E poate timpul pentru alţi Neo în presă

Publicat la data de de Moise

de Moise Guran

Multe discuţii în ultima vreme pe marginea presei noastre care, ştim cu toţii de ani buni, are agenda cetăţeanului doar dacă asta foloseşte sau măcar nu deranjează patronului. Desigur, avem o problemă cu patronii de presă, la fel cum avem şi cu politicienii. Am făcut şi cu Vlad Petreanu o discuţie pe această temă la emisiunea Avocatul Diavolului, dar tot n-am ajuns la un rezultat. Pur şi simplu suntem dezarmaţi noi ca societate în faţa unei situaţii de tip RMGC, în care o companie vine şi cumpără (cu vreo 20 de milioane zice Naumovici) cam tot ce înseamnă media de la noi.

Îi ştiu pe câţiva dintre puştii de la Casa Jurnalistului, iar unul dintre ei mi-a cerut să îi ajut să se finanţeze prin crowdfunding, adică prin diseminarea pe reţele a ceea ce fac ei în speranţa obţinerii unor donaţii mici dar de la multă lume. O să dau curs acestei solicitări deşi nu sunt convins că asta e soluţia generală pentru presa noastră. Cei de la Casa Jurnalistului sunt tineri, sunt principialişti, sunt săraci dar şi idealişti. Sunt cam tot ceea ce ar trebui să fie un jurnalist care simte pur şi simplu societatea şi nevoile ei. Dar oare nu vor îmbătrâni? Nu se vor însura? Nu vor avea nevoie de o casă, de o rată la bancă sau de siguranţa unui salariu? Vedeţi, problema acestui tip de jurnalism este că e condamnat să rămână doar media. Nu şi mass. Îndată ce ia proporţii lucrurile se schimbă. Un trăitor al zorilor democraţiei româneşti, aşa cum am fost eu şi alţii ca mine, a mai văzut asta. Toţi ne simţeam haiduci la începuturi, aveam principii, albul era alb, iar negrul negru. În timp, mulţi şi-au rătăcit principiile în amestecul gri-ceţos de alb şi negru.

Nu ştiu în ce măsură internetul şi reţelele de socializare au schimbat lucrurile… probabil că le-au mai schimbat, dar şi acest tip de jurnalism prezintă riscuri. Ce RMGC-ul nu şi-a cumpărat blogări/ongişti/jurnalişti? Ba da, şi a făcut chiar mult mai ieftin decât l-au costat televiziunile.

Probabil mai mult decât altele, această meserie depinde de oameni. Un jurnalist trebuie ascultat, dar nu neapărat crezut, nu girat, nu adulat. Ca să nu se transforme în vedetă sau politician.

Îi sprijin pe cei de la Casa Jurnalistului şi, dacă doriţi, puteţi să îi sprijiniţi şi dumneavoastră (click aici pentru detalii). Asta nu înseamnă că îi girez, dar ei reprezintă poate o resetare, sau o reîncărcare. La fel ca în Matrix. E clar că avem nevoie de asta, chiar dacă, la fel ca în film, am fi conştienţi că, după o vreme, o vom lua de la capăt.

Categoria: Diverse
Etichete:

Comentarii prin facebook

34 răspunsuri la E poate timpul pentru alţi Neo în presă

  • sanduCu
    Octombrie 18, 2013 la ora 17:12

    Dl. Marius Lazar, asa este, vorbim de lucruri sfinte. Numai bine.

    Răspunde
     
  • Marius Lazar
    Octombrie 17, 2013 la ora 16:37

    Dle Sandu, in viziunea mea rolul a ce ne vine din exterior, de la senzatii pana la sentimente si ganduri, este de a trezi ceva din interiorul nostru. Ceva care exista, dar este latent.

    Evident ca societatea in care traim e plina cu exemplu nu tocmai curate de comportamente si atitudini.

    Da, cred ca oamenii au puterea de a trece dincolo de greselile lor, de a invata din aceste greseli. Voluntariatul nu e suficient. De fapt, notiunea de voluntariat vine dintr-o mentalitate cam paguboasa ca munca trebuie sa fie acel lucru pe care il faci in scarba si din obligatie. Altfel, daca e un lucru pe care il faci de bunavoie, cu drag, „voluntar”, unde mai este voluntariatul?

    „Cai de promovat”…consider ca a urma in mod perseverent o cale spirituala este o conditie indispensabila pentru ca un om sa isi regaseasca si sa isi mentina conexiunea cu el insusi, si implicit cu un spatiu sacru pe care il avem cu totii…:)

    Va salut!

    Răspunde
     
  • Marius Lazar
    Octombrie 15, 2013 la ora 00:38

    E o vorba in Biblie care spune ca celui care are i se va mai da, iar celui care nu are, i se va lua si ce are. Intelesul acestor vorbe are sens daca privesti din punct de vedere interior, nu exterior. Adica se refera la calitati interioare ale omului, nu la ceva material.

    De exemplu, un om care are simtul umorului, mai dezvoltat ca altii, si il manifesta in mod liber, va incepe sa vada tot mai mult comicul in orice situatie. Astfel, aceasta calitate interioara a lui ii va fi hranita si din exterior, nu doar din interior, si se va dezvolta si mai mult.

    La fel, daca cineva are tendinta interioara de a vedea numai catastrofe si lipsuri, doar pahare goale sau pe jumatate goale, acel om va deveni si mai pesimist, si va incepe sa-si piarda si gramul de optimism pe care il avea.

    Dupa parerea mea, succesul unor idealisti ca cei despre care pomeniti in articol, pe termen lung, tine de capacitatea de a pastra intacta si vie calitatea interioara care le-a nascut. Adica sa nu ajunga sa o vanda pentru niste arginti, pentru ca o vor pierde.

    Ma uit uneori la cat pret se pune pe cinstea unui om, si pe simplul fapt de a spune adevarul. Noi nu constientizam cu adevarat asta, pentru ca daca ne-am da seama, le-am rade in nas celor care ne propun sa punem mai presus de increderea intr-un om, de exemplu, o suma de bani, fie cat de mare. Din pacate, de multe ori nu ne dam seama de adevarata comoara decat dupa ce o pierdem…

    Răspunde
     
    1. sanduCu
      Octombrie 15, 2013 la ora 05:08

      Dl Marius Lazar, foarte frumos, tine de calitatea sufleteasca a omului nu de influenta celor din jur. Dar intr-o societate poti sa nu tii cont de cei din jur? Da daca iesti pusnic. Nu ma refer la bani, cind iti schimbi crezul pentru compensatii materiale este dovada de micime sufleteasca. Dar sunt multi care afirma ca ar avea un crez pe care nu-l au si atunci…e in ordine.

      Răspunde
       
      1. Marius Lazar
        Octombrie 15, 2013 la ora 11:17

        @SanduCu

        Depinde ce intelegem prin ”a tine cont de cei din jur”. E normal sa fim influentati de ceilalti, sa interactionam cu ceilalti, asa evoluam si ne maturizam, nu? Insa aici intervine discernamantul si liberul arbitru al fiecaruia. Discernamantul e ca o sabie. El devine tot mai ascutit cu cat sabia e folosita mai mult.

        Si exista o legatura stransa intre discernamant, adevar si sinceritate. Cand un om inceteaza sa mai fie sincer cu el insusi, isi tradeaza acele calitati interioare de care vorbeam si ajunge sa fie tot mai sarac, ca om. Iar cu cat esti mai sarac in interior, cu atat vei simti nevoia de a te imbogati la exterior, si a de avea ”siguranta materiala” si tot tacamul. Asta cred ca e de fapt si motivul pentru care tinerii sunt mai ”idealisti”, pentru ca ei (o parte a lor, nu toti..:)) inca nu au pierdut complet contactul cu acele calitati interioare.

        Provocarea pe care fiecare tanar o are in fata este de a ramane in contact cu el, cu ce simte si ce crede, actionand in acelasi timp in lumea in care traim. Adevaratii lideri sunt cei reusesc acest lucru. 🙂

        Toate cele bune!
        Marius

        Răspunde
         
        1. sanduCu
          Octombrie 15, 2013 la ora 22:56

          Dl Marius Lazar, apectele cu interactiunea o stiam, chiar si cu discernamintul, cam ascutit dar merge. Treaba cu „sa mai fie sincer cu el insusi”, este cam adinca. Peste tot am citit asta, nu tin minte ca parintii sa-mi fi spus asa ceva. Adevarul este ca cu tine insuti esti cinstit, ca n-ai cum sa te minti…la propriu. Deci problema apare in faza de exteriorizare sau cum i-ati spus interconectare. Incepi sa fii selectiv cu ce oferi si cui oferi, pentru a obtine sau cistiga cit mai mult. Inca nu vad nimic rau in asta. Cind incepi sa oferi tromboane, asta deja e altceva, si totusi esti sincer cu tine insuti, pentru ca esti o hahalera. Presupun ca natura nu ne naste hahalere si interconectarea celor 7 ani de acasa iarasi iaras, nu ar influenta in aceasta directie. Deci cei din jur te fac sa devii ne-om. Si aici, imi pare rau dar v-am incuiat: deci cei din jur sunt rai si tu esti bun, dar cei din jur n-au urmat acelasi drum ca si tine? Cine i-a facut pe ei rai? Daca nu aveti un raspuns, incercati… societatea celor buni sau nici cind esti prea bun nu-i bine. Contradictie sau nepriceperea mea…

          Răspunde
           
          1. Marius Lazar
            Octombrie 16, 2013 la ora 19:09

            @SanduCu
            A fi sincer cu tine, din punctul meu de vedere, inseamna sa recunosti fata de tine, cand nu e nimeni sa te verifice, un lucru sau altul. Aici e o tema infinit de vasta, la care se poate discuta cu mai mult sau mai putin folos zile intregi sau..mai mult…
            Problema cu minciuna este ca la un moment dat le pierzi sirul, e exact ca un copac care la inceput e doar o samanta mica, o minciunica nevinovata, o tradare fata de tine insuti (a te arata ca esti altfel decat esti de fapt, din motive exterioare), iar apoi devine ditai pomul, de care incepi sa te atasezi ca e al tau, chit ca te face sa suferi aiurea.

            Noi suntem facuti sa fim ”buni”, intr-un anumit sens, dar in alt sens trebuie sa devenim buni, pentru ca trebuie sa fie ceva pe care il alegem constient, nu ceva care ne este dat in mod mecanic. Daca am fi simple automate, binele si raul nu si-ar avea rostul. Totul ar fi perfect, deci bun.

            PS. A-ti pastra conexiunea cu tine curata (care este de fapt conexiunea cu Dumnezeu din noi), inseamna a iubi mai mult ce ai in tine, decat ce ai in afara ta.

            Seara buna! (sic)
            🙂

             
          2. sanduCu
            Octombrie 16, 2013 la ora 20:50

            Dl. Marius Lazar, numai sincer, ca altfel stiti cum ati spus cu saminta si pomul. Mult sau putin, nu conteaza – intotdeauna foloseste. Cind m-am referit la bunatatea nativa, capatata (cum spuneti) inconstient, inteleg de fapt singura calitate in acest sens pe care de fapt tot ce poate omul sa faca este sa o apere de nefastul vietii in care tocmai a intrat – nu cred intr-o bunatate acumulata sau educata. Deci doar sa pastrezi neintinat ce natura ti-a dat. Poetic, nu-i asa? Cu asta „a iubi mai mult ce ai in tine, decat ce ai in afara ta’, nu stiu cum se potriveste. Stiti cit de omenesc este sa-ti iubesti parintii sau copii, mai mult decit pe tine insuti. Mai sunt si momentele de sacrificiu, care nu sunt tocmai rare si care deasemenea dovedesc o dragoste exterioara mai mare fata de aproapele tau. Cred ca voi ramine la ideia ca cu bunatatea te nasti, si incepi sa o cam pierzi – lumea asta rea nu merita bunatatea mea. Dar pentru ca pomeneati de folosul discutiilor acestea si eu am convingerea ca nimic nu se pierde, credeti ca ideia de oameni mai buni pentru o lume mai buna sau o lume mai buna pentru oameni mai buni (vad aici doua subiecte sensibil diferite) s-ar putea aplica sau exersa prin voluntariat. Mai departe, credeti ca exploatarea unor oameni de catre alti oameni, cu scopul de a se imbogati – ceea ce duce fara echivoc la saracirea altora, direct sau mai putin direct, este o situatie reala in viata noastra de astazi? Iar daca da, credeti in posibilitatea revenirii oamenilor la normal, la bunatatea nativa? Sunt multe de invins: invidie, egoism, zgircenie, avaritie, lacomie, lipsa de bun-simt, cruzime, indiferenta, dispret, iar uneori chiar lipsa de intelegere. Voluntariatul, credeti ca ar fi suficient? Vedeti si alte cai sau mijloace de promovat? Nu stiu care este pregatirea dvs si poate ca va depasesc cu intrebari de acest gen. Eu sunt inginer si nu prea dus la biserica, dar totusi continui sa cred intr-o lume mai buna. Este normal sa redevenim la fel de buni cum ne-am nascut. Numai bine.

             
  • dan onofrei
    Octombrie 14, 2013 la ora 20:26

    ..si si cum mai spuneam dragi tovarasi si pretini…si la vara o sa fie iara cald si bine .acu ce sa facem ,mai asteptam si tragem mita de coada…

    Răspunde
     
  • Cristi
    Octombrie 14, 2013 la ora 20:12

    Cred ca totul se invarte in jurul sursei de finantare. Pentru a ramane onesti, jurnalistii astia tineri trebuie sa-si gaseasca un public doritor sa plateasca pentru corectitudinea informatiei publicata. Daca cititorii dau bani, cititorii stabilesc criteriul de calitate. Daca da RMGC bani – ei stabilesc criteriul de calitate. Atata vreme cat oamenii prefera informatie gratis „de pe net”, jurnalistii o sa-si gaseasca alte surse de venit pentru munca lor, si atunci si interesele se schimba, si libertatile sunt mai ingradite. „Cat dai, atata face”, sau, si mai simpatic – http://www.ethannonsequitur.com/facebook-you-customer-product-pigs.html – se potriveste si la presa.

    Răspunde
     
  • Marius
    Octombrie 14, 2013 la ora 16:12

    Uniti salvam Rosia Montana, nu DNA-ul organul de represiune al lui Basescu!As prefera sa cred ca nu va aflati in categoria „ziaristilor indignati” ca nu iubim si nu sustinem DNA-ul!Daca acesasta institutie exista u adevarat aveam pana acum niste vinovati in dosarul „Rosia”!Insa acei lachei au preferat sa lase praful pe dosare si sa asculte ordinele ticalosite lui Basescu si Nastase.Ne pare rau pentru cei care ne-au sustinut cu alte interese, noi nu facem jocul nimanui, si continuam protestele pana la capat.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Octombrie 15, 2013 la ora 16:30

      „…noi nu facem jocul nimanui” _”Noi” este oare pluralul de majestate? Altfel, participand la manifestatiile din Bucuresti impotriva „Proiectului”, am vazut ca , desi au aparut si pancarte pe care scria „Jos capitalismul!”, majoritatea demonstrantilor sunt oameni normali, care nu au vedenii si nu aud voci, precum cea a Presedintelui adresanduli-se procurorilor DNA sau celor din Parchete.

      Răspunde
       
  • sanduCu
    Octombrie 14, 2013 la ora 15:20

    Acuma am trecut prin comentarii si vreau sa fac citeva remarci:
    = „o imbunatatire a calitatii clasei politice” – odata alesi se vor schimba (in general in rau), deci imbunatatirea trebuie sa fie la fel de dinamica cu schimbarea in rau. Problema de sistem sau constitutie.
    = „doar așa se poate schimba în bine câte ceva” – percep o activitate pasiva, „suntem sătui” dar asteptam. Este nevoie de unitate si mobilizare.
    = „asa cum trebuie boicotate” – a boicota semnifica de fapt ceva destructiv, chiar daca se doreste o imbunatatire. Daca construiesti bine suficient de mult sa absoarba/anihileze raul, este cred mult mai bine. Este nevoie de orientare.
    = „tre sa se schimbe “mass” […] in gandirea noastra” – „Ne trebue un Neo,dar acest Neo trebuie sa fie in fiecare din noi”. Asta este.

    Răspunde
     
    1. Marian
      Octombrie 14, 2013 la ora 17:18

      Toti vor sa schimbe lumea, dar nimeni nu e dispus sa inceapa cu el insusi. Cam asta e mentalitatea la noi din pacate…

      Răspunde
       
      1. dan onofrei
        Octombrie 14, 2013 la ora 20:15

        Cind va referiti la noi ginditi global stimate domnule Marian ????!! :Caci in toata lumea este aceasi mentalitate :Vedem paiul din ochiul vecinului nu birna din ochiul nostru iar remarca numai la mine sa nu se intimple raul este mondial valabila.Pisica moarta dar ..please…in curtea vecinului..la mine va rog nu ..eu port vesta alba si frac negru.Ce sa facem ,astia sintem.Am ramas niste homo sapiensi .Numai ca astia ne-au trimmat in milenii ca sa schimbam bitele cu I-phone-uri_Inainte dadeai cu bita ,acum dai cu comentariul.

        Răspunde
         
      2. sanduCu
        Octombrie 15, 2013 la ora 04:49

        Dl Marian, un pic de mentalitate: „valori şi principii în toate domeniile, inclusiv cele care ţin de educaţie şi societate. Cum ar fi: corectitudinea, responsabilitatea, siguranţa, credibilitatea şi mai ales, respectarea legii. Nu mai vorbesc de lucrul bine făcut. Valori care dacă nu au dispărut complet din mentalul românesc, sunt ignorate cu bună ştiinţă şi călcate în picioare”.
        Cind spuneti „Toti vor sa schimbe lumea, dar nimeni nu e dispus sa inceapa cu el insusi”, nu sunt convins ca ar fi vorba de mentalitate cit de depasirea unei limite de suportabilitate (nu toleranta sau rabdare – care tin de vointa mea, nu anduranta – care presupune o incercare de a rezista), este ceva care il sustin fiindu-mi impus, pentru ca altfel mor. Depasita aceasta limita nu mai mie frica de nimic, nu ca am devenit mai curajos, dar nu mai imi pasa. In aceste momente curge singe si nimeni nu poate explica de ce a curs. Pentru a se evita asemenea tragedii, merita a investi in constientizarea publicului de posibilitatea acestui moment critic. Un asemenea pas nu se poate face de unul singur, oricit de curajos ai fi, tot nebun esti. Ori se incearca din timp tot ce se crede ca ar mai putea folosi, ori nu se mai asteapta.

        Răspunde
         
  • sanduCu
    Octombrie 14, 2013 la ora 14:49

    Moise, am trait sa o vad si pe asta! Nu stiu citi vad, dar eu cred ca este un alt semn ca societatea doreste o imbunatatire, incepe sa fie tot mai greu de suportat ca sa faci numai ce vrea altul. Imi pare bine ca tu, tartorul acestui blog, nu esti contra ca media sa revina la matca, la ceia ce de fapt trebuie sa faca – sa informeze tot si bun si rau, lasind opinia publica sa-si dezvolte parerea, atitudinea si chiar libertatea de actiune spre binele ei. Am preluat ce mi se pare foarte adevarat:”Jurnalistului sunt tineri, sunt principialişti, sunt săraci dar şi idealişti. Sunt cam tot ceea ce ar trebui să fie un jurnalist care simte pur şi simplu societatea şi nevoile ei” – cind spui ca sunt idealisti intelegi ca nu sunt realisti, pai tocmai asta este: cind vor fi legati de realitate sun pierduti pentru meseria pe care si-au ales-o – dintii se tocesc nu se ascut. „problema acestui tip de jurnalism este că e condamnat să rămână doar media. Nu şi mass” – nu este condamnat, asta este ce si-a ales! Numai de asa ceva este nevoie. Acuma am sa ma explic unde cred ca este eroarea ta: media face parte din masa publica (altfel nu ar mai cunoaste realitatile, nu ar mai transmite in sus cerintele publicului – publicul va trebuie sa iasa in strada – precum si in jos intentiile conducatorilor – din pacate, media preia o insemnata parte din atributiile conducerii/reprezentantilor alesi in sfera contactului si comunicarii directe cu alegatorii)si nu trebuie sa se rupa de ea – creindu-si surse de trai diferite de ale masei, in acest moment va pierde contactul, vor incepe aberatiile care le vedem in media – vor juca dupa muzica altora care nu sunt masa. Atentie: daca toate sectoarele sociale functioneaza corect, economicul si financiar vor urma aceiasi cale spre imbunatatire permanenta si deci nivelul de trai al masei va urca odata cu nivelul de trai al mediei, care este masa nu conducere. Mai mult, si iar atentie: schimbarile sociale sunt dinamice, viata e dinamica, noi conducatori alesi, noi jurnalisti si mereu aceiasi masa – baza nu se schimba dar ea este cea care alimenteaza in permanenta tot ce este nevoie in orice sector de activitate. De aceasta baza trebuie cu totii sa avem grija:sanatate, educatie, pensii, salarii – deci vrem nu vrem (de fapt de ce sa fie careva sa nu vrea?) intreg sistemul social-economic trebuie sa fie CENTRALIZAT in miinile bazei/a MASEI.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Octombrie 14, 2013 la ora 15:36

      Asa este in Canada sistemul economic, centralizat?

      Răspunde
       
      1. sanduCu
        Octombrie 14, 2013 la ora 15:39

        Va intereseaza Canada? Pe mine ma intereseaza Romania! Canadienii si americanii deja nu sunt multumiti, nu stiu cind vor ajunge la ceea ce romanii pot obtine acuma.

        Răspunde
         
      2. sanduCu
        Octombrie 14, 2013 la ora 15:44

        Cind am spus Centralizat, contextul este social – totul pleaca de la popor, el e seful. Dvs va referiti la centralizat dpdv economic, asta este o faza urmatoare in care in care nu dvs si nu eu vom decide, ci poporul (cu noi inclusi).

        Răspunde
         
    2. dan onofrei
      Octombrie 14, 2013 la ora 20:22

      Sandu Neicusorule .mass-medsia sa vina la matca !!!Iar o iei razna SAnduCUle !!!!decinintr-o lume complet mafiotizata in care fiecare sintem stampilati digital la Big Brother si cu ce avem in Popou ,in care astia amri si cu cap catre ne cvonduc ca pe turma de oi se chinuie sa ne manipuleze pina la cap asa cum le iese lor bine la cistig(e dtrept ca dinj acel cistig ne dau si noua uinsalar de salahori) tu vorbesti din nou de dreptate.HAi ma SAndule fi serios si vino te rog din nou cu chicerilii pe planeta Pamint.

      Răspunde
       
      1. sanduCu
        Octombrie 15, 2013 la ora 03:52

        Nu vreau mai Danut, ca deacolo de unde sunt daca pic jos ma ingrop direct. E cam rarefiat pe aici dar inca mai tine.

        Răspunde
         
  • Razvan X.
    Octombrie 14, 2013 la ora 10:30

    Moise, documenteaza-te despre The Young Turks. Mai mult nu e nevoie sa spun. Ei sunt cu ani de zile inaintea presei si au inteles cum stau lucrurile. Se poate sa fii jurnalist onest si sa nu fii sarac.

    Răspunde
     
  • Marian
    Octombrie 14, 2013 la ora 01:28

    Dle Moise, urmaream acum vreun un an un interviu cu Tuca si el zicea ca preasa s-a cam mutat in internet, ca hartia nu se mai prea cumpara. Prin urmare, pentru un grup de jurnalisti tineri si dornici de afirmare nu ar fi o solutie mai buna sa-si creeze niste publicatii exclusiv in mediul virtual (la inceput) pentru a nu avea costuri. Adica, eu vad lucurile in felul urmator: in acest moment presa nu mai are credibilitate in Romania pentru ca e impartita in „oamenii lui Basescu” si „oamenii lui Voiculescu” etc. Prin urmare, oricat ai fi de onest si de bine intentionat, in momentul in care te apuci sa scrii pentru una dintre publicatiile existente vei fi catalogat si judecat din perspectiva eventualelor influente. Deci nu ai credibilitate… Asta lipseste presei din Romania.
    Eu de exemplu citesc zilnic Eurosport uk dar GSP, Prosport, Sport.ro nu le deschid cu lunile pentru ca au un continut mizerabil. Daca cineva se decide sa scrie pentru vreo publicatie dintre acestea, chiar daca el chiar are lucruri de spus, nu stiu cata lume il va citi.
    Ca sa inchei ca ma intind, cred ca e nevoie de niste fete noi dar cred ca e nevoie si de publicatii noi, care sa nu fie nicidecum influentate politic, publicatii care sa-si castige credibilitatea. Iar in acel moment se vor si monetiza, sunt convins de asta.

    Răspunde
     
    1. vs
      Octombrie 14, 2013 la ora 16:17

      de fapt, Eurosport e singura televiuziune de sport, in opinia mea. Adica poti vedea si alte sporturi in afara de fotbal. Cele romanesti sunt, din pacate, axate pe discutii despre fotbal.

      Răspunde
       
  • cvm
    Octombrie 13, 2013 la ora 23:30

    trebuie sprijiniti pentru entuziasm si buna credinta, insa eu nu cred in jurnalismul cetatenesc. este sanatos, binevenit ca supliment dar nu poate sa fie jurnalismul de baza. iar cand va deveni o publicatie complexa, cu audienta si influenta, copiii astia nu vor mai fi copii si probabil nici impreuna. le va ramane insa in veci amintirea incepului romantic si aventuros al drumului in presa. am sa subscriu cu placere, macar si pentru acest motiv.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Octombrie 13, 2013 la ora 21:26

    Articolul d-lui Moise este un apel de sprijin pentru un grup de jurnalisti onesti, prin urmare nu este autocritic, mai ales ca domnia sa este unul dintre reprezentantii mass-media a caror onestitate a putut fi arareori pusa la indoiala. Dar, pe cat de interesant este textul articolului pe atat de interesante sunt comentariile pe care le provoaca. Intr-adevar, manipularea prin presa este posibila pentru ca exista permeabilitate in mediul receptor, iar educatia si informarea corecta a publicului [prin mijloace alternative presei] reprezinta un antidot eficient. O crestere a nivelului educatiei ar determina, de asemenea, un vot mai rational si mai putin emotional din partea cetatenilor. Cu alte cuvinte, o imbunatatire a calitatii clasei politice. Altfel, incercari de manipulare prin presa exista oriunde in lume, macar sub forma de reclame comerciale. Dar, un boicot ar fi oare posibil in secolul nostru? Boicot al furnizorilor de informatii (al presei), al furnizorilor de carburanti, de apa calda, de servicii bancare, de electricitate s.a.m.d.?! Cu siguranta nu. Ar putea impiedica cumva atitudinea publicului infractiunile prin presa? Cum se poate imagina ca mass-media poate face din nimic un politician de prim rang al unui stat altfel decat prin sntaj si coruptie? Daca capacitatea publicului de influenta si de aparare sunt limitate, jurnalistii pot reactiona ei insisi la infractiunile colegilor. Clubul Roman de Presa, condus o buna bucata de vreme de cel mai cunoscut posesor de Dacia 1310LUX din tara nu a actionat in nici un fel. Tot ce s-a facut public s-a referit la niste pusti ametiti de la Cluj. Despre Trustul Intact, dl. Alexandrescu si familia Voiculescu, sau Antene, s-a vorbit abia dupa ce a actionat Justitia, desi abateri deontologice fusesera semnalate de mult timp. Descoperim astfel importanta Justitiei. Si a independentei ei. Si explicatia pentru care politicienii doresc sa si-o subordoneze. Anume, pentru ca printre altele se vad in situatia de a pierde din maini un instrument de manipulare, santaj si coruptie deosebit de important, care este Presa. Cineva vorbea despre rolul exclusiv al jurnalistilor de a oferi informatii. Se poate face un abonament la newspaperul unei agentii de stiri pentru asta. Jurnalistii sunt prin natura profesiei formatori de opinie. Prin urmare, onestitatea este o conditie esentiala, iar cand ei insisi uita acest lucru, institutii profesionale, ori juridice, ar trebui sa le-o reaminteasca, fara a pune in discutie in vreun fel libertatea de exprimare.

    Răspunde
     
  • Zagura
    Octombrie 13, 2013 la ora 19:46

    D-le Guran, articolul este cumva autocritic?

    Răspunde
     
    1. Moise Guran
      Octombrie 13, 2013 la ora 21:37

      nu, evident. dar trebuie sa recunosc ca, desi am fost candva ca ei, acum nu mai sunt. ceea ce nu inseamna neaparat ca am cazut in cealalta categorie. daca va uitati la reclamele de pe coloana din dreapta o sa ma credeti cand va spun ca eu ma finantez. dar nu stiu cati pot face asta.

      Răspunde
       
  • Alexandra
    Octombrie 13, 2013 la ora 19:36

    nu e doar o alternativa, e manisfestul unui boicot al mass-mediei. asa cum trebuie boicotate hainele cusute de copii, mancarurile toxice si tari intregi care duc o politica externa distructiva fata de cel mai slab. e greu pana te obisnuiesti si e scump dar se merita

    Răspunde
     
  • sorin
    Octombrie 13, 2013 la ora 19:17

    individul creditează sistemul ca să poată exista în felul în care există. consumatorului îi trebuie alternative viabile. cu priză în realitare. nu cu minciuni și circ. de asta suntem sătui. dar nu înseamnă că nu vom dori să credităm competența sau să discredităm incompetența-oriunde s-ar afla. e nevoie de oameni care s-o arate pe sticlă. din pasiune și profesionalism. doar așa se poate schimba în bine câte ceva.

    Răspunde
     
  • Bogdan
    Octombrie 13, 2013 la ora 18:07

    Problema e ca sunt mai multe probleme, in consecinta sunt mai multe rezolvari. Parerea mea este ca tre sa se schimbe „mass” nu „media” in momentul in cre nu vom mai consuma gunoi si propaganda ele nu vor mai fii de actualitate caci nu vor mai aduce audiente producatoare de profit.
    Ne trebue un Neo,dar acest Neo trebuie sa fie in fiecare din noi, in gandirea noastra si probabil cativa lideri mai „inspiranti” vor putea face asta sau poate e cazul sa nu ne mai plangem si sa ne mobilizam fiecare in parte pentru a obtinr acea „Romanie mai buna”.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Octombrie 13, 2013 la ora 17:25

    „Dar oare nu vor îmbătrâni? _Domnul DD, spre exemplu, a venit sarac din Caracal. La fel ca si prietenul domniei sale. Nu a mai fost sarac dupa ce a lucrat la dl. Voiculescu. Asatazi este politician. Sunt jurnalisti ale caror averi au evoluat si mai spectaculos decat cea a domniei sale. Jurnalisti deveniti vedete sunt peste tot in lume. Si au public care-i crede si-i asculta, ii gireaza si uneori ii aduleaza. Problema NU este una a indivizilor, ci in mod fundamental a sistemului. Este o criza a institutiilor, iar ea este generata de interesele politice. Mai exact, ale politicienilor pe care noi il alegem sa ne reprezinte.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase