O istorie contrafactuală a lăcomiei

Publicat la data de de Moise

 

de Moise Guran

Toate teoriile conspirației încep cu faptul că băncile împrumută bani care nu există și se termină, de regulă, cu faptul că banii luați pe credit n-ar mai trebui dați înapoi căci ei, dacă nu au existat, atunci întreg creditul a fost o păcăleală. Aceste teorii se bazează pe percepția, parțial greșită, că rostul unei bănci ar fi să atragă depozite pentru a putea da credite (din care își face profitul), când de fapt, lucrurile stau cumva pe dos… o bancă împrumută inițial, ceea ce îi dă dreptul de a atrage depozite. Altfel spus, da, este adevărat, atunci când dă un credit, o bancă creează masă monetară, căci, pe total, ea poate plasa în credite mai mulți bani decât poate atrage din depozite. Normele prudențiale sunt diferite de la o țară la alta, iar, dacă nu mă înșală memoria, la noi raportul dintre depozite și credite este de 140%.

Altfel spus, atunci când Ionescu merge la bancă și cere 140 de lei, 100 de lei provin din depozitele unui Popescu, iar 40 de lei din altă sursă, de regulă din bani atrași. Deci, împrumutați. Deci, pe total, sistemul lucrează cu mai mulți bani decât există. Deci este, trebuie să fie, o păcăleală, un complot al bancherilor, al evreilor, care vor să conducă lumea făcând din noi niște sclavi! Reeevoluțieee!!

De fapt, banii aceia, care într- adevăr nu există, sunt creați scriptic de cineva, de altcineva decât Banca ce îi dă lui Ionescu. Sunt creați sub formă de creanță (datorie) potențială de Banca Națională. Sunt doar cifre într-un calculator? Da și nu. Acei bani reprezintă, de fapt, munca viitoare a lui Ionescu, cel care se împrumută și  care va munci și va creea plusvaloarea cu care va plăti creditul. Altfel spus, chiar Ionescu este creatorul banilor care nu există la momentul creditului. Ei iau naștere, de fapt, în baza promisiunii sale că va da banii înapoi cu dobândă.

Dacă Ionescu își va plăti creditul la timp, masa monetară va crește, dar pentru ca Ionescu să poată plăti creditul, el trebuie întâi să îl ia, ceea ce creează masa monetară în anticipație.monetary_vs_fiscal_-_features BNR, gestionarul bălții cu bani care se numește masa monetară, creează într-adevăr într-un calculator banii care nu există, printr-un credit acordat băncii care l-a împrumutat pe Ionescu.

Profitul băncii comerciale vine din diferența mică dintre dobânda la care se împrumută pe termen scurt și dobânda mai mare, la care plasează banii pe termen lung. BNR trebuie să aibă o acoperire pentru masa monetară creată, altfel spus, cu banii creați prin trei clickuri pe un calculator se pot întâmpla doar două lucruri – ori BNR primește creditul înapoi și închide masa monetară, anulând-o, ori, dacă nu, trebuie să o tipărească. Adică să o facă bani fizici, care intră în circulație. Dacă valoarea muncii lui Ionescu acoperă valoarea banilor noi intrați în circulație, piața este în echilibru. Dacă sunt diferențe, atunci fie produsului (rezultatul muncii) îi va scădea valoarea, fie banilor emiși le va scădea valoarea până la obținerea echilibrului.

Este un sistem ceva mai complex de vase comunicante, ce tind către un echilibru.

Desigur, plusvaloarea poate veni și din altceva decât din munca lui Ionescu. De exemplu, poate veni din lăcomia lui. Vă propun să nu facem din acest cuvânt, lăcomie, ceva atât de îngrozitor precum sună, ci să îl analizăm ca pe un mecanism psihologic inevitabil firii umane, căci și lăcomia vine tot din dorința de progres. Atâta doar că este un fel de efect secundar al acesteia, este tot un mod de reacție a creierului în fața unei aparente oportunități, dar unul care, desigur, trebuie atent gestionat. Să știți că speculatorii profesioniști sunt, în primul rând, antrenați să-și gestioneze lăcomia. Ei spun de multe ori  – acum e timpul să te lăcomești. În alte situații spun – m-am lacomit și am pierdut. Flerul lor, uneori și știința, este cea care îi face pe speculatori să facă practic bani mișcând alți bani. Iar ofițerul de credit nu este în niciun caz un speculator profesionist. Este doar un agent de vânzări. El vinde un așa-numit produs bancar – creditul, ca orice vânzător, el îți stimulează lăcomia la fel cum hipermarchetul îți difuzează arome de mâncare în aer, dar tu nu cumperi cârnați… tu faci un contract pentru viitorul tău, pentru munca ta pe următorii 25-30 de ani, pe care o dai în avans. De aceea, nu prețul trebuie să prevaleze, de aceea vă spun mereu că cel mai bun credit este cel pe care nu l-ai făcut niciodată.

Acum să ne întoarcem, însă, la Ionescu, care a luat 140 RON credit, pentru că vrea neapărat, dar neapărat, să își cumpere atunci locuința mult visată. Dorința lui este speculată de un constructor care vinde locuința respectivă la un preț mai mare decât acum un an, să zicem. Ionescu are impresia că nu are de ales, că nu este o opțiune să mai aștepte, de exemplu, încă un an în care să mai strângă bani, și, pe de-o parte, are și el dreptatea lui – într-un an de zile s-ar putea ca prețul locuinței să crească mai mult decât poate el strânge suplimentar. Pe de altă parte, fixația lui Ionescu pentru locuința de 140 RON, este cea care alimentează creșterea prețului până la un nivel la care, în mod inevitabil, nici Ionescu, nici altcineva nu-l va mai putea plăti. Bun! Acum, hai să presupunem că suntem în anul de grație 2008, an în care Ionescu vrea nu 140 RON, ci 140.000 de CHF, dar că, printr-un miracol, Ionescu se hotărăște să nu facă acest credit și să nu cumpere locuința la prețul, evident speculativ, cerut de dezvoltator.

Extrapolând prezumtiva înțelepciune a lui Ionescu la nivelul întregii piețe, rezultă că un astfel de comportament ar fi făcut ca prețul să scadă, sau cel puțin să nu mai crească, iar Ionescu ar fi folosit acest an pentru a mai pune niște bani deoparte. Desigur ar fi fost un an de frustrări, un an în care Ionescu nu și-ar fi văzut împlinită dorința de a avea locuința visată, ba chiar s-ar mai fi abținut și de la alte cheltuieli ca să mai strângă niște bani și să se împrumute mai puțin.

Acum, să ne întoarcem la noțiune abstractă de Masă Monetară și să ne-o imaginăm ca fiind totalitatea banilor, dar și a datoriilor pe care le au la un moment dat Ionescu, Popescu și toți ceilalți membri ai unei națiuni. Așa cum am înțeles din primele paragrafe, această masă monetară nu se referă doar la banii care există, ci reprezintă și o anticipare a banilor care vor fi creați prin diferite mecanisme. În momentul în care Ionescu nu-și mai poate plăti creditul, atunci pe piață există o masă monetară creată, dar inexistentă. Un credit prost reprezintă o defecțiune în sistem. Așa s-a întâmplat în SUA cu creditele subprime, dar și în România cu banii creați din supraevaluarea ipotecilor. Defecțiunea în sistem trebuie și ea, de asemenea, corectată printr-o restrângere, printr-o rescriere, inclusiv a masei monetare. Ca intermediar între ceea ce există și ceea ce urmează să existe, băncile sunt nevoite să facă și ele, într-un fel sau altul, corecții. O gaură venită de la Ionescu trebuie acoperită întotdeauna, fie de Popescu, fie de altcineva. Atunci când există 1 milion de găuri, cauzate de un milion de Ionești, sistemul își rezolvă problemele fie prin rescrierea unor valori, fie prin împovărarea altor oameni. Altfel spus, munca altora este folosită pentru echilibrarea masei monetare creată de Ionescu. Acei alții, fie vor plăti dobânzi mai mari, fie vor plăti taxe mai mari, fie vor plăti prețuri mai mari.

Problema este că un astfel de cerc vicios este și foarte greu de spart, iar o criză atrage aproape întotdeauna o altă criză. Suntem oameni, nu mașini, reacționăm după emoții, nu după relații aritmetice și rareori o criză monetară nu devine și economică, iar apoi socială.

O altă perlă din filozofia speculatorilor spune că pierderea întotdeauna se marchează. Adică, dacă ai făcut o prostie strângi din dinți, accepți faptul că ai greșit și mergi mai departe. Altfel, riști să persiști în greșeala respectivă și să o amplifici.

Crizele monetară se manifestă de regulă pe tăcute. Specialiștii văd distorsiunile și, de multe ori, speră în corectarea de la sine a sistemului. Criza este, de fapt, un mecanism de repunere în funcțiune a sistemului monetar, dar se numește așa doar atunci când află toată lumea de ea. Distorsiunile apar treptat, înainte de ceea ce numim criză. Crizele sunt, de fapt, soluții, mai bune sau mai proaste, dar nu sunt cauze.

Pentru a înțelege cauzele, haideți să ne amintim faptul că totul a pornit de la dorința foarte mare a lui Ionescu de a-și cumpăra neapărat, dar neapărat, în anul 2008, o locuință pe care el o considera potrivită. Dacă ar mai fi așteptat încă un an, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Dar nu avea de unde să știe. Desigur înainte de Ionescu au mai existat alți zeci sau sute de mii de Ionești care, în 2007, și-au dorit neapărat, dar neapărat, locuința pe care nu și-o permiteau, alți zeci și sute de mii care, în 2006, au făcut același lucru și tot la fel, mergând înapoi în timp, sistemul a acumulat un bulgăre de dorințe, frustrări și nevoi neapărate, bulgăre care în mod inevitabil devenea prea mare ca să nu se spargă mai devreme sau mai târziu. Cauza o reprezintă, de fapt, acel neapărat, în fapt o percepție subiectivă, efectul secundar al dorinței de progres a lui Ionescu. Mai zic o dată, deși mulți au spus că s-au simțit jigniți, acest mecanism se numește lăcomie, iar neapărat este justificarea lui.

Pentru a nu avea impresia că bat câmpii cu acest model de vulgarizare a mecanismelor monetariste, aș vrea să vă spun că în 2008 erau 4,5 milioane de români care contractaseră un credit ipotecar, 60 la sută dintre ei îl contractaseră în valută, iar jumătate dintre aceștia îl contractaseră în franci elvețieni. Dacă nu am fi avut deloc credite ipotecare, probabil nu am fi avut nici construcții, deci creditele ipotecare trebuiau date. Ele stimulează economia, crează deci progres și aceasta este justificarea mecanismului pe care teoriile conspiraționiste o consideră înșelătoria băncilor centrale. Ceea ce nu justifică însă și extrema.

Desigur, realitatea anului 2008 e mai complicată, la noi criza a fost parțial importată pe filiera băncilor mamă, adică foarte probabil criza finanțării s-ar fi produs oricum în 2009. Un singur lucru nu s-ar fi întâmplat, însă. Nu am fi ajuns, în anii care au urmat, ca 25 la sută din totalul creditelor acordate să nu mai poate fi rambursate. Ar fi fost doar o sincopă de finanțare, ar fi durat mai puțin și, categoric, ar fi durut mai puțin.

Am încercat doar să vă demonstrez necesitatea crizelor ca mecanisme de corecție a sistemului atunci când în matricea monetară apare o eroare. Există desigur și o vină colectivă a sistemului, dar cred că după acest material ați înțeles și partea lui Ionescu de vină.

Haideți să înțelegem că, dacă în 2008 nu ar fi intervenit criza creată, acumulat, în câțiva ani de sute de mii de oameni, alte sute de mii care atunci nu au luat credit nu și-ar fi permis nici astăzi o locuință, căci prețurile acestora ar fi continuat să crească. Altfel spus, sute de mii de Georgești, cumpără azi o locuință fericiți că această criză a redus prețurile la jumătate, tocmai pentru că mecanismul s-a corectat.

E ca în Matrix. Pentru că eroarea este umană, crizele devin inevitabile. Revedeți finalul primului Matrix… cu firea umană imperfectă.

Acum, trebuie să înțelegeți că explicația mea este extrem de simplificată. România are o economie deschisă, vulnerabilă la tot felul de șocuri externe, are conducători slabi și de caracter, dar și de pregătire, care nu înțeleg întotdeauna aceste mecanisme. Nu spun că bancherii nu le înțeleg, dar, desigur, le înțeleg bancherii de top, nu ofițerii de credit, le înțeleg cei de la Banca Națională și un număr destul de restrâns de jurnaliști.

Tot ce poate face societatea prin liderii săi este anticiparea și o mai bună gestionare a crizelor, căci ele sunt inevitabile și vor mai veni. Tot ce poate face Ionescu este să-și gestioneze mai atent dorințele, căci ele îl ridică, dar tot ele îl pot și trânti.

P.S. Îmi cer scuze de la cetățenii cu numele Ionescu. Am ales acest nume pentru a trimite un tip de mesaj unui coleg de breaslă ce are obiceiul de a-l folosi mai des pe post de exemplu.

Comentarii prin facebook

227 răspunsuri la O istorie contrafactuală a lăcomiei

  • Catalin
    Iulie 21, 2016 la ora 22:24

    Cand banca crediteaza un client cu o suma pe care nu o are, se poate considera ca vinde un produs pe care nu il detine. Codul penal ma pedepseste daca vand un produs pe care nu il posed. Bancile nu sunt pedepsite de nimeni. Moise, de fapt, rolul bancilor este exact acela de a atrage bani de la populatie si de ai plasa in economie sub forma creditelor, pentru a se evita blocarea circulatiei lor, in niciun caz rolul bancilor nu e sa desfasoare actiuni financiare speculative. Din pacate, teoria economica a lui Mises si Rothbard a fost abandonata in favoarea teoriei generoase la prima vedere, a lui John Maynard Keynes.

    Răspunde
     
    1. Dorel.
      Iulie 24, 2016 la ora 16:20

      Catalin rationamentul tau e simplu si gresit, bancile au intotdeauna bani si chiar daca nu au pot imprumuta totul este pentru ele sa poata imprumuta pe altii la randul lor cu o dobanda mai mare decat dobanda la care se imprumta ele ca la final sa ramana cu un profit.

      Răspunde
       
  • Bogdan
    Iulie 21, 2016 la ora 19:23

    Ati demonstrat ca sunteti afiliat! Lacomia celor cativa „avizati” in mecanismele economiei „artificiale” enumerati de dumneavoastra Bancheri de top, bnr… nu o scoateti de loc in evidenta sau suntem in economia de piata si profitul este tot chiar daca e obtinut prin practici inselatoare.
    Domnule Moise Guran va lipseste integritatea si va caracterizeaza perfect ipocrizia!

    Răspunde
     
  • Alex P
    Iulie 21, 2016 la ora 14:08

    Foarte bun si educativ!!!
    Te rugam sa mai continui cu astfel de articole.

    Răspunde
     
  • CC
    Iulie 21, 2016 la ora 13:37

    Bancile nu au avut franci cand au imprumutat CHF, despre asta aveti vreo parere domnule Guran? Sa vinzi un produs care pretinzi ca il ai dar nu poti dovedi ca il ai , nu are nici o legatura cu teoriile conspiratiei pe care spuneti ca nu le agreati ci cu lacomia unor CEO care pot spune oricand „FUCK THEM” si stiti la cine ma refer, fara sa le pese ca in spatele unui credit se afla cu adevarat niste persoane. Sau haideti sa indreptatim smecheria bancara, aruncandu-le in fata oamenilor ca nu sunt suficient de educati. O alta smecherie, sau romanul trebuie sa le stie pe toate …ca asa ne place sa credem….

    Răspunde
     
  • Dorin
    Iulie 21, 2016 la ora 12:34

    Am una doua nelamuriri.
    Undeva la inceputul articolului se spune ca banca nationala imprumuta banca la care vine clientul sa ia creditul. Banca nationala genereaza niste sume digitale, care nu se regasesc in masa monetara, dar in realitate, cel care primeste banii (dezvoltatorul) tot ii va putea transforma in cash, deci banii exista printati deja. Eu am impresia ca banii sunt printati o data cu creditul si emisi, apoi sunt retrasi de pe piata, prin echilibrare, odata ce dispare si creditul, asta numai daca bnr nu se foloseste de acest mecanism ca sa creasca inflatia, atunci cand e deficit de valuta.

    A doua nelamurire e referitoare la emisiile astea de credite de catre BNR, daca trebuie sa aiba acoperire in rezerva de aur, sau nu e nici un mecanism care sa impiedice emiterea de bani neacoperiti, cum fac americanii cu fedex.

    Răspunde
     
  • radu
    Iulie 21, 2016 la ora 11:57

    Lacomia la romani este stiuta si exploatata crunt de multinationale. Intamplator provin dintr-o zona a Romaniei (Dobrogea) f. apropiata de Bucuresti dar care trimite in Bucuresti un numar relativ mic de oameni.
    Daca vrei sa stii lipsa de mobilitate (lipsa de lacomie in esenta) este imputata la greu Constantei si este luata ca exemplu negativ aratandu-se ca exemple zone mai indeparte gen Iasi de unde vin mai multi oameni.

    Răspunde
     
  • Octavian Negrescu
    Ianuarie 31, 2016 la ora 18:10

    Sigur erau in 2008 4,5 milioane de credite IPOTECARE ?

    Răspunde
     
  • Silviu
    Iulie 6, 2015 la ora 00:16

    Reeeeeessssspeccccctttt Moisseeeeee Guraaaaannnnn.As dori cat mai multe persoane din societatea civila si media sa spuna lucrurilor pe nume nu duar sa plece capul, sa lase mentalitatea de turma

    Răspunde
     
  • claudiu
    Iulie 5, 2015 la ora 20:18

    Dar de Popescu pe final nu ne-ai zis nimic moise.,,,Banca ia dela popescu banii pe care i-a pierdut dela ionescu (abuziv fie prin comisionare fie prin ducerea cursului acolo unde vrea ptr ca cursul nu-l fac maturatorii de strada,nu? Corect ar fi sa-si acopere pierderea din fondurile proprii ptr prostia tot proprie de a da credite neperformante…..Nu ti se pare normal. Adica sa-ti dau cu bata in cap si apoi sa-i dau si lu frate-tu care m-a vazut?…..ca sa-mi acopar greseala initiala Asa ti se pare normal?

    Răspunde
     
  • Andrei Andrei
    Iulie 5, 2015 la ora 16:52

    In loc de Ionescu si Popescu se poate folosi Ixulescu si Cutarescu si nimeni nu se mai simte ofensat . 🙂
    Bravo domnule Guran , un articol excelent.

    Răspunde
     
  • gabi
    Februarie 4, 2015 la ora 21:48

    Daca am credit in euro si vreau sa refinantez in franci elvetieni,credeti ca voi castiga?Accepta bancile varianta asta?Acum cursul francului se duce in jos.

    Răspunde
     
  • tyty
    Februarie 2, 2015 la ora 19:49

    Studiu de caz: in 2019 trecem la euro. In 2018 cursul leului creste de la 4,4 la 3,2. Intrebare un credit in lei sold neachitat 88.000 lei devine aproape 30.000 de euro, inloc de 20k?
    Ca sa vezi exista risc valutar si la leu.

    Răspunde
     
  • py
    Ianuarie 29, 2015 la ora 00:28

    people, iesiti „afara”castigati $ si apoi discutam de credite

    Răspunde
     
  • Iulian
    Ianuarie 27, 2015 la ora 08:21

    Eu nu am credite, dar am avut. Acum dupa un an de cand mi-am platit anticipat creditul pot sa spun ca astia din domeniul bancar isi bat joc de clienti, iar singura solutie care se mai poate ,cat de cat , este procesul cu banca. De ce sa mai iei credit de la banca cand banca nu respecta contractul standard semnat cu clientul? Astia trebuiesc bagati toti in puscarie si confiscate toate averile lor si ale nemurilor sunt toti o maifie: banci, BNR si ploiticieni.

    Răspunde
     
  • Marius
    Ianuarie 24, 2015 la ora 17:27

    Am un porumbel (un bun pe care il vad pe geam acum ) , valoarea lui e 10 lei, atat imi ia sa prind altul. Dar afacerist cu porumbei fiind as vrea sa-l vand la un pret mai mare, ca si eu sunt lacom. Asa ca pun pretul porumbelului la 30 de lei, Ionescu care vrea sa cumpere porumbelul meu merge la banca ( ca nu are bani de porumbel), banca ce zice: pai sigur iti dau 30 de lei, sau chiar 50 daca vrei sa-ti cumperi un porumbel mai frumos, dar imi dai inapoi dupa o perioada 80 de lei. Ionescu isi face calculul si zice Ok , ca si el vrea porumbel. Ionescu nu mai poate plati , si lasa porumbelul bancii care habar nu are ce sa faca cu el, c amai are cateva sute si nu are opameni pregatiti sa aiba grija de porumbei.Cine e lacomul in acest lant ? Eu cred ca banca si Ionescu. Ionecu ca nu a vazut ca valoarea porumbelui e prea mare si banca ca a dat banii lui Ionescu sa isi cumpere un porumbel supra evaluat. Cine plateste de fapt ? Doar Ionescu ca banca e salvata de stat ( adica din banii altor Ionesti care nu si-au luat porumbei ca li sa parut prea scump). Eu asa vad lucrurile , inafara de Ionescu care vrea porumbelul si Banca e de vina ca stiind ca porumbelul e supra evaluat a dat totusi banii.

    Răspunde
     
  • Crox
    Ianuarie 23, 2015 la ora 23:23

    Explicatia este partial evaziva. Mecanismele financiare care se pun in miscare in cazul aparitiei unei anomalii de genul celei in speta, CHF, sunt mai complexe. Daca bancile nu se lacomesc la randul lor, aceste credite pot fi renegociate in avantajul tuturor partilor implicate. Solutiile trebuie sa apara si la initiativa bancilor pentru ca nu cred ca exist banci care doresc sa se impovareze cu portofolii consistente de credite neperformante. O analiza mai coerenta si cantitativa a situatiei acestor credite ar avea anumite efecte negative pe burse. Eu zic ca Moise Guran poate face si o astfel de analiza, dar deocamdata nu o face. Acest gen de analiza ar determina bancile sa ofere clientilor ajunsi acum in dificultate solutii alternative de rambursare. Bancile au puterea sa fie flexibile si sa gestioneze profitul in asa fel incat sa minimizeze pierderile pe termen mediu. Maximizarea profitului pe termen scurt se poate dovedi un pariu riscant pe termen mediu.

    Răspunde
     
  • Romania de azi
    Ianuarie 23, 2015 la ora 17:38

    Frumoasa tara in care traim daca suntem lacomi pentru ca vrem un acoperis deasupra capului. E suficient un pod (rutier) sau boschetii din parc pentru neamul nostru, nu? Poate n-ar trebui nicisa ne imbracam, ca-s frunze destule (in boscheti!); si ce e luxul asta sa mancam in fiecare zi? Halal articol!

    Răspunde
     
    1. mihaix
      Ianuarie 24, 2015 la ora 17:55

      Se numeste chirie, si e o treaba pe care occidentalii cu salarii mult mai mari ca ale noastre o fac. Pt ca nu isi permit sa isi cumpere o casa pana la 40 -50 -60 de ani, si pt ca isi muta locul de munca din oras in oras. La noi, taranismul si obsesia pt casa mea sunt in floare. Asa ca imprumuta-te, dar sa nu te plangi.

      Răspunde
       
  • Arhimede
    Ianuarie 22, 2015 la ora 21:35

    Ganditi-va ca statul nu a intervenit atunci cand cele doua turnuri din Planorama s au oprit din constructii, iar acolo ca si la alte proiecte, oamenii si-au vandut casele vechi si au mai luat si credite in plus doar ca sa semneze pt apartamentul virtual de pe hartie. De ce sa intervina acum? Sa faca legi prin care un dezvoltator sa aibe un fond de rezerva de care sa nu se poata atinge, dar cine credea ca statului ii pasa de cetatenii lui.

    In rest, ne lipseste educatia financiara, nici din scoala, nici din familie nu o luam dar mai sunt emisiuni si bloguri ca ale tale. Da-i bataie, Moise!

    Răspunde
     
  • mihail
    Ianuarie 22, 2015 la ora 10:42

    doar o intrebare: moneda nationala nu e Leul?

    Răspunde
     
  • mihaix
    Ianuarie 21, 2015 la ora 21:35

    Stati sa vedeti ca si BNR si statul or sa oblige bancile sa ia masuri pt cei cu credite in CHF, iuar bancile o sa puna totul in carca celorlalti, inclusiv prin amanarea reluarii creditarii, si tinerea unor marje mari la cele in RON. Mai ales dupa deciziile BNR de reducere. DAr e mai bine sa ajuti 100-200 de mii de oameni, votanti, decat sa dai drumul la economie. Suna a tactica PSD ….

    Răspunde
     
  • mihaix
    Ianuarie 21, 2015 la ora 21:33

    Suntem in Romania, unde mentalitatea este: nu imi permit ceva, gasesc eu alta metoda, si dupa ma scapa statul, ca suntem o tara de asistati social. In loc de : nu imi permit ceva, nu cumpar

    Răspunde
     
    1. Stelian
      Ianuarie 22, 2015 la ora 17:34

      Nu este cazul sa spuneti ca Romania este diferita, acest lucru se intampla in tarile pe care le consideram civilizate. Cu cat oameni au mai putine nevoi cu atat economiile nu se mai vor dezvolta.

      Răspunde
       
  • Mihai
    Ianuarie 21, 2015 la ora 21:09

    Platiti creditele si lasati plangerile .
    Ai semnat , platesti .
    De ce sa platesc eu pentru prosti ?

    Răspunde
     
    1. mihaix
      Ianuarie 21, 2015 la ora 21:30

      Corect. Problema e ca o sa platim cu totii. Si cei care avem credite in euro, pt ca ni le permiteam, si ceilalti care au carduri de debit. Dar deh: pai ce sa fac daca nu ma incadram, am gasit o usita, am facut o smenozeala. Dar acum nu mi-o asum sa plateasca ceilalti

      Răspunde
       
  • light
    Ianuarie 21, 2015 la ora 20:19

    Ehe. Daca știam ca se da o lege care ma scapă de riscul valutar îmi luam si eu credit în franci.

    Răspunde
     
  • mihaix
    Ianuarie 21, 2015 la ora 13:14

    Moise , te rog sa ne spui in emisiunea viitoare, ce pot face concret cei cu credite in euro, pt a masurile laute pt cei in franci sa fie luate si pt ei, nediscriminatoriu. De asemenea, poate ai si tu discutii cu cei din guvern, bnr. Nu mi se pare fair de multi ani discutia: la cei in euro a crescut cu 30%, la cei in franci cu 100%. Vorbim de alt dae, si de faptul ca cei in euro au platit mai mutl pana acum, fara a primi nimic cadou. Poate ca e timpul

    Răspunde
     
    1. VictorL
      Ianuarie 25, 2015 la ora 03:28

      @MihaiX.Vrabia malai viseaza…Pai daca si tu astepti cadou cind ai si salariu mare si studii sa intelegi cum sta treaba,ce pretentii sa mai ai de la altii…
      Stai linistit ca nu se va intimpla nimic.Politicienii fac frectii pe subiect,bancherii vor chema datornicii la intelegere,ca doar asa mai spera la recuperarea banilor,datornicii vor plati la banci sau la recuperatori,daca nu se mai poate altfel si se vor intinde pina si recuperatorii se vor lasa la mina lor.
      Nu mai suntem in 2006 sa arunce elvetienii si austriecii cu bani in Romania la dobinzi de 15%.se vor multumi cu 4%,5%.Face lumea refinantare sau scad ei dobinzile direct si traiesc cu totii si cu casele in proprietate si si bancile cu bani strinsi luna de luna.Banca daca se trezeste proprietara te va ruga sa stai cu chirie decit sa vinda in pierdere,cit mai ai job…Daca nu mai ai pentru ce sa tragi in tara,iti iei ,,hamul si prastia”si tragi la altii pe bani mai buni,iar banca va astepta mult si bine,cum fac si austriecii si elvetienii acum sa-si ia banii inapoi cu ceva dobinda de la noi.La ei plateau si nu luau nimic,doar ca sa nu tina banii de batrinete sub perna.Nu mor caii cind vor ciinii…

      Răspunde
       
      1. mihaix
        Ianuarie 27, 2015 la ora 01:53

        Hehe nu prea m-ai inteles. Eu nu astept nici un cadou, dar daca vor face voi apela la toate optiunile pt a nu se face vreo discriminare. Daca e bal pun si eu umarul. Am zis-o in multe comentarii solutia nu este amnistia ci legea falimentului. Nu mai poti nu mai platesti, pierzi , dar iti si asumi ca nu mai primesti ever vreun imprumut. Adik responsabilizare. Sincer vorbind cunosc oameni destepti, cu salarii bune , care s-au aruncat pe franc ca era mai ieftin, nu xa nu se incadrau. Au preferat un dae mic cu o rata mica si cu un risc mare pe o perioada mare de timp. O prostie dar dc sa platesc eu. Asa ca repet la orice masura doar pt franc voi reactiona. Nu cred in inocenta celor care au luat in franci pt ca era plin netul de dovezi si avertismente, la fel cum nu cred in inocenta bancilor si a bnrului legata de clauzele abuzive si tactici murdare. Sper sa fie cum zici tu. Daca nu si eu si Moise suntem pregatiti. Nu inteleg sa fiy fraier pt ca nu m-am dus cu prostimea si gloata, daca ii vor salva bancile sau statul – voi reactiona.

        Răspunde
         
      2. mihaix
        Ianuarie 27, 2015 la ora 02:01

        Ps. Nu visez malai. Nu vreau cadouri. Am cel putin 5 posturi in care explic tampenia cu eram obligat sa iau credit in franci pt ca un apt de 2 camere e un lux, sau franc vs eur. Doar ca la noi e cu pomeni si bal. Si atunci pun si eu umarul.1 ca sa intre la plata mai multi si atunci poate se gandesc unii de 2 ori. 2 daca chiar fac tampenia sa primesc si eu ceva dupa care potopul. Macar sa fie mai rapida treaba ca sa plec :). Un lucru e clar nu accept sa fiu luat de prost, si nu accept ideea ca am gresit ca nu m-am luat dupa gloata , pe ideea ca cineva va salva gloata. Prosti da multi, vb unui domnitor care ne-a inteles prea bine.

        Răspunde
         
      3. mihaix
        Ianuarie 27, 2015 la ora 02:11

        Inca ceva. Legat de realitate. Cei cu credite care nu mai pot plati. Banca nu ii va tine cu chirie. Banca o sa ii vanda la recuperatori pt a isi minimiza pierderile si a scapa de toxice. Chiar si cu 10%. Recuperatorul o sa vanda casa cy 20k si restul in instanta.in pls bancile nu negociaza. Ele stiu doar atat. Iti taiem principalul ne platesti doar dobanda. Take it or leave it. Asta legat de cazurile in care falimenrul ar fi o solutie. Pt restul. Platiti fratilir pt ca v-ati lacomit. Iar pt un credit pe 35 de ani 5 ani de rate mari reprezinta o picatura intr-un ocean. Trebuia sa prevedti ca exista aceasta sansa. Nu sa va plangeti. La final se trage linia. Si rezultatul e acelasi. Nu risti pe termen lung gen o viata de om. Casa vrem casa. Ce 2 camere e un lux. Dap, un tv e lux daramite o casa in romania. Casa mea casa mea. Eu decat sa traiesc intr-o casa in chirie , mai bine stau intr-una mult mai proasta dar sa fie a mea. Asta mi-a spus un amic la bautura si asta sumarizeazw conceptia su slabiciunea noastrw. Iar bancile au profitat…..

        Răspunde
         
  • parbrize
    Ianuarie 21, 2015 la ora 12:38

    bine punctat faza cu bani

    Răspunde
     
  • Iuliana
    Ianuarie 21, 2015 la ora 12:28

    Interesant articolul,daca ar fi fost publicat in urma cu cativa ani,poate,Ionescu intelegea ca Nu e normal sa cumperi o casa,intr-o tara unde salariul minim este 15-20la suta din salariul minim din oricare tara europeana industrializata,la jumatate Din pretul unei case Din aceste tari,in conditiile in care oricum si la vecinii nostri occidentali preturile erau exagerate.Dar nu lacomia sa l-a adus in situatia in care se afla ci lacomia bancherilor care acordau creditele oricui inchizand Nu doar un ochi ci ambii,constienti fiind ca Ionescu nu va reusi sa reziste 30de ani.Noi care profitam acum de „lacomia”lui Ionescu ar trebui sa-i sustinem si doar IESIND IN STRADA alaturi de ei puteam schimba ceva in sistemul bancar din Romania care trateaza jignitor orice persoana ii trece pragul.

    Răspunde
     
  • micutu de la 7
    Ianuarie 21, 2015 la ora 09:15

    Nu stiu cum da e o prezentare atat de complexa incat uiti de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi. Faptul ca omu vrea sa-si ia un credit nu e nici o problema, e normal, e un produs care i se ofera nu e nici o lacomie. Crizele nu sunt solutia ci efectul. Crizele nu fac decat sa reechlibreze niste excese cu tipete si urlete de obicei. Solutia inseamna o actiune constienta si intentionata a factorului uman asupra cauzelor ce au determinat efectele. Vi se pare ca seamana a criza definitia asta? Nu prea. Mama cauzelor e excesul facut de americani si datoriile din UE, mai precis crearea UE care e proiect politic, ca si euro. Cand se baga politicul in economic sunt sanse sa vedem iures. Daca nu cadea Wall Streetul nu cadea UE (Grecia), nu cadea UE nu bloca SNB francul, nu dadea drumul Draghi la QE nu renunta SNB la 1.20. Asta e lantul real. Creditu lui Ionescu e Pepsi light. Discutii despre nimic.
    Una peste altu oamenii trebuie sa invete ce e ala risc. Cand lucrezi cu bani imprumutati pe 20-30 de ani asteapta-te sa dormi in gari, daca nu cumva castigi la 6/49. Creditele astea pe 30 de ani ar trebui date foarte rar si in conditii speciale. In 30 de ani sigur prinzi o criza cand se fac toate praf (in afara de aia care trebuie sa-si ia creditu inapoi deci nu sperati).

    Răspunde
     
    1. gushpi
      Ianuarie 22, 2015 la ora 16:44

      bv domne! criza e a celor din varf nu a lu’ Ionesco!

      Răspunde
       
    2. Stelian
      Ianuarie 22, 2015 la ora 17:20

      Politicul este in economie si economia in politica, pentru ca politicul a creeat economia asa cum este astazi, dar si economia a modelat politica. Sunt prea unite ca sa le putem dezlipi total.

      Răspunde
       
  • Constantin
    Ianuarie 21, 2015 la ora 07:29

    Mercurialul la credite in CHF ar trebui in mod firesc sa includa si fixarea cursurilor de schimb pentru EURO si USD ori ale altor valute. Daca Ionescu beneficiaza de Mercurial, de ce nu ar beneficia si SC Ionescu SRL, societate comerciala care are o contributie mai importanta la dezvoltarea economiei patriei?! Si de ce nu as plati acciza la combustibil la curs fix, ori produsele care sunt importate samd?! De ce nu fixam cursul de schimb al monedei nationale ?! Dar de ce ne mai trebuie economie de piata?! Sa se fixeze cursurile de schimb valutar si pentru creditele viitoare, pentru ca vreau sa-mi iau si eu unul acum in aceleasi conditii precum cele create celor care deja au astfel de credite. Altfel ma simt discriminat si este neconstitutional. Despre ce prostii populiste vorbesc politicienii nostri? Si numai pentru 73.000 de alegatori!

    Răspunde
     
    1. mihaix
      Ianuarie 22, 2015 la ora 13:32

      Prosti , da’ multi.

      Am trimis si un email catre BNR. Daca Volksbank – BT face o oferta doar pt cei in CHF, le fac plangere. La BNR si la alte institutii. Nu este normal ca pt ceva electoral, sa li se dea doar unora.

      Ori aplici o masura pt toti, inclusiv cei cu credite in RON, ori nu. DAr asa e Romania, tara pomenilor, nimeni nu isi asuma. Si stiu oameni care au salarii f mari si care s-au lacomit, fiind constienti, ca statul probabil va interveni. Probabil ca era mai bine daca ma luam si eu dupa mase, dar urasc sa fac asta.

      Răspunde
       
    2. mihaix
      Ianuarie 22, 2015 la ora 13:40

      Oricum , orice masura vor lua bancile sau statul, mai devreme sau mai tarziu tot cetatenii o vor plati. Nu ne-am invatat minte, ca nimic nu e gratis. Ori prin cresteri de comisioane, ori DAE pt credite in RON nemicsorat, asa functioneaza piata. Iar daca intervine statul e si mai rau…
      Dar ce conteaza, sa-mi fie mie bine, ca m-am bagat ca prostul la 90% din salariu, si acum nu mai fac fata , si trebuie sa ma salveze cineva.
      Sunt satul sa aud: pai ce era sa fac daca nu ma incadram. Pai daca nu te incadrai, era un semn, ca nu trebuie sa iti iei, nu sa gasesti un shmen, o smecherie o chichita, sa te descurci. Eu cand am luat creditul in EUR in 2008 m-am gandit de 10 ori: si calculul a fost asa: iau si dau inapoi cam 1300. Daca creste poate creste pana in max 3000. Am salariu x, daca scade , scade maxim pana in 5000. Deci pot rezista si in cel mai rau caz, ok il fac. Dar sa te imprumuti la 70 -90% si abia sa faci fata pt 30 de ani , deja este nebunie.

      Sincer vorbind imi pare rau ca BNR nu a fost de acord sa se dea legea falimentului personal. Acum zicea clar: cine nu poate intra in faliment. Existau pierderi, dar pe termen lung, acele persoane care fac tampenii, erau scoase din sistemul normal, pt ca nimeni nu iti mai da dupa un faliment. Si se mai creea in societate ideea de a avea grija, ca sa nu intri in faliment. Pt ca falimentul, aplicat corect, nu e ceva pe care sa ti-l doresti. Asta si o Justitie, care sa il bage la puscarie pe cel care foloseste ilegal falimentul….. Dar acum nu mai exista problema , aoleo cum ii salvam. Fiecare decidea pt el: vreau faliment si sa nu mai platesc, dar nici sa mai iau bani vreodata, sau vreau sa ma chinui si sa platesc.

      Răspunde
       
  • Mihai
    Ianuarie 20, 2015 la ora 22:25

    Articolul este bun dar nun este complet. Parerea mea:). Da este adevarat ca locamia Ionestilor este cauza. Problema este ca aceasta este in firea oamenilor. Si de aceea s-au nascut normele si statul, adica dreptul si institutiile. Dl Guran ne spune ca atunci cand contractam un credit nu e ca atunci cand cumparam carnati sau un televizor. Da asa e. Problema e ca si creditul se vinde ca si carnatul si televizorul. Nu toti care cumpara carnati sunt macelari, nu toti care cumparar televizoare nu sunt electronisti si bineinteles nu toti care contracteaza (cumpara) un credit nu sunt doctori in finante. De aceea fiecare dintre noi plateste pentru a avea institutii. Institutuia carea reglementeaza piata bancara este BNR, care trebuie sa protejeze interesele cetatenilor (mai ales ale deponentilor-dupa cum spunea seful aceteia). Dansii findspecialisti trebuia foarte simplu sa limiteze accesul la creditele in valute exotice (franci, yeni), pentru a stopa lacomia Ionestilor. Si astazi NU MAI AVEAM NICI O PROBLEMA. De ce nu au facut-o?(ERA EXTREM DE SIMPLU-NORME se numesc) Opinie personala-dincolo de lacomia Ionestilor(foarte adevarata)E LACOMIA BANCILOR (BNR a inchis ochii-osa o rezolvam cumva-ADICA PLATESC CEI MULTI, CUM BINE S-A SPUS IN ARTICOL)

    Răspunde
     
    1. gushpi
      Ianuarie 22, 2015 la ora 16:47

      ai zis bine: criza trebuia declansata!

      Răspunde
       
  • Cris
    Ianuarie 20, 2015 la ora 20:20

    In timp ce umflarea fara precedent a CHF este crima la buzunar pentru cei care au rate in aceasta moneda, pe net circula deja teoria conspiratiei ca niste escroci financiari de talie mondiala (precum Soros, Buffet, etc) au tras niste sfori sa se intample ce se intampla.

    In timp ce iobagii patriei (clasa de mijloc in teorie) sunt ruinati la buzunar, marii speculatori, unfla conturile devenind putrezei de bogatie.

    De aceea va spun, incheiati orice socoteala cu bancile si indreptativa spre pocainta – post si rugaciune. Ce se intampla in aceste zile este, clar, Semnul Fiarei. Musca Fiara din buzunarele iobagilor. l

    Răspunde
     
    1. Mircea ST
      Ianuarie 24, 2015 la ora 20:58

      ????? vezi ca s-a retras Soros tocmai ca nu mai poate prevede nimic financiar. Dar asa suntem noi romanii ne plangem… Cat despre biserica … poate te imprumuta patriarhul..

      Răspunde
       
  • dorin
    Ianuarie 20, 2015 la ora 20:17

    Desi pe intelesul poporului, se pare ca e prea elevat, daca se iau in considerare anumite comentarii. Moise, tu vrei sa le explici ceva ce ei nu au cum sa inteleaga! Laudabil efortul, dar daca ar intelege, bancile nu ar mai face profit !

    Răspunde
     
  • Mircea St
    Ianuarie 20, 2015 la ora 18:42

    La mine cu creditul a fost altfel. In ian 2008 tatal meu (59 ani pe atunci) vrea sa ia echivalentul a 22000 eur . Mergem la banca (bancpost) si il ia ala cu creditul in chf, eur bla bla. In varsta fiind ii mai cere girant (eu) . Ma duc si ii spun RON sau ura si la gara (in ian 2008 semnele erau clare, cu o simpla cautare pe google vedeai riscul la CHF si eur). Omul imi da RON (90 mii aprox) .Dobanda 19%, rata 1600 ron. dupa trei luni surpriza scrisoare si rata 1950 (primele luni era promo , prostia mea). Asta e platim doi ani si vine o belea similara cu asta de acum. Tatal meu era bugetar venit (salariu+bonusuri) avea cam 4300 RON. Vine guvernul si taie…taie tot ce e beneficiu (2000 ron) dupa care vine si mai taie si 25%. Ajunge tatal meu cu 1950 rata si 1500 salriu… Bun zic asta e platesc eu de aia sunt girant… Ma duc la ei si le zic de situatie si primesc rasp „beton” : „Cand ramaneti cu 2 rate in urma veniti sa vorbim” . Ma enervez ma duc si refinatez La alta banca cu 14% fix si reduc de la 1950 la 1000 + 400 ca nu am putut refinanta tot (bagase bnr limita la credite de consum). In 2012 am plecat din tara si in un an le-am achitat.
    Concluzii:

    1. In rom e pb venitul care il au cei cu credite (de aia nu urla austriecii cu o expunere de 10 ori cat a noastra)

    2. Un soc de genul celui de a cum a mai fost, chiar mai mare as putea spune si nu a murit nimeni

    3. Bancile au o relatie chiar de rahat cu clientii lor asa ca aia cu intelegerea individuala nu tine

    4. BNR nu trebuia sa lase limita de indatorare pe ipotecar mai mare de 40% pe familie.

    5. Cine a luat credit in chf dupa oct 2007 chiar a dormit pe el si l-a durut in…spate

    Răspunde
     
    1. Mircea St
      Ianuarie 20, 2015 la ora 18:54

      Am uitat sa spun ca nu vad o interventie a bnr pt converise deoarece ar trebui sa o faca si pe euro ceea ce i-ar termina rezerva valutara.
      Guvernul pe de alta parte iar nu e ok sa intervina deoarece nu a facut-o si in 2010 si ar crea discriminare

      Solutia e procesul colectiv cu banca

      Răspunde
       
  • Dragos
    Ianuarie 20, 2015 la ora 17:35

    eu am dobanda de 3.8% la Euro 🙂 … e buna, e rea, nu stiu dar la B. Romaneasca nu am avut probleme; cand a scazut euribor au scazut si ei dobanda; mai ramane cursul.

    sper sa faca ceva pt CHF si apoi iesim si noi cu Euro in strada ca din cate am vazut pana pe 31.12.2014 cei cu CHF stateau mai bine decat similarul in euro deci dintr-o data tre sa ma doar undeva de problema lor?

    Bafta!!!

    Răspunde
     
  • Adi
    Ianuarie 20, 2015 la ora 17:19

    In primul rand, niciodata un istoric serios nu va gandi contrafactual (ca nu suntem la Discovery Channel). In al doilea rand, dupa o explicatie mai mult sau mai putin alambicata, cu niste asumptii de psihologie umana simpliste si niste omisiuni relevante (legate de lacomia bancherilor), ni s-a dezvaluit mult-trambitatul secret al lui Polichinele: „Ionescu e de vina!!!” Curat jurnalism economic, monsher! Eu am fost pe rand si Ionescu, si Popescu, pentru ca asa-i in viata, mai bagi fise, mai pierzi, mai castigi. Si desi acum sunt Georgescu, cred ca adevarul este la fel de important.

    Răspunde
     
  • MY
    Ianuarie 20, 2015 la ora 17:10

    O soluție care ne-ar avantaja pe noi, cei cu împrumuturi în franci elvețieni, ar fi și recalcularea datoriei rămase, prin diminuarea ei cu sumele încasate abuziv. În felul acesta, băncile nu s-ar mai văicări că nu pot susține reparațiile…

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase