Isărescu suntem noi, dar eu m-am săturat de ceea ce suntem

Publicat la data de de Moise

Ascultându-l pe Isărescu mi-am dat seama, cred, din ce vine veșnicia lui. E veșnicia neamului nostru de fapt, mereu asuprit, mereu cucerit, mereu plecat, dar care, uite dom’le, subzistă!

ce-spune-mugur-isarescu-despre-cfr-marfa2

Pentru Isărescu o creștere de taxe e o necesitate în condițiile unui dezechilibru bugetar. La benzină, la motorină, la ce-o fi, nu contează. Ai zice că omul trăiește între matrici și ecuații, a apărut o distorsiune undeva, o corectăm cu alta prin schimbarea parametrului… nu? Ei bine, nu!

Când e singur pe teren guvernatorul BNR face scheme ca Ronaldo, aruncă mingea peste cap ca Pele, driblează ca Maradona cu sfaturi și principii privind stimularea muncii și scăderea taxelor… Când intră pe teren câte un Boc sau un Băsescu cu o creștere de TVA, când centrează un Ponta cu o schimbare de acciză sau o majorare pentru bugetari, Isărescu se retrage sfios pe banca lui națională și de rezerve și se preface ocupat de rebusurile cu matricile fiscal-monetare. Dom’le, nu putem spune noi de la BNR guvernului ce taxe să crească!

Vedeți, într-un fel Isărescu e ciobanul din Miorița. El nu luptă, el se adaptează. Și, din păcate, așa facem noi toți, membrii poate ai unei turme talentate, dar nu ai unei națiuni cu verticalitate. Isărescu știe de câte ori vigneta, taxa de drum, taxa de infrastructură au fost incluse în benzină și reinventate sub alt nume. Și noi știm, dar ne prefacem că am uitat… O să muncim mai mult, o să furăm mai mult sau o să inventăm noi tehnici de evaziune, o să ne plângem mai tare ca să ne dea guvernul ajutoare sociale, căci așa măsurăm noi timpul istoric – prin adaptare.

Fiecare dintre noi e de fapt un mic Isărescu, care, la o chestie, știe exact ce-i de făcut, dar care se preface că el n-a zis, el n-a făcut, el n-a știut și, bineînțeles că nu-i el de vină, atunci când vremurile îi trec grumazul iar istoria îi încărunțește părul într-o foarte inutilă nemurire.

de Moise Guran

Categoria: Diverse
Etichete:

Comentarii prin facebook

109 răspunsuri la Isărescu suntem noi, dar eu m-am săturat de ceea ce suntem

  • Ioan
    Noiembrie 13, 2013 la ora 18:36

    articolul asta imi aduce aminte de Matrix cand Neo ajunge in fata Arhitectului.
    Isarescu este un fel de Arhitect al Matricei numite Romania.

    Răspunde
     
  • Adolf
    Noiembrie 12, 2013 la ora 12:27

    romania are nevoie de schimbari …

    Răspunde
     
  • Felix
    Noiembrie 12, 2013 la ora 03:02

    Io sunt departe de tzara si urmaresc emisiunea asta interesant !

    Parerea mea sa nu lasati pe MUGURESCU sa beneficieze dupa bunul lui plac de resursele bancii, cred ca in momentu de fatza se crede cam de neatins, un fel de zeu.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Noiembrie 10, 2013 la ora 20:08

    Moise, multumesc pentru libera trecere cu „sanduCu”. Promit sa nu mai aduc noutati externe fara consimtamintul tau. Poate faci totusi ceva cei care-si serbeaza onomastica in aceeasi zi. Mersi, inca odata.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Noiembrie 10, 2013 la ora 16:33

    @careva _ (2)In situatia prezenta din Romania (expusa succint anterior), in cazul unei cresteri neasteptate a deficitului bugetar cu 2 miliarde de EUR finantarea lui prin majorarea fiscalitatii nu intampina nicio opozitie. (Suma nu este calculata cu precizie, unii optimisti vorbesc despre 1,7 miliarde, eu as zice mai degraba 2.8 miliarde, asa cum sustin scepticii – nu conteaza daca se face referire la diferentele dintre proiectia bugetara si realitatea incasarilor, sau la furtul din fondurile europene.) Din partea nimanui. Chestiunea cu interesul national este o poveste care nu intereseaza pe nimeni, sa fie clar. In cazul in care, insa, ne-am afla in pragul alegerilor, iar sustinerea populara pentru coalitia de guvernamant ar fi compromisa prin cresterea taxelor pentru acoperirea „gaurilor negre”, crearea de moneda ar fi cea mai la indemana solutie. Intr-o situatie de impas precum cea prin care au trecut recent SUA, tiparirea pozelor cu presedinti a rezolvat problema. Si o rezolva de decenii. Doar ca SUA sunt un caz unic in lume, iar motivatia, daca nu este cunoscuta, nici nu este locul pentru a fi detaliata aici. Aceasta este explicatia pe scurt pentru faptul ca bancile centrale, adica cei care emit moneda, au fost separate de guverne, adica de cei care cheltuiesc banii. Restul povestilor cu moralitatea politicienilor dispusi sa adopte masurile cele mai favorabile pentru natiune si alte prostii sunt plictisitoare si nu merita atentie in context. La fel, nu este cazul, sper, sa explic de ce nu este benefic pentru economie ca deficitele sa fie acoperite prin emiterea de moneda, ori ca dobanzile sa fie manipulate de guvern in functie de programul lui electoral ori apetitul pentru frauda. Lamuriri cu mult mai complete decat sunt capabil eu sa ofer, pot fi gasite in lucrarea „The Evolution of Economic Understanding and Postwar Stabilization Policy” – Romer, C., Romer, D. – (2002). http://emlab.berkeley.edu/~cromer/fed_kc.pdf , sau „Monetary Policy and Theory” – Walsh, C.E. (2003) (Amandoua pot fi descarcate gratis de pe Internet), ca sa nu mai vorbesc despre manualul profesorului N. Dardac pe care il recomand in continuare cu caldura.

    Răspunde
     
    1. sanduCu
      Noiembrie 10, 2013 la ora 20:05

      Dl. Constantin (vad ca sunteti acelasi de mai jos, sunteti tendentios si precis aveti motive, care nu ma intereseaza.
      = pentru 2014 este vorba de 2 miliarde si continua cu alte 3 miliarde pentru 2015;
      = din fondurile europene se poate incerca sa furi dar nu tine, recupereaza totul de la statul roman;
      = interesul national si atit? Interes in ce? Daca este clar poate sa intereseze;
      = „sustinerea populara pentru coalitia de guvernamant ar fi compromisa”, este deja compromisa, cititi pe blog;
      = cresterea cu cap a taxelor si salariilor este metoda cea mai buna de a sprijini economia unei tari;
      = SUA nu a trecut, este inca in cacat dar nu detaliez ca se supara Moise;
      Bancile Nationale au fost scoase din subordonarea Guvernelor, devenind Banci Centrale in subordinea sistemelor financiare internationale (sau de grup, spuneti-le oligarhie si nu veti gresi), care astfel controleaza economiile nationale (nu-i important cine scoate hirtie, totul se face de comanda);
      = aici aveti toata dreptatea: guvernele cheltuie bani in loc sa-i administreze (este mai convenabil pentru incompetenti si vinduti);
      = moralitatea guvernantilor nu este plictisitoare, este chiar importanta pentru poporul care trage ponoasele. Dar este foarte bine sa nu se piarda timp inutil cu asta;
      = guvernele nu manipuleaza dobinzi, bancile, de sub obladuirea Bancilor Centrale, o fac;
      = guvernele mai au un cuvint de spus la taxe si salarii;
      = nu sunt economist, dar cit stiu este suficient: cel tare reguleaza pe cel mic. Suficienta motivatie ca Puterea sa se reintoarca in miinile poporului.
      Cam atit.

      Răspunde
       
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase