin satele uitate de lume şi are grijă de „asistaţii” lui, fără ca nimeni să-l oblige să facă asta, fără să se laude cu asta.

Recent, am întâlnit un fermier care deţine, împreună cu familia lui, o afacere frumoasă, cu ferme de animale, abator şi mezelărie. Ferma lor e cel mai mare angajator din comuna lor: 150 de localnici sunt salariaţi aici. După ce a dezafectat o groapă de gunoi improvizată în centrul satului şi a amenajat în locul ei un lac şi un parc pentru comunitate, omul a mai construit pentru consătenii lui un teren de sport şi o scenă cu nişte gradene, unde organizează din banii lui spectacole gratuite pentru săteni. Acum, omul intenţionează să construiască, în centrul satului, o clinică medicală unde să finanţeze tratarea gratis a bătrânilor şi săracilor din sat.

După cum vedeţi, oamenii de afaceri generoşi cu comunităţile lor nu sunt deloc puţini: v-am povestit, fără să mă gândesc prea mult, despre câţiva oameni pe care i-am cunoscut personal. De fapt, ca ei sunt mult mai mulţi şi sunt peste tot, căci am convingerea că nu am cunoscut eu toţi oamenii de afaceri generoşi din ţara asta. Pe oamenii ăştia nu-i găsim niciodată în presă, pentru că generozitatea lor nu are nimic senzaţional şi, dacă-i întrebaţi, ei nici măcar nu consideră că fac ceva ieşit din comun.

Ce-i face pe aceşti oameni să investească bani în lucruri care nu le vor întoarce niciodată bani, recunoştinţă sau faimă? Explicaţia mi-a dat-o fermierul meu, după ce i-am pus această întrebare: „Eu sunt un om bogat. Poate am fost mai curajos, mai priceput sau, pur şi simplu, mai norocos decât consătenii mei, dar rezultatul e că sunt mai bogat ca ei. Aşa că fac toate astea din respect pentru ei: nu e deloc plăcut să fii bogat între oameni săraci„.

stiri verificate

Comentarii prin facebook

18 răspunsuri la Redescoperind o ţară normală (II)

  • Bjorn
    Iulie 1, 2015 la ora 19:15

    Sunt multi care conduc masini foarte scumpe, au vile imense, isi fac concediile numai la superallinclusive, copii in america, elvetia, paris sau londra, conturi in insule offsore, iar angajatii sunt platiti cu salariul minim pe economie, pe deasupra li se mai spune „sa fiti multumiti ca aveti ce munci, sunt multi care asteapta la poarta”.

    Răspunde
     
    1. Afacerea Edward Snowden-carte
      Iulie 5, 2015 la ora 21:43

      Avand in vedere noua strategie de securitate, legile BB ce stau pregatite in sertare, numirea lui MRU la SIE, ar fi utila o analiza a cartii remarcabile aparuta recent la Litera (si vanduta cu ziarul Adevarul):Afacerea Edward Snowden de Glenn Greenwald. De ce nu se vorbeste de prezenta numelui Romaniei intr-un slide NSA ce prezinta tarile implicate in supravegherea populatiei din tari democratice?

      Răspunde
       
  • 123
    Iunie 30, 2015 la ora 18:48

    Generozitate, ospitalitate,… De ce nu .. realitate? De aici invata generatiile viitoare.
    Am invatat si eu ca traditia la romani este sa fie oameni de omenie care traiau in buna vecinatate, dar dupa aia a urmat „Baltgul”, „Ciocoii vechi si noi”, intelegeri internationale in care Romania nu era luata in seama. Iorga, probabil singurul diplomat reusit a platit cu viata. Zic probabil pentru ca-mi amintesc si de Manea Manescu care a fost apreciat la ONU, pina s-au lamurit aia ca omul nu-i de vinzare si pe acelasi motiv, cind s-a terminat povestea cu ONU, a fost adus de urechi acasa si dat uitarii. Sunt doua vorbe ramanesti: primesti strain in casa ajungi sa dormi in strada, si rudele ti le alegi dar cu vecinii traiesti. Si se adevereste si astazi – emigrantii se ajuta intre ei si gazda si-a batut cuie in talpa: viata este grea, noul venit nu se descurca si nici nu mai pleaca din casa (iar legea il apara). Se pomenise pe undeva despre musulmani care invadeaza Europa (dar si America), credinta lor le cere sa nu-si paraseasca tara – dar cu cruciade si neo-cruciade (numiti-le colonialism si nu gresiti) ce alta posibilitate de supravietuire au? Romania de astazi este asmutita contra vecinilor (rusi, unguri, cu sirbii si cu bulgarii s-au mai linistit nitel zizaniile – probabil ca nu-s prea importante). Vecinul este vecin, ca doar nu este tata si mama. Dar si eu si el avem un interes comun in cartier – linistea si pacea. Ceia ce nu se poate spune ca ar avea-o altii, mai de departe.

    Răspunde
     
    1. 123
      Iunie 30, 2015 la ora 18:51

      Sunt curios, carei reguli nu m-am supus?

      Răspunde
       
    2. Stelian F
      Iulie 2, 2015 la ora 01:01

      @Saba, cred ca singura ruda pe care v-ati ales-o a fost sotia… 🙂

      Răspunde
       
      1. SANDU
        Iulie 2, 2015 la ora 02:50

        Odata cu ea si toata familia ei si rudele ei – normal.

        Răspunde
         
  • Sorin
    Iunie 30, 2015 la ora 18:14

    Cum se face ca pe noi(oamenii de rand, muncitori) nu ne sponsorizeaza nimeni? Cinste era daca renntati la taxa radio tv si sponzorizari? Unde este cinstea voastra?
    Vorbesc despre cinste hotii care fac parte cu reprezentantii statului si afaceristiii. SA fim seriosi.

    Răspunde
     
    1. 123
      Iunie 30, 2015 la ora 18:56

      Hotul striga „hotul!”

      Răspunde
       
  • Paul
    Iunie 30, 2015 la ora 07:11

    Atata timp cat se lucreaza pentru profit nu va exista om de afaceri cinstit.
    Fara oameni intr-o afacere nu se poate face nimica.

    Te rog nu mai manipula si minti oamenii creduli.
    Logica de baza te contrazice daca iei cele doua afirmatii de mai sus.
    Fara ele nici o companie nu rezista in sistemul actual.

    Răspunde
     
    1. 123
      Iunie 30, 2015 la ora 18:54

      Lozinca mafiei americane: Pace si Profit!

      Răspunde
       
  • Stelian F
    Iunie 28, 2015 la ora 21:51

    Frumos si emotionant. Ma bucur ca aveti asa experiente frumoase si ca le impartasiti cu noi. Exemple foarte bune de urmat.
    Mai zilele trecute am incercat sa definesc bunatatea si mi-am dat seama ca acest cuvant are o asa larga semnificatie incat nu pot sa definesc decat componente ale bunatatii. Dumneavoastra ati explicat doua dintre ele, cinstea si generozitatea. Ma gandesc ca daca va face placere mai puteti continua lista.

    Răspunde
     
    1. Stelian F
      Iunie 28, 2015 la ora 21:59

      Iar ospitalitatea mi se pare o foarte buna si vizibila componenta a bunatatii romanilor.

      Răspunde
       
  • Daniel
    Iunie 28, 2015 la ora 18:17

    Datator de sperante articolul! Categoric este nevoie de promovarea unor astfel de situatii.
    In alta ordine de idei aceasta postare m-a facut confuz. Cum edte posibil ca mici oameni de afaceri sa angajeze personal si sa faca caritate, in conditile in care la tv nu vezi decat oameni de afaceri care tipa ca in tara asta nu este posibil sa faci afaceri din cauza taxelor si a statului, ca nu poti rezista decat facand evaziune, ca nu poti angaja decat oameni pr salarii mici, la negru, gri, etc.
    Am 36 de ani si sunt sofer profesionist. In viata mea profesionala am fost furat de 4 ori de diversi angajatori, in diferite forme. Fie nu imi erau platite orele suplimentare, fie diurnele, fie bonuri de masa, si o data un intreg salariu dupa 5 saptamani de munca. O data am fost concediat pentru ca am refuzat cu indarjire sa incalc legea si mi s-a spus ca nu generez profitabilitatea calculata de firma pe camion.
    Exemple de genul celor prezentate de tine sunt bine venite si categoric trebuiesc incurajate si promovate, insa mie imi pare ca mediul economic si social din Romania are probleme grave. Ceea ce in final genereaza forta de munca pentru firmele din occident care practica la scara larga dumpingul social, insa asta este o alta poveste.

    Răspunde
     
  • Luci
    Iunie 28, 2015 la ora 16:15

    Mereu mi se pare ca nu trăim în aceiași țară.
    Tare mi-as dori sa vad si eu măcar unul, sa-l ating sa vad daca e real.

    Răspunde
     
  • Kristina
    Iunie 28, 2015 la ora 15:52

    Poate autoare nu va fi de acord cu ce zic (scriu),
    Dar exista o tenta idealistă in acest articol!sau poate vorbeste de evenimente petrecute cu ani buni in urma.
    Personal stiu ce inseamna o fabrica in ziua de azi! Si cat de „inuman „poti deveni in postul de manager.
    Sistemul impune o anormalitate care te deformează fara sa vrei !
    A fi productiv azi e performanță , mai cu seama investind in oameni 🙂
    Par o bestie scriind astfel de lucruri,dar numai uman nu poti fi in postura de sef.
    CAT PRIVESTE VIATA DE DUPA MUNCA:as zice ca exista normalitate acolo unde exista bun simt si prietenie.
    Prietenia adevarata mentine echilibrul , comunicarea între oameni ajuta enorm bunul mers al unei societăți.
    Indiferent ce valori sau non valori ne sunt impuse NOI FACEM SELECTIA!NOI SUNTEM SINGURII IN MASURA SA ALEGEM CALEA SPRE PROGRES, spre civilizatie.

    o zi buna,
    Si când am timp mai trec pe aici 🙂

    Răspunde
     
    1. Ina
      Iunie 28, 2015 la ora 17:34

      Am scris doar despre oameni pe care i-am cunoscut personal. Știu și cît de dificil își duc afacerile, nu era cazul să scriu aici cu ce probleme se luptă. Și mai știu și alte exemple asemănătoare, dar nu am vrut să întind prea mult textul. Am observat că, imediat ce o afacere se ridică nițel și oamenii fac bani, cei mai mulți dintre ei încep să ajute. Asta nu e o excepție, este o regulă, vă asigur. Prin natura meseriei mele, interacționez mult cu oameni de afaceri și știu ce spun. Neîncrederea în noi înșine, ca societate, nu e justificată. Politicienii și presa senzaționalistă ne-au făcut așa neîncrezători; realitatea e că nu sîntem nici mai buni, nici mai răi decît alții și ar trebui să renunțăm la a ne auto-blama.

      Răspunde
       
      1. Kristina
        Iunie 28, 2015 la ora 18:49

        in ce lume doamna Ina?
        sau vorbiti de cei care albesc banii negrii” cu o strachină aruncata la saraci? 🙂
        Afacerile se dezvolta(doar daca statul permite,bineinteles)prin reinvestirea profitului! nicidecum ce povestiti dv.nici decum ajutand oamenii nevoiasi.
        cine investește în sărăcie doamna jurnalist?

        *Comunistii investeau in oameni,aveti dreptate :))))
        permiteți sa ma retrag,
        cu politețe.

        Răspunde
         
  • ioana
    Iunie 28, 2015 la ora 13:28

    Laudabil,frumos si eu cred ca in Romania exista multi oameni buni,inteligenti,numai ca poporul roman este obisnuit sa vada mereu in negru.De fapt societatea este viziunea noastra fata de cei ce ne inconjoara.Daca am incerca ca la fiecare persoana di jurul nostru sa tragem afara bunul si frumosul ,societatea ar fi alta.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase