Stăpânii finanţelor şi logica războiului

Publicat la data de de Moise

stapanii finantelor

de Moise Guran

Citesc o carte foarte mişto, o carte pentru publicul larg, chiar dacă o carte grea, nu atât prin mecanismele financiare (ceva mai simple la începutul de secol XX, decât azi), cât mai ales prin complexitatea evenimentelor istorice care au precedat (dar mai ales au urmat) Primului Război Mondial.

Asupra cărţii din poză o să mai revin săptămâna asta, dar vreau acum să vă tease-uiesc cu câteva citate care n-au cum să nu vă ducă cu gândul la evenimentele pe care le trăim azi.

DECI! Suntem în august 1914, Austria a atacat Serbia (pe 28 iulie), Rusia şi-a mobilizat armata, iar Germania a declarat război Rusiei. Cum se vedeau aceste evenimente de la Paris, de la Londra sau New York? 

Liaquat Ahamed/Stăpânii finanţelor

Pe când luminile începeau să se stingă în toată Europa în acea fatidică primă săptămână din august, toţi bancherii şi miniştrii de finanţe păreau să fie obsedaţi nu de pregătirile militare sau de mişcările armatelor, ci de mărimea şi durabilitatea rezervelor lor de aur. Obsesia era aproape medievală. La urma urmei, era anul 1914, nu 1814. Bancnotele erau folosite pe scară largă de mai bine de două secole, iar comercianţii creeaseră sisteme de credit foarte complexe. Ideea că obiectivele războiului ar putea să fie limitate de cantitatea de aur dispo nibilă părea anacronică. Şi totuşi, iată că revista londoneză United Empire declara că „cantitatea de monede şi de lingouri aflată în mâinile Marilor Puteri Continentale la izbucnirea ostilităţilor“ este cea care va determina în mare măsură „intensitatea […] şi durata probabilă a războiului“.

În ciuda isteriei mulţimilor de pe străzile Berlinului, Parisului şi Londrei, în aer plutea o ciudată atmosferă de irealitate. Nimeni nu pricepea prea bine ce era cu războiul ăsta, ori din ce se iscase, dar nimeni nu credea că o să dureze prea mult. În vreme ce soldaţii din ambele tabere mărşăluiau spre luptă, fiecare aşteptându-se să-i tragă inamicului o chelfăneală pe cinste, generalii băgau mâna-n foc că vor fi acasă de Crăciun. Încurajaţi de acest optimism din partea experţilor militari, funcţionarii din domeniul finanţelor au socotit că, de vreme ce războiul avea să fie scurt, lucrul important era să fie în formă financiară bună, ieşind din război cu rezervele de aur neatinse.

Bancherii şi economiştii erau atât de optimişti, încât şi-au permis chiar să se lase convinşi că însăşi disciplina „banilor stabili“ va face lumea să-şi vină în fire şi va impune terminarea războiului. 

Sir Felix Schuster, preşedinte al Union of London and Smith’s Bank, unul dintre cei mai importanţi bancheri din City, spunea tuturor, sigur pe el, că lupta se va opri brusc în mai puţin de şase luni – întreruperea comerţului ar fi prea mare. John Maynard Keynes, pe atunci în vârstă de treizeci şi unu de ani, profesor de economie la King’s College, Cambridge, care devenise peste noapte un fel de expert în finanţe pe timp de război, le spunea prietenilor săi în septembrie 1914 că „e foarte sigur că războiul nu poate să dureze mai mult de un an“, deoarece în acest răstimp averea în lichidităţi a Europei care ar putea să fie folosită la alimentarea războiului ar fi „epuizată“, şi îl scotea din sărite de-a binelea prostia celor care gândeau altfel. În noiembrie 1914, Economist prezicea că războiul o să se isprăvească în câteva luni. În aceeaşi lună, la un dineu din Paris în cinstea ministrului de război britanic aflat în vizită, feldmareşalul lord Kitchener, ministrul de finanţe francez a declarat încrezător că va trebui ca luptele să se sfârşească până în iulie 1915, întrucât nu vor mai fi bani. Şi nu numai experţii Aliaţilor aveau ochelari de cal. Ministrul de finanţe al Ungariei, baronul János Teleszky, când a fost întrebat în Cabinet câtă vreme poate suporta ţara cheltuielile de război, a răspuns că trei săptămâni.

Şi totuşi, a fost nevoie de mult timp până să dispară complezenţa din acele prime luni. Chiar şi în 1916 persista dogma că va fi un război scurt, în vreme ce general după general prezicea victoria în alte şase luni. Pe atunci cele cinci mari puteri – Marea Britanie, Franţa, Rusia, Germania, Austro-Ungaria – cheltuiau lunar o sumă uriaşă, 3 miliarde de dolari, aproape 50% din PIB-ul lor colectiv. Nici un alt război din istorie nu mai absorbise atât de mult deodată din averea atâtor naţiuni.

NOTĂ MOISE

Nu-i aşa că v-am pus pe gânduri? Nu-i aşa că o să priviţi în altă cheie declaraţiile actuale legate de faptul că nici Europa, nici Rusia nu-şi permit un război? Problema este că nici altă dată nu şi l-au permis, iar lumea a fost pe punctul de a se autodistruge cu multă inconştienţă. Deci să fim atenţi… O să revin cu pasaje din această carte (am onoarea de a fi fost invitat sa comentez la lansare, multumesc Humanitas!) care se concentrează de fapt pe Marea Depresie şi cauzele ei.

Comentarii prin facebook

47 răspunsuri la Stăpânii finanţelor şi logica războiului

  • marinarul
    Mai 27, 2014 la ora 19:12

    Inainte de toate ar trebui sa intelegeti doctrinele militare ale fiecarui stat. Astfel , ve-ti intelege de ce nu va fi razboi in Europa. Exista o tara, a carei doctrina militara, zice astfel : indiferent ce razboi va incepe pe pamant, clasic sau nuclear , noi v-om conduce lumea de dupa. Si aceasta tara este China. De frica chinezilor in Europa nu va mai fi razboi. O Europa si o America distrusa va vorbi chineza. Nu va grabiti sa judecati ce am scris , ginditi si meditati. Ce am scris se preda in orice scoala militara.

    Răspunde
     
  • Mihai Marius
    Mai 16, 2014 la ora 00:47

    Acum marile puteri au armament nuclear. Cand pornesc rachetele sau avioanele vin spre tine nu poti sa stii dc e atac conventional sau nu, deci esti obligat la riposta nucleara. Iar cei care ar declansa un razboi stiu asta si pe unii poate doar asta ii retine.
    Cand se pregateste lansarea rachetelor nu stii daca acestea tintesc Romania de ex sau alta tara ceva mai la vest. Deci obligatoriu, nu ai timp de asteptat sa vezi ce se intampla, TREBUIE sa lansezi primul, inaintea celui care a pozitionat rachetele in pozitie de tragere sau a lansat ceva bombardiere tupolev de ex.
    Armamentul nuclear e MINUNAT. Blocheaza orice tentatie a unui conflict de amploare.
    Cartea aia nu mai e din acest pdv buna, actuala

    Răspunde
     
  • eye
    Mai 15, 2014 la ora 15:13

    Deci Moise, ne pregatim de razboi?

    Răspunde
     
  • tree4me
    Mai 14, 2014 la ora 06:41

    Banii au aparut pentru a inlesni tranzactiile comerciale. Banca initial era destinata guvernarii circulatiei banilor. Nu stiu cind a fost inventata DOBINDA, dar se pare ca a otravit lumea pentru intiia oara – banul a inceput sa faca mai multi bani decit munca.
    Treaba cu emiterea de banknote avind acoperire in aur si mai tirziu in economie, mi se pare deja o bucatarie cu semnificatie prea mica. Apare firesc ca cine minuieste banul sa doreasca si chiar sa reuseasca sa domine politica/guvernul.
    Cind a aparut si s-a dezvoltat notiunea de PIATA (de desfacere, de schimb, de resurse, samd) aceasta a intoxicat lumea pentru a doua oara. Au inceput colonizarile, razboaiele internationale, sferele de influenta. Datorita pietelor, marile puteri s-au dezvoltat economic (pe seama tarilor dominate) atit de mult incit rezerva de aur a devenit nesemnificativa si rolul/importanta bancilor a crescut.
    In acesta faza, de echilibru relativ intre marile puteri, a intervenit CONCURENTA ca o necesitate in stabilirea unui grad de suprematiei intre ele. Politicenii si economistii, de toate soiurile si culorile,si-au jucat rolul preferat dictat de interes. Se vorbeste aici de libertate, democratie, chiar si de independenta (cind este vorba de impartiri teritoriale).
    Dealungul tuturor timpurilor, resursa umana (carne de tun si forta de munca) si industria de razboi au avut rolul decisiv in procesul dezvoltarii economice, ca si al celui de imbogatire, care a dus la o departajare fireasca si tot mai acuta intre bogati si saraci. Forta de munca, prin valoare ei intrinseca, primeaza intre participantele la procesul dezvoltarii economice – fara ea nu se misca un pai, nu se inventeaza nimic, nu se duce nici un razboi.
    Cam asa vad ca a evoluat societatea noastra. Daca acestea sunt argumente sau nu, nu conteaza – nu vad necesitatea de a ignora sau de a promova nici un fel de „opere stiintifice monumentale”. Teorii/modele economice, literatura de specialitate, se scriu si se fac dupa muzica si locul momentului (la fel ca si istoria). Lucrurile acestea le intelegem cu totii, oricit am fi de ignoranti sau considerati aroganti de catre specialisti. „realismul ce rezultă din cunoaștere, realismul epistemologic, care admite că lumea este într-adevăr conoscibilă, că opiniile noastre rezultă în mod principial din observația independentă a obiectelor existente, obiecte ale unei lumi identice tuturor observatorilor, a cărei cunoaștere corespunde existenței reale.”
    Fiecare scrie ce crede sau ce este platit sa scrie, la fel cum fiecare citeste ce vrea (libertatea de informare nu implica trimiteri si recomandari ca la scoala). De inteles intelegem cu totii despre ce este vorba, pentru ca nimeni nu este prost. Chiar daca unii se considera mai destepti si prin asta devin aroganti, de fapt sunt niste manipulatori amariti. Sper ca am scris pe intelesul tuturor care se tem de „Confuzia generează haos”.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Mai 14, 2014 la ora 18:29

      Inainte de aparitia lucrarii „Stapanii finantelor”, Angela Rogojanu a publicat „Stapanii ideilor economice” la Editura Economica. Citind, spre exemplu, cele trei [mici] volume, veti afla mai multe despre aparitia pietei si a „otravii” ei. Lectura cartii mentionate este usoara si atratctiva/recreativa.

      Răspunde
       
      1. tree4me
        Mai 14, 2014 la ora 20:37

        Interesanta recomandarea, „Stapinii ideilor economice” – ” Tarile civilizate in drumul lor spre capitalism si democratie cautau sa scape de saracie. Inca de la clasici, se stia si se accepta ca bogatia inseamna putere pentru cel care o detine, dar se stia si ca puterea corupe. Atunci, dar si acum lupta pentru putere echivala intr-o buna masura cu goana dupa bogatie.” Nu mi se pare ca am spus ceva diferit. Observ ca lucrarea a fost recenzata de Lect. Univ. dr. Nicolae Moroianu de la Facultatea de … Contabilitate … Nu spun ca-i rau, doar ca nu mai merita. Si uitati un alt comentariu: „Daca ai citi si cartea sfanta ai realiza un continut de peste 700 de termeni ecomomici si principii de afaceri. In privinta statului tot Biblia spune ca sunt mai multe moduri de administrare si imparatii, adica statul, aleg modul de organizare. Biblia mai spune ca sunt imparati buni si imparati rai, in toate privintele, administratori, conducatori, consumatori (face vorbire pana si de bautori ca unii). Asa ca modelul tau si ideile tale nu au aplicabilitate pentru cei care cunosc adevarul. Restul, demagogie. Poate ne dai niste idei de ce trebuie facut nu de ce nu merg lucrurile.”, care a ramas fara replica. Deci nici macar autoarea nu-si sustine cit-de-cit spusele. Intre timp am fost curios daca a mai scris si altceva. Da, a scris pe comanda europeana: „Business Ethics and Education – an Intelligent Solution or a Sustainable Development?” (co-autor Liana Badea) – this work was cofinanced from the European social Fund through sectoral operational Programme Human resources Development 2007–2013, project
        number PosDru/89/1.5/s/59184 “Performance and excellence in postdoctoral research in romanian economics science domain”, cu o bibliografie totalizind 20 referiri din care numai una avind un autor roman (adica tot pe dinsa). Macar sa va fi pus si pe dvs. la bibliografie, serios. Macar din bun-simt, daca nu din respect pentru tara mea as fi pus niste autori romani (nu comentez, ca imi vin numai lucruri neplacute).
        Profesor la ASE, Sef de Catedra si nu are nici o biografie, un CV, ceva ca sa ne putem mindri …
        Dar am gasit pina la urma ceva: declaratie de avere din 2011. Tot cetateanul este obligat sa faca asa ceva, sau numai cei care o dau pe politica? Daca-i asa, ii inteleg tacerea (si altii au inceput sa-si subtieze biografiile date pe wiki, din greseala – deci cu transparenta inainte, si mai filozofam despre etica.
        1976 are cumparata o casa in Bucuresti pe credit (158,000 Lei)
        1994 alta casa in Arges (un judet bogat, nu-i asa?) cu 600,000 Lei (fara credit) si un teren de 700,000 Lei (fara credit)
        2005 un Renault (pe leasing si cumparat in 2010)
        2009 un depozit de 22,850 Euro
        2011 venit anual 151,407 Lei (din treburi universitare, fara evaziune)
        Sotul cu salariu de 7.056 Lei, Inspector-sef la ACCU Bucuresti – sa presupun ca-i vorba de meteorologie, ca Organizatia UK non-profit pe programe C si C++, nu areinca sucursala in Romania; un pic mai mult de jumatate din venitul lunar al sotiei.
        Domnu Constantin, incep sa nu va mai iau in serios si imi pare rau. „Lectura cartii mentionate este usoara si atratctiva/recreativa.” – cum am mai spus pacat de timp, iar dvs. intelegeti ce nu am spus.

        Răspunde
         
  • tree4me
    Mai 14, 2014 la ora 03:22

    “Right now we’re already in discussions. Russia has already been thinking about this for many years,” said a railway expert cited by the Beijing Times – este vorba de o linie ferata de inalta viteza (cca 370 km/h) China – Siberia – Alaska – Canadfa – USA. In strimtoarea Bering urmeaza a fi proiectat un tunel de cca 200 km cu trei linii (cea din mijloc pentru urgente). Se estimeaza ca va costa 30 bilioane si executia va dura cam 20 ani. Stirea aparuta in presa 12 mai 2014, am prins-o astazi pe CNN.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Mai 13, 2014 la ora 20:32

    Războaiele sunt ilogice, consecinţele lor sunt de un tragism iraţional. Am scris în alte ocazii că în lumea animală conflictele soldate cu omorârea adversarului sunt rare, iar uciderea din plăcere a semenilor este un privilegiu al speciei din care facem parte. Dl Liiceanu s-a dovedit inspirat în opţiunile domniei sale cu privire la marketingul editurii pe care o conduce. Inclusiv prin publicarea lucrărilor d-lui Boia (s.a.), ori prin sprijinirea iniţiativei fiului său (specialist in domeniul finanţelor şi al burselor) de a lansa o colecţie de lucrări pe teme de economie. În ambele cazuri, nu s-a avut în vedere un scop educativ în sine, ori alegerea pentru tipar a unor opere fundamentale în domeniu, publicarea unor scrieri incontestabile etc., ci s-a dorit tocmai iniţierea unor discuţii, apariţia unor controverse, stârnirea interesului s.a.m.d. care să aducă subiectele tratate în cărţile respective în dezbaterea cititorilor şi, odată cu ele, editura Humanitas în atenţia publicului. Modelul nu este nou, iniţiativa nu este originală. Seamănă pană la identificare cu „Femeia cu barbă” care a câştigat concursul Eurovision. Consecinţele acestei strategii de marketing sunt, însă, variate şi nu întotdeauna fericite. Dacă în Occident, într-o societate aşezată, în care libertatea de informare a fost infinit mai mare decât în România ultimului secol, poate părea interesant să încerci distrugerea unor mituri, să priveşti faptele dintr-o perspectivă cu totul neconvenţională şi nonconformistă, chiar până la a friza nesocotirea principiilor epistemologice de bază, în Estul recent „democratizat” lucrurile stau altfel.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Mai 13, 2014 la ora 20:30

    Confuzia generează haos. Distrugerea reperelor şi relativizarea sistemelor de referinţă (morale, culturale, economice etc.) a fost un obiectiv urmărit cu ardoare încă de la glorioasa Revoluţie din Decembrie, pentru că ele reprezintă unele dintre mijloacele de alienare a populaţiei cele mai eficiente, utilizate cu succes de regimurile totalitare. În acest fel au fost încurajaţi in acţiunile lor contestatarii unor scriitori/opere literare, ori oameni de ştiinţă/lucrări ştiinţifice, investitori/agenţi economici etc., argumentul forte fiind că numai astfel poate fi cunoscută cu adevărat, polivalent şi plenar, creaţia lor. Nu există niciun fundament epistemologic în teoria aceasta. În realitate este vorba doar despre un instrument de marketing scăpat uneori de sub control şi exploatat adesea în scop politic. Aşadar, nu trebuie să ne temem că dacă un Guvernator al unei bănci centrale are guturai s-ar putea să izbucnească un război mondial. Între timp s-a inventat Paracetamolul. Cei care preziceau dispariţia monedei unice odată cu criza economică din 2007 şi destrămarea UE şi SUA în mod evident mai au de aşteptat. Ocazia de reîncălzi ciorba odată cu istericalele recente ale Rusiei, exploatată suficient de abil, le mai poate aduce câţiva adepţi şi în conturi câţiva euroi (cărora ei le tot prezic dispariţia, dar le place la nebunie mirosul lor).

    Răspunde
     
  • Constantin
    Mai 13, 2014 la ora 20:30

    Apariţia unor asemenea dezbateri reprezintă un prilej la îndemâna tzutzerilor socialişti pentru a înjura, în curentul oportunist al contestării ordinii sociale şi eficienţei economice, pe oricine şi orice, ca manifestare a dezinhibării şi înlăturării constrângerilor de orice fel, limita între cutezanţă şi nesimţire fiind depăşită adesea cu dezinvoltură. Atacurilor nu le scapă aproape niciodată factorii de stabilitate socială: şcoala, familia, sau organismele internaţionale, de la ONU la FMI şi BM, acordurile şi tratatele internaţionale, de la domenii care ţin de politica globală, la cele cu referire la schimburile comerciale, economia deschisă, statul de drept şi libertăţile cetăţeneşti. Sunt elogiate în schimb anarhia, stângismul autarhic şi administraţia autoritară, în mod ipocrit, chiar în numele valorilor democratice. Desigur, alegaţiile sunt mai credibile atunci când sunt pomenite numele unor economişti celebri, ale unor politicieni cunoscuţi, reputaţi cercetători s.a.m.d. pentru că se transmite astfel impresia de autoritate în domeniu.

    Răspunde
     
    1. andrei
      Mai 14, 2014 la ora 02:06

      *** „Atacurilor nu le scapă aproape niciodată factorii de stabilitate socială: şcoala, familia, sau organismele internaţionale, de la ONU la FMI şi BM, acordurile şi tratatele internaţionale, de la domenii care ţin de politica globală, la cele cu referire la schimburile comerciale, economia deschisă, statul de drept şi libertăţile cetăţeneşti. ” – am rugamintea sa imi aratati cu degetul pe acela care a injurat in aceasta pagina scoala, familia, ONU, statul de drept, libertatile cetatenesti etc. Vrem si noi sa il vedem la fata pe respectivul, ca sa il putem condamna cu manie proletara, asa cum faceti dvs. Insa, la fel ca argumentele la care faceti referie cu alta ocazie, persoanele in discutie sunt ca Yeti – nu prea exista.
      Daca tot vorbiti de ciorba, observ ca va place sa aruncati in aceeasi oala tot felul de concepte care dau bine, dar mai observ ca nu aveti si obiceiul sa va argumentati pozitia.
      In schimb, aveti multa manie proletara, si va pricepeti sa infierati. *** „Sunt elogiate în schimb anarhia, stângismul autarhic şi administraţia autoritară” – pai ar trebui sa va hotarati. Nu prea poti elogia si anarhia si administratia autoritara, fiindca sunt doua concepte care se opun. Am impresia ca nici dvs nu stiti prea bine ce „se” elogiaza si ce nu, dar ati bagat in oala cu ciorba cam tot ce se putea baga, ca sa fiti sigur ca mimic nu a ramaas neacoperit.
      Nu in ultimul rand, e frumos si modul de adresare – „se elogiaza”. Scrieti de parca ati scrie o nota informative catre Securitate: „va informez ca la adresa cutare se desfasoara activitati dusmanoase la adresa partidului si se canta imnuri legionare si taraniste, desfasurandu-se totodata o propaganda titoist-fascista, se asculta postul de radio Vocea Americii si se face elogiul regelui Mihai”.
      Odata extras factorul comun din tot ce ati scris, acesta ar fi „talmes-balmes cu manie proletara”. Adica exact tot ce se putea astepta de la un om cu vederile dvs. politice. *** In final, ca o intrebare tricky, nu-i asa ca stiti ca familia se gasea in centrul politicilor comuniste dar si fasciste? De pilda, deviza regimului de la Vichy era „Travail, famille, patrie”. Mai-mai sa o regasesc si in tirada dvs de mai sus. *** Nu stiu daca stiti (nu cred ca stiti), congresul american are pe rol o ancheta privind eficienta politiclor FMI si a modului cum sunt cheltuiti banii pe care ii varsa annual USA catre FMI. Este si congresul american anarhist, stangist, autoritar, dusmanos libertatilor cetatenesti, scolii, familiei, ONU etc??? Fiindca daca vi se pare ca este asa, va invit sa scrieti un denunt prin care sa il infierati, cu multa manie proletara. Sunt convins ca va fi citit cu mult interes.

      Răspunde
       
  • Constantin
    Mai 13, 2014 la ora 20:26

    Cu cât mai vehement sunt contestate personalităţile menţionate (ori ideile lor), ignorându-se faptul că este vorba aproape întotdeauna despre autorii unor opere ştiinţifice monumentale, cu atât mai puţin necesară este considerată prezenţa argumentelor. Astfel, sub imperiul suficienţei, sunt întâlnite formulări de felul „ Keynes, haideţi să vă spun eu cum stă treaba cu teoria economică keynesiană! Este o prostie!”. Sau „Friedman, staţi să vă explic eu în ce constă modelul economic al lui Friedman! O aiureală!”. Mi se pare amuzantă aroganţa unor astfel de comentarii (cunoscând faptul că dezbaterile oneste asupra subiectelor respective, departe de a lipsi în literatura de specialitate, sunt surse recomandabile şi vaste de corectă informare), dar amatorilor de „economie pentru toţi” trebuie să le spun că spre deosebire de cvasi totalitatea a articolelor d-lui Moise Guran, care au un rol primordial de informare şi abia in plan secundar de formare, dominat fiind de spiritul de obiectivitate şi profesionalism, comentariile din subsol sunt adesea instrumente de influenţă ale opiniei publice utilizate de diverşi tzutzeri de partid. Ei pot fi întâlniţi pe mai toate blogurile şi forumurile cât de cât mai populare, indiferent de tematică; uneori sunt mai subtili, alteori sunt brutali în exprimare, unii sunt mai educaţi, alţii scriu cu dificultate în limba maternă.

    Răspunde
     
  • NoFaceNoNameNoNumber
    Mai 13, 2014 la ora 13:28

    Ar fi interesanta o emisiune cu Eugen Ovidiu Chirovici… Ca tot se intalnesc masonii la Bucuresti… Ca poate crizele si razboaiele astea au si cauze oculte… Zic si eu, nu dau cu parul…

    Răspunde
     
  • tree4me
    Mai 13, 2014 la ora 04:46

    „Lords of Finance: The Bankers Who Broke the World”, about the lead up to the Great Depression of 1929-1932. The book won the 2010 Pulitzer Prize for History, the Council on Foreign Relations Arthur Ross Gold Medal for 2010, the 2009 Financial Times-Goldman Sachs Best Business Book of the Year Award. Liaquat Ahamed has a BA in economics from Trinity College, Cambridge University and an MA in economics from Harvard. Experienta in industria bancara/investitii si de asigurari. The book discusses the personal histories of the four heads of the Central Banks of the United States, Great Britain, France, and Germany and their efforts to steer the world economy from the period during the First World War until the Great Depression. The book also discusses at length the career of the British economist John Maynard Keynes who criticized many of the policies of the heads of the Central Banks during this time.
    „Nu-i aşa că o să priviţi în altă cheie declaraţiile actuale legate de faptul că nici Europa, nici Rusia nu-şi permit un război? Problema este că nici altă dată nu şi l-au permis, iar lumea a fost pe punctul de a se autodistruge cu multă inconştienţă” – este vorba de situatia economica premergatoare WW I ale carui urmari au dus la crearea conditiilor premergatoare WW II. Arma nucleara a fost descoperita si folosita la sfirsitul WW II. Ce nu si-a permis lumea atunci a fost de natura economica, iar ce nu-si poate permite lumea astazi este de natura … fara natura. Am sa-mi iau cartea si sunt foarte curios daca asta este concluzia pe care autorul doreste sa o transmita. Pina una alta, inteleg ca este o istorie a patru bancheri si combaterea unui economist care a criticat politicile bancare ale acestora.
    Imi place ideia ca kenyeni si turcii sunt la moda astazi, Liaquat Ahamed in 2010 si Daron Acemoglu in 2012.
    Liaguat este casatorit cu o scriitoare (Menasskhi Ahamed,??), iar fiica lui (Tara, studii universitare, ??) maritata (2012) cu un actor de film si TV (Jonathan Tucker, ??). Liaguat este author, financial adviser, writer, historian si co-producator al filmului „the situation” despre care se comenteaza „is a little trickier to understand”, in care nu a jucat viitorul ginere.

    Răspunde
     
  • anca
    Mai 13, 2014 la ora 01:31

    Dl.Moise,poate gasiti si cartile”Cine conduce planeta’ de Jan Van Helsing”.

    Răspunde
     
  • Davidescu V. Gheorghe Doru
    Mai 13, 2014 la ora 01:08

    STOP războiului, STOP sărăciei, STOP morţii. DA PĂCII, DA BOGĂŢIEI, DA TINEREŢII FĂRĂ BĂTRÂNEŢE și VIEŢII FĂRĂ moarte.

    Răspunde
     
  • Daniel
    Mai 13, 2014 la ora 00:51

    Singura diferenta pozitiva care ar fi in ziua de azi dar care in nici un caz nu reprezinta o garantie ar fi ca opinia publica,statele si institutile internationale sunt mai constiente decat in 1914.

    Răspunde
     
  • rotar
    Mai 12, 2014 la ora 22:15

    Amuzant e ca toti cei cu care ne-am aliat s-au prabusit : imperiul-roman,turcii,austro-ungaria,germania,rusia si….China.Acum ave aliat SUA ?

    Răspunde
     
    1. andrei
      Mai 13, 2014 la ora 02:34

      In general, tendinta natutrala a oricarui imperiu e de a muri, la un moment dat. Cumva si oamenii fac la fel, nu ati observat?
      Cat despre Imperiul Roman, nu am fost aliati cu el, ci mai degraba cuceriti si parte integranta a lui.

      Răspunde
       
    2. tree4me
      Mai 13, 2014 la ora 04:51

      Aveti vreo presimtire?

      Răspunde
       
  • rotar
    Mai 12, 2014 la ora 21:38

    S-a incercat de mai multe ori crearea unui ‘stat-Europa’.Cititi ‘cinci secole de razboi secret’ unde se descrie o alta tentativa esuata.Spre deosebire de imigrantii suani care au constiinta luptei cu amerindienii pt a le lua pamantul ‘uistii’ n-au nimic in comun…..poate europarlamentare inteligente !!

    Răspunde
     
  • Cris
    Mai 12, 2014 la ora 16:58

    Tom Bugetzel (Liviu Voinea) afirma ca „criza s-a terminat” cu indemnul „Hai, tabarati in magazine, dati la buci, sa creasca consumul…!”

    Daca e asa cum spune Liviu Voinea, si criza s-a terminat de ce nu scade imediat TVA-ul la mancare la 9% ???

    Răspunde
     
  • Andrei
    Mai 12, 2014 la ora 12:23

    Cand are loc lansarea de la Humanitas? Multumesc.

    Răspunde
     
  • Marius
    Mai 12, 2014 la ora 12:19

    Foarte interesante selectia pasajelor si edificatoare pentru situatia din prezent.

    Moise, cand are loc lansarea cartii ?

    Răspunde
     
  • Cris
    Mai 12, 2014 la ora 11:33

    Razboaiele ca si contractele umflate cu statul au si ele o justificare. Sifonarea unor bani si controlul unor resurse. Normal ca cei care conduc statul si finantele au tot intresul ca un razboi sa inceapa si sa dureze. Nu platesc ei acest razboi. Il platesc prostii, populatia, care are cel mai mult de suferit desi e aproape toata la zi cu plata taxelor extrem de babane, chiar pe timp de pace.

    Nu mai pune nimeni botul, la niciun razboi, va spun. Un astfel de razboi pur si simplu nu are sustinere populara. Nu se mai baga nimeni. Dintr-un motiv simplu. Lumea o duce mizerabi pe timp de pace – saracie, foame, boli… daramite in cazul unui razboi.

    Intrucat pentru Romania perioada „bine” nu prea a existat in istorie, nu vad prea multe motive de sustinere a unei puteri, oricare ar fi ea, care militeaza pentru razboi.

    Răspunde
     
    1. Jordan
      Mai 13, 2014 la ora 13:53

      Problema e simpla: oamenii nu sustin un govern care militeaza pentru razboi, dar vor sustine un govern care militeaza pentru aparare…. nimeni nu-si imagineaza cum ar fi sa fim cuceriti de rusi. Cred.

      Răspunde
       
      1. Jordan
        Mai 13, 2014 la ora 13:54

        Scuze de autocorrect, trebuia sa fie guvern, nu govern.

        Răspunde
         
  • andrei
    Mai 12, 2014 la ora 10:43

    acesta este autorul, vorbind despre cartea lui, cu un editor de la WSJ, pe C-Span2:

    Răspunde
     
  • Catalin ( CTL )
    Mai 12, 2014 la ora 08:52

    E bine sa te pregatesti pentru ce e mai rau si sa speri la ce e mai bine. Ce am observat e ca nu razboaiele mai apar intre perioadele de pace ci pacea intre razboaie. Si fiecare razboi isi are radacinile in ultimul incheiat. E ca un virus care traieste si se raspandeste in mintile oamenilor, doar ca in perioadele de pace e latent. Nu stiu daca omenirea a devenit mai lucida chiar daca suntem mai interconectati. Mi-e ciuda cand lumea spune ” razboaiele de azi nu se mai poarta asa, sunt razboaie economice, se poarta prin conturi bancare” , majoritatea razboaielor au inceput datorita banilor si resurselor, si au inceput ca razboaie economice si valutare.
    Oare amintirea celui de-al doilea razboi mondial sa fie atat de recenta incat sa ne impiedice sa mai facem o nebunie ? Nu tine, pentru ca amintirea primului razboi mondial nu a impiedicat Europa sa intre in al doilea.
    Cineva spunea ” Cand puterea dragostei va invinge dragostea de putere, lumea va cunoaste pacea.” Asta inca nu s-a intamplat.
    Am totusi, parca, o senzatie ca lumea e mai precauta si mai constienta in privinta rezultatelor unui razboi. Nu cred ca lumea pomenea inainte de faptul ca un razboi mondial va aduce sfarsitul lumii, nu se credea posibil un asemenea lucru, acum lumea e constienta de asta, din toate partile. Sa crezi ca exista o oculta mondiala care planuieste asta e o nebunie, ca sa ce ? sa stea intr-un buncar si sa iasa sa stapaneasca peste o planeta desertificata si iradiata de bombele nucleare ? Nimeni nu vrea un asemenea final.
    E posibil ca faptul ca ne putem autodistruge atat de usor sa ne faca mai responsabili. Ca de constienti, suntem constienti de asta.
    Dar, oamenii au un defect si o calitate in acelasi timp, sunt imprevizibili, uneori fac nebunii la care si cand nu te astepti, alteori fac lucruri marete si inteligente tot la care si cand nu te astepti. Nimeni nu poate sti viitorul, sunt prea multe variabile in joc, si se tot schimba repede.

    Răspunde
     
  • MM
    Mai 12, 2014 la ora 08:51

    Ce-i inima?Mi-i foame!Vreau sa traiesc si-as vrea…
    Tu,iarta-ma,fecioara-tu,caprioara mea!
    Mi-i somn.Ce nalt ii focul!Si codrul ce adanc!
    Plang.Ce gandeste tata?Mananc si plang .MANANC!
    Indiferent de cit de mare este sau a fost conflictul ,de la cea mai mica disputa pina la cel mai mare razboi,indiferent de combatanti cei din umbra sau cei din fata ,toti au avut un interes o necesitate care in timp au ramas cam aceleasi.Indiferent cit de bine vom cunoaste istoria,cit de mult vom dori sa evitam greselile trecutului dorintele oamenilor si necesitatile lor au ramas aceleasi inca de la aparitia primului om,deci vom face aceleasi greseli pentru aceleasi interese chiar daca vor avea o alta forma,trebuie doar sa ne straduim sa nu fie tot atit de dureroase ca cele din trecut.

    Răspunde
     
  • Catalin ( CTL )
    Mai 12, 2014 la ora 08:28

    Si totusi, pe cat o fi prezis el de gresit, ideologia lui John Maynard Keynes prevaleaza si azi.

    Răspunde
     
    1. andrei
      Mai 12, 2014 la ora 09:07

      Nu. Din pacate pentru noi, nu.
      Am sa dau un exemplu: Jeffrey Sachs.
      Orice manual si orice dictionar o sa ni-l prezinte ca pe un neo-Keynesian, iar daca ii citim cartile, o sa iasa ca asta ar fi.
      Problema e ca Jeffrey Sachs a avcut de mai multe ori ocazia sa construiasca politici economice in cateva tari, incepand cu Bolivia si terminand cu Rusia lui Eltin.
      Ori, ce a pus el in practica era exact opusul lui Keynes… si ce a obtinut el au fost guverne corupte, populatii saracite, oligarhii mafiocrate. Si nu e nicio intamplare ca a fost asa – politiucile sale din Bolivia anticipau „Consensul de la Washington”(care e orice, numai Keynesian nu. Si care e ideologia dominanta azi, inclusive in Europa. A se vedea Tratatul de la Maastricht, reconvertit in cel de la Lisabona)
      Un alt exemplu ar fi FMI-ul: infiintat la idea lui Keynes, cu un anume scop in minte, el reprezinta astatzi o monstruozitate care nu are nimic de-a face cu Keynes.
      In plus, cum am scris mai jos, idelogia lui Keynes nu poate fi aplicata in conditiile de azi, fiindca el o calibrase la o alta realitate economica: cu o moneda convertibila in aur si cu o Banca Centrala aflata sub controlul Guvernului, cum era si firesc.
      Nimic din ce exista pe vremea lui Keynes nu mai e valabil azi.
      Cat despre idceologia lui Keynes, ea e dominanta azi numai cu numele.
      In ralitate, este domninanta ideologia Hayekian/friedmaniana, altoita pe un soi de de Keynesianism pervertit, unde statul a fost transformat intr-o vaca de muls pentru bancile private, sub privirile blajine ale bancilor central independnete.
      Este o iluzie – si inca una fosrte periculoasa – idea ca ideologia keynesiana este la putere.
      Dar este o iluzie intretinuta cu multa grija, si nu din intamplare (a se vedea cazul „keynesianului” Jeffrey Sachs).

      Răspunde
       
      1. Catalin ( CTL )
        Mai 12, 2014 la ora 18:54

        Am avut discutii interminabile cu Adrian D. pe tema asta, el era cam pe aceeasi pagina cu tine. Foarte aprins impotriva FMI-ului, si eu sunt. De acord cu multe din lucrurile pe care le spui. Dar Tratatul de la Maastricht nu e un blestem ci o binecuvantare, statele supraindatorate nu pot iesi din datorii cu si mai multe datorii.
        Stimularile astea in economie, subventii de tot felul, faptul ca cea mai mare parte din banii bancilor centrale merg tot in bonduri de stat e keyneseism pur. Intr-adevar o diferenta majora e ca atunci aurul era etalon, dar in rest…
        Ce politici keynesianiste se puteau aplica dupa colapsul blocului comunist in partea asta de lume ? Clasa politica corupta e o mostenire a comunismului pana la urma si a lipsei reformelor facute la timp.
        Imi pare rau dar eu asta cred.

        Răspunde
         
        1. andrei
          Mai 12, 2014 la ora 22:24

          *** „Dar Tratatul de la Maastricht nu e un blestem ci o binecuvantare, statele supraindatorate nu pot iesi din datorii cu si mai multe datorii.” – da, asa ar fi, daca problema central ar fi dsatoriile. Problema e ca tratatul de la Maastricht – si toate tratatele care l-au reformulat – leaga tarile de maine, taindu-le marja de manevra pentru a putea intervene in mod direct in economie si a face o diferenta. Nu e o intamplare ca toate investitiile din UE se rezuma la cercetare, infrastructura, energie verde si subventii pentru agricultura. Statele europene nu mai pot face nimic altceva, kar ceea ce pot face are hibe serioase. In sensul acesta (si nu doar in acesta), tratatul de la Maastricht e un bluestem, care a adus mai multa datorie publica, in ciuda faptului ca stipuleaza contrariul. Ca un ultim detaliu – Europa si-a incetinit vertiginous crestera, de cand cu tratatul de la Maastricht, iar daca nu ar fi fost criza din 2008, nici Germania nu ar fi avut cine stie ce crestere economica.
          *** „faptul ca cea mai mare parte din banii bancilor centrale merg tot in bonduri de stat e keyneseism pur” – nu, asta e Keynesianism pervertit, intrucat bancile central nu cumpara bondurile de stat de la stat, ci de la bancile private, care realizeaza astfel un profit considerabil. Cand am spus ca statul a fost transformat intr-o vaca de muls, am stiut ce spun. Rezultatul e ca o buna parte din resursele statului se transforma intr-o renta pentru bancherul privat – iar Keynes nu a avut asa ceva in cap. Hayek si cu Friedman, insa, exact la asta s-au gandit.
          *** „Intr-adevar o diferenta majora e ca atunci aurul era etalon, dar in rest…” – nu, nu e doar asta diferneta majora. Cred ca Keynes s-ar fi speriat sa styie ca bancile private primesc dreptul de crea moneda (M2), in mod aproape nelimitat, si ca devin legate de stat pri9ntr-o relatie nenaturala avand in centrul un profit sigur.
          Dar nu, Keynes nu e ideologia dominanta. A fost candva, pe vremea cand capoitalismul mergea bine.
          Exista cativa economisti care se declara keynesieni fara sa fie (Jeffrey Sachs) sau care chiar sunt, dar nu-I baga nimeni in seama (Krugman).
          Keynesianismul s-a cam teminat dupa plecarea lui Nixon, care a inceput ca un friedmanian si a sfaresit prin a se converti la Keynesianism, fiindca si-a dat seama ca asta e bine pentru America.
          In Europa, keynesianismul a fost scos la reforma odata cu primul mandate al lui Mitterand, care a declarant prin anii ’80 ca asta e, o fi promis el masuri keynesiene, numai ca nu se poate, si a inceput sa se miste – destul de incet – sprre dreapta.
          Rezultatul e ca azi avem lideri „socialisti” care castiga alegerile promitand marea cu sarea, dar cand ajung la putere, le ia Friedman mintile si fac totul pe dos.
          Daca ar sti Keynes ce au facut din doctrina lui, probabil ca s-ar intoarce ca sa ii haituiasca.
          Ah, inca un cuvant – Keynes a inteles ce poate face statul ca un catalizator al activitatilor economice exact cand lucre ca expert la cenrul britanic de planificare a economiei, in timpul primului razboi. Daca economia britanica s-ar fi comportat asa cum se comporta economiile azi, razboiul ar fi fost pierdut in cateva saptamani.
          E interesant de observant ca lucrul asta a fost inteles si de germani, care l-au aplicat pe Keynes fara sa il cunoasca (in rpimul razboi). Fiindca, parafrazand-o pe Margaret Thatcher, there is no alternative (TINA).

          Răspunde
           
  • Dorina Avramut(Chirilă)
    Mai 12, 2014 la ora 07:37

    NOTA MOISE
    „Nu-i aşa că v-am pus pe gânduri? Nu-i aşa că o să priviţi în altă cheie declaraţiile actuale legate de faptul că nici Europa, nici Rusia nu-şi permit un război? Problema este că nici altă dată nu şi l-au permis iar lumea a fost pe punctul de a se autodistruge cu multă inconştienţă. Deci să fim atenţi… O să revin cu pasaje din această carte (am onoarea de a fi fost invitat sa comentez la lansare, multumesc Humanitas!) care se concentrează de fapt pe Marea Depresie şi cauzele ei.”

    Domnule Moise Guran,

    zilele trecute,doamnei Dana Grecu printr-un mesaj ii spuneam ca nu ajunge sa fii cel mai bun , mai trebuie sa stii si unde sa „lovesti”. Sa stii si dumneata …De-a lungul timpului,SUFLETUL a incurcat socotelile pana si celor mai mari intelepti ai Pamantului.La timpuri noi, razboaie inedite!Vrei sa distrugi pe cineva , fie si un popor ?, LOVESTE-L in copii , in ECHILIBRU! LOgic , nu-i asa ? Racii, guvernati de LUNA fiind si avand antene, sunt cele mai receptive fiinte de pe pamant dar si cele mai sensibile , familisti desavarsiti!

    O sa spuneti ca in Romania a innebunit nu doar lupul ci si Scufita Rosie !? Este alegerea domniei tale mai ales ca, un CUTREMUR devastator bate la usa !

    Răspunde
     
  • Dorina Avramut(Chirilă)
    Mai 12, 2014 la ora 07:37

    NOTA MOISE
    „Nu-i aşa că v-am pus pe gânduri? Nu-i aşa că o să priviţi în altă cheie declaraţiile actuale legate de faptul că nici Europa, nici Rusia nu-şi permit un război? Problema este că nici altă dată nu şi l-au permis iar lumea a fost pe punctul de a se autodistruge cu multă inconştienţă. Deci să fim atenţi… O să revin cu pasaje din această carte (am onoarea de a fi fost invitat sa comentez la lansare, multumesc Humanitas!) care se concentrează de fapt pe Marea Depresie şi cauzele ei.”

    Domnule Moise Guran,

    zilele trecute,doamnei Dana Grecu printr-un mesaj ii spuneam ca nu ajunge sa fii cel mai bun , mai trebuie sa stii si unde sa „lovesti”. Sa stii si dumneata …De-a lungul timpului,SUFLETUL a incurcat socotelile pana si celor mai mari intelepti ai Pamantului.La timpuri noi, razboaie inedite!Vrei sa distrugi pe cineva , fie si un popor ?, LOVESTE-L in copii , in ECHILIBRU! LOgic , nu-i asa ? Racii, guvernati de LUNA fiind si avand antene, sunt cele mai receptive fiinte de pe pamant dar si cele mai sensibile , familisti desavarsiti!

    O sa spuneti ca in Romania a innebunit nu doar lupul ci si Scufita Rosie !? Este alegerea domniei tale mai ales ca, un CUTREMUR devastator bate la usa !

    Răspunde
     
  • andrei
    Mai 12, 2014 la ora 07:20

    Problema din acest articol este foarte complicate, si este si mai complicate decat ar putea fi pentru ca 1. multe informatii fac atingere cu tot soiul de teorii conspirationiste legate de Fed si de marile benci amerixcane (morgan, Rtotschild etc) 2. fiindca aici e vorba de foarte multe if-history.
    Raspunsul la ea este unul care trebuie balansat: da, socotelile de dinainte razboiului nu au prevenit razboiul, niciodata, si da, acele socoteli erau exacta, din pacate.
    Ciu doua seri inainte, am postat un alt comentariu, legat de excat aceeasi problema, pe care il redau ad literam aici:
    „… dupa primul razboi mondial, mai multe tari europene au avut parte de tot soiul de tentative de revfolutii bolsevice, plus cateva putsch-uri ale dreptei, din care unul a reusit (in Italia). asta arata foarte clar ca situatia economica si sociala nu era deloc pe roze, si ca respectivele calcule fusesera exacte.
    Tot dupa primul razboi mondial, la nici 10 ani, Europa a intrat in criza economica. Sigur, criza venea din America, dar ea nu s-ar fi manifestat asa de rau daca lucrurile ar fi stat asa cum spuneti si daca amintitele calcule economice antebelice ar fi fost infirmate.
    Numai ca nu au fost.
    Europa a avut nevoie de aproape 15 ani sa isi revina. Din exact acest motiv a avut atata success si doctrina lui Keynes, un autor insuficient citit si tare prost inteles azi, din nefericire pentru noi.
    Cat despre atmosfera din Europa inainte de izbucnirea primului razboi, recomand doua carti ale Barbarei Tuchman: “Trufasa citadela” si “The Guns of August”, amandoua usor de gasit si inca si mai usor de citit.
    Daca exista curiozitate.”.
    Intr-adevar, Europa nu si-a permis primul razboi mondial, dar acest fapt nu l-a impiedicat sa aiba loc.
    Mai departe… socotelile facute la inceputul primului razboi au fost de obicei fantezsite (ca si cele de dinaintea celui de-al doilea, ca si cele facute in aceste luni care sper sa nu il premearga pe cel de-al treilea), intrucat nimeni nu se asteota la razboiul de transee ( o noutate aproape absoluta in analele militare. Fusera cateva momente care il anticipau, in razboiul civil American sau in razboiul franco-prusac, insa nimic la aceasta magnitudine. Ce strategi militari ar fi putut anticipa ca armate de milioane de oameni se vor ingropa in transee timp de patru ani??? Asta era o analiza pe care doar un Jules Verne ar fi putut-o gandi, iar el,e nu era atat de pessimist, ba dimpotriva).
    Apoi, prognozele facute de bancheri nu au straliucit niciodata prin exactitate,m dupa cum nici bancherii nu prea stralucesc prin inteligenta (crah-ul din 2008 fiindu-mi marturie).
    Ca sa preiau un citat, „Bancherii şi economiştii erau atât de optimişti, încât şi-au permis chiar să se lase convinşi că însăşi disciplina „banilor stabili“ va face lumea să-şi vină în fire ” – de cate ori nu am auzit astfel de vorba in gura bancherilor si analistilor economici, in conditiile prezentei crize???De nenumarate ori. Numai ca realitatea a contrazis mereu aceste afirmatii (criza inca persista, dupa cum vedem), si poate ca ar trebui sa ne gandim ca optimismul legat de „banii stabili” nu este decat un optimism ca oricare altul (a se vedea polemica de la postarea privind aderarea la euro, de acum cateva zile, unde pagina e plina de soiul de optimisti, unul mai neinformat decat altul).
    Nu in ultimul rand, trebuie spus ca experienta directa a lui Keynes la servivciile de planificare britanice (da, a existat asa ceva) fara de care nu s-ar fi putut castiga razboiul l-a facut pe acesta sa inteleaga rolul real al investitiilor statului si al expansionismului monetar (atentie mare insa – spre deosebire de ziua azi, Keynes scria intr-o lume unde moneda de hartie era direct convertibila in metal pretios si unde bancile central NU erau independente in sensul in care sunt azi. Chiar si Fed-ul).
    In final, da, sunt de accord cu concluzia articolului de fata, „Nu-i aşa că o să priviţi în altă cheie declaraţiile actuale legate de faptul că nici Europa, nici Rusia nu-şi permit un război? Problema este că nici altă dată nu şi l-au permis iar lumea a fost pe punctul de a se autodistruge cu multă inconştienţă. Deci să fim atenţi… „, si mi-ar fi placut ca autorul sa fi dat dovada de aceasi prudenta si in postarile de acum cateva, cand il critica pe Obama ca nu este „ferm” in fata lui Putin, in pofida faptului ca aceasta „fermitate” avea drept consecinta directa razboiul intre Rusia si NATO, postari care au contribuit intr-o masura deloc neglijabila la isteria belicoasa de acum cateva saptamani. Iseterie care, slava Domnului, s-a mai calmat in ultimul timp.
    Bottom line – socotelile finatistilor, la inceputul secolului XX, aveau mai putina importanta decat azi. Sa ne amintim de cate ori au cedat guvernele azi pentru a „calma pietele”, si sa ne amintim cate guverne pocnesc din calcaie cand coboara din avion reprezentatntii troicii pentru a le dicta tot soiul de politici idioate fundamentate pe tot soiul de socoteli economice acre nu se pot aplica decat in vitro.

    Răspunde
     
  • ROmanul
    Mai 12, 2014 la ora 04:07

    Unii citesc istorie ca sa faca in asa fel sa n-o mai repete. Altii invata istorie ca sa invete cum au profitat altii de evenimente ca sa profite si ei la fel. Oamenii se schimba si uita. N-are rost sa reinventezi roata cand altii au facut-o deja in trecut. Caritas-uri, si alte exrocherii au fost de-a lungul istoriei cu varf si indesat. Evenimentele sunt ca bancurile. Pentru cei tineri toate bancurile sunt noi… asa si excrocheriile bancare, guvernamentale, politice, si toate tzepele. A se vedea Caragiale. Cat de actuale sunt toate scrierile sale. S-a facut si la scoala, credeti ca a invatat cineva din el ceva? Firea umana e aceeasi si genereaza aceleasi fapte. Caci nimic nu e nou sub soare si ce-a fost va mai fi zice Eclesiastul. Oamenii uita repede, si imai ales oamenii sunt intr-o continua schimbare. Deja tinerii de azi nu stiu cine a fost Florian Pittis. M-am simtit batran. Politicienii si toti excrocii de tot felul se bazeaza pe faptul ca oamenii uita si mai ales se schimba. Toata lumea a auzit de scrisorile nigeriene ziceti. Aiurea. In continuu auzi de altii si altii care au picat in plasa. Un politician intrebat daca crede ca o sa-i prosteasca pe toti, raspunde: Nu e nevoie decat 50 la suta plus unul. Despre asta e vorba si cu istoria si cu oamenii…

    Răspunde
     
  • Alex G
    Mai 12, 2014 la ora 01:50

    O alta carte este FREE to CHOOSE.
    In alta ordine de idei ORICE carte e bine de citit. Mai ales acuma de cand cu KINDLE AMAZON, Internet si YOUTUBE!..etc..NU mai este nici o scuza ca sa nu ne documentam.

    De aceea este TRIST ca ROMANIA este unde este pentru ca avem niste IMBECILI, ANALFABETI AROGANTI in fruntea tarii care conduc Ingineri care castiga concursul de GEneva in fiecare an AUR! (Politician: ..MEseria mea..este sa fiu sincer..AUTO)//Cine naiba ii alege pe tampitii astia!!??!

    Nu este clar..? O echipa de nota 6 cu un SEF de nota 10 va fi ne nota 10? Si o echipa de nota 10 cu un sef de nota 5 va fi de cinci!

    Este exact cum se spunea: Mai bine o armata de OI condusa de un LEU! Decat o armata de lEI condusa de o OAIE!

    Asta e ROMANIA o armata de LEI condusa de B(OI)!
    Pina nu se schimba asta..restul e masturbare intelectuala ce facem noi si Dl Moise si restu.

    Politicienii vor continua sa ejaculeze pe obiectivul camerei si noi care stam cu fata la televizor practic primim pe fatza ejacularea lor mentala care nu produce viata viata pentru ca este aruncata in aer „vorbe in vant” cat sa isi ia votul!

    Si apoi ne aplica sexul ANAL la toata tara.

    Răspunde
     
  • Marian
    Mai 12, 2014 la ora 00:58

    Mai la general, bancile doreau razboiul, pt ca faceau afacari mai bune.

    Răspunde
     
    1. andrei
      Mai 12, 2014 la ora 06:55

      Sunt multe filme de acest gen pe youtube (si nu numai). Ele pleaca de la o premise in general corecta – toxicitatea bancilor central independente – insa comit cateva confuzii majore (mai ales cele de sorginte Americana). Cel de-al treilea Fed in vgoare azi nu are nimic in comun cu prima banca centrals American, si nici cu a doua. Aceste prime banci centrale au comis pacatul mortal de a tipari moneda de hartie la comanda guvernului, depreciind valorea dolarului American (prima si a treia), dupa modelul inflationist oferit de Banca lui John Law sau de asignatele francize din timpul revolutiei. Aceste banci centrale se aflau sub controlul deplin al guvernului federal – aici este confuzia facuta de genul acesta filme, intrucat Fed-ul de azi nu se afla decat sub controlul nominal al guvernului si congresului Federal (presedintele numeste guvernatoru care, ocazional, mai trebuie sa se priezinte si in fata congresului. Problema e ca audierile acestea sunt pur formale, multe din ele fiind accesibile pe youtube si e tragic-comic sa vezi cum Bernanke le spune senatorilor americnai ca el nu trebuie sa raspunda la aceasta intrebare).
      Dacqa in cazul primelor trei banci central, problema a fost controlul asupra emisiunilorde moneda hartiefacute de banca central in numele guvernului federal (americanii au preferat de trei ca guvernul sa pastreze dreptul de a emite moneda, insa sub un strict control parlamentar si cu raportarea la rezerva de metal pretios), in cazul celei de-al treilea Fed, lucrurile stau cu totul diferite.
      Ea a fost infiintata ca o institutier independent de guvernul Federal, dar lucrand direct in colaborare cu acesta (care si-a pastrat dreptul de a emite moneda, ultima oara exrcitat in vrema lui kennedy. Bancnotele emise de Treasury se recunosteau de cele emise de Fed prin aceea ca aveau un sigiliu rosu, fata de cel verde al Fed-ului, pe care il putem pe bancnotele de azi).
      Treptat, mai ales dupa asasinarea lui Kennedy, Fed-ul a devenit din ce in ce mai independent, ajungandu-se la sistemul existent azi, cand Fed-ul nu mai imprumuta in mod direct bani guvernului American, ci doar bancilor private (care, la randul lor, imprumuta guvernul American, speculand diferenta de dobanda).
      Sper ca acum difeenta este clara.
      Intentiile lui Alexander Hamilton (parintele primului Fed) au fost total diferite si radical opuse de ceea ce este Fed-ul azi.
      Aceasta este o alta realitate pe care filmele de acest gen o lasa deoparte, transformandu-l pe Hamilton intr-un soi de personaj negative dupa asemanarea bancherilor care au participat la reuniunea de la Jekyll Island.
      De asemenea, filmele de acest gen au foarte multe erori istorice, intrucat sunt fcaute de amatory, ostili FEd-ului. De pilda, in 1812 nu MArea Britanie a atacat America, ci invers. Sau, in vremea Razboiului Civil, Rusia nu a oprit interventia anglo-franceza (la ora aceea Rusia era o putere europeana de mana a doua, de care nu se mai temea, dupa Razboiul Crimeei), ci chiar opinia publica din cele doua tari, scanadlizata de idea ca guveernele lor (in special in UK) sa intervian in favoarea unor proprietary de sclavi. Interventia franco-britanica, daca ar fi avut loc, nu avea nicio legatura cu sistemul independent de emitere a banilor de catre Treasury (in vigoare pe atunci in US), ci cu pretul bumbacului, de care depindeau filaturile din respectivele tari. si tot asa…
      Ce vreau sa spun e ca genul acesta de filme trebuie luate cu mare atentie – ele contin multe informatii corecte, si adesea nediscutate in alte parti (mai ales in literature main stream), insa au si multe erori.
      Ideal ar fi ca informatie sa fie verificata din alte surse, inainte ca ele sa fie folosite.
      Intrucat am scris cam mult, nu mai stau sa recites ce am scris si imi cer anticipat scuze pentru erorile de ortografie (multe dintre ele datorate explorer-ului preinstalat in limba engleza, care imi face corecturi aiurea pe text in mod automat).

      Răspunde
       
  • mihai
    Mai 12, 2014 la ora 00:04

    si eu am zis ca daca o cunosti nu se mai repeta ;))

    Răspunde
     
  • Stelica
    Mai 11, 2014 la ora 23:34

    Moise, interesanta istoria asta, numai ca majoritatea razboaielor au tinut de conflictul pe baza de interese gen resurse minerale, reintregirea unor imperii etc.

    Numai ca ea e cam repetitiva…si din cauza unor astfel de oameni, umanitatea este blocata de vreo 50-100 de ani..

    Revenind in tara noastra, ca aici ma intereseaza:
    Realitatea este ca in Romania exista o dificultate foarte mare in a intelege <>.

    De exemplu, ultima editie de la emisiunea „Romania, te iubesc!”, legat de generatia Y. Cred ca merita o mai mare atentie decat „Iata ce s-a intamplat acum 100 de ani si iata ce se intampla in prezent la altii in ograda”.

    Istoria ca istorie, dar daca nu ne ingrijim prezentul, vai de viitor !

    Răspunde
     
    1. mihai
      Mai 11, 2014 la ora 23:54

      Spui tu ca istoria e istorie , dar cine nu isi cunoaste istoria e condamnat sa o repete

      Răspunde
       
      1. Stelica
        Mai 11, 2014 la ora 23:57

        Eu am zis ca se repeta ;).

        Răspunde
         
        1. mihai
          Mai 12, 2014 la ora 00:05

          si eu am zis ca daca o cunosti nu se repeta ;))

          Răspunde
           
          1. Stelica
            Mai 12, 2014 la ora 00:20

            Daca o cunosti si stii unde poti obtine ceva de pe urma ei, vezi cele 2 razboaie din Irak…… normal ca s-a repetat :)).

             
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase