Confesiunea unui medic român către pacienţii săi

Publicat la data de de Biziday

de Gabriel Diaconu

image-2013-04-11-14597666-46-gabriel-diaconuMi-e foarte greu sa scriu randurile urmatoare. Am stat sa ma gandesc pe parcursul zilei de azi de ce mi-e greu. E o vina partajata, pana la urma? Sunt eu primul sa ridice piatra? Si daca e o piatra de ridicat asupra cui ar trebui sa o indrept?

Si ce mi-as dori sa obtin odata aruncata piatra? Sa sparg un cap? Sa omor o femeie adultera? Sa imi revendic dreptul de a fi (si) eu cel care gandeste normal doar pentru ca am starpit deviantul dintre noi? Mi-e greu pentru ca, pentru un moment, am nevoie sa revin la mintea mea din urma cu sapte ani cand am plecat din Romania.

Vreau sa explic de ce am plecat din Romania.

Am intrat la facultate la UMF Carol Davila in 1998. N-am sa irosesc atentia cititorului cu anecdota din spatele aventurii mele de licean. In primavara respectiva Cristina Daia, diriginta mea draga si una dintre profesoarele mele de suflet a fost diagnosticata cu cancer de san. A refuzat sa faca vreo incercare de-a se trata. A stat langa mine: „tu trebuie sa ajungi doctor, Gabi”. Asa mi-a zis.

A apucat sa ma vada admis la Medicina. A mai trait doua saptamani dupa ce am devenit student si s-a prapadit. Intr-o zi de vineri. Ultima oara cand am vazut-o era la ea in casa, cu oasele frante, chinuita de durere. Avea 38 de ani.

Ar fi ieftin sa zic ca am facut facultatea in memoria ei. Dar m-a urmarit prin ani. M-a urmarit cand doctorul Lascu, la vremea aia sef de lucrari la Catedra de Anatomie, m-a acostat intr-o joi sa ma intrebe daca stiu sa lucrez pe calculator. Obisnuit cu filosofia Cristinei Daia am raspuns, clar, da. Nu mi-a fost niciodata rusine de munca. Si am muncit. Am muncit 3 ani in Catedra de Anatomie a UMF Carol Davila ca preparator.

Am avut studenti. Am pregatit oameni de multe ori mai varstnici decat mine.(…)

Am fost bursier in toti anii de facultate. In primul an am terminat cu 9.90. Ironic sunt mai multi oameni care isi aduc aminte de mine decat imi aduc eu aminte de ei. E posibil ca memoria nu ma ajuta foarte mult. Am tocit-o foarte mult in anii aia. Am invatat, calculat la sfarsitul facultatii, vreo patru metri cubi de cursuri. Pagina cu pagina.

Am batut spitalele Bucurestiului. Am pierdut nopti fara numar si in anul VI de facultate aveam 68 de kilograme. Un an mai tarziu, dupa absolvire, aveam 86 de kilograme. In facultate fumam mult. La anatomie, cand disecam pentru studenti, tocam repede un pachet. Puneam pudra de talc intr-o masca de chirurgie ca sa ia mirosul acru, toxic, de formaldehida.

Mancam la cadavru. Râdeam la cadavru. Intre halatele albe ne simteam complici. Stiam ca noi, medicinistii, incepem primii anul si terminam ultimii. Cand ASE-ul pleca la mare noi inca mai dadeam o luna de examene. Si multe examene au mai fost.

In fiecare an, la examene, se strangea un fond de protocol. Pentru domnii sau doamnele profesor. Captatio benevolentiae. Majoritatea stiam de la secretare ce vor. Unul un stilou de lux. Altul un ac de cravata cu diamante. Unul o carte scumpa, veche, invelita in piele. Altul fonduri ca sa-si publice dracul stie ce carte de-a lui.

Toti vroiau ceva, mai mic sau mai mare. Pe unii ii gratulam doar ca sa ne lase in pace sa ne ocupam de ce ne interesa mai tare. Pe mine, pe vremea aia, ma interesau si alte lucruri in afara de medicina. De la spital plecam la televiziune. Sunt oameni care asa m-au cunoscut. (…)

Mi-am facut lucrarea de diploma in neurologie la clinica profesorului Bajenaru. Cand l-am rugat daca pot sa-mi fac diploma la el mi-a zis ca e o singura conditie. Care? Sa iei 10 la mine la examen. Nu prea se lua 10 la el la examen. Am luat 10 la el la examen. A insistat sa o fac “pe bune”. Nu prea faceau studentii lucrari de diploma pe bune la UMF Carol Davila. Teoria o luau de unde puteau, practica o faceau din burta.

Profesorul Bajenaru m-a luat cu el la cursul de Movement Disorders al profesorului Tolosa la Poiana Brasov. Cu o saptamana inainte mi-am rupt mana la sala. La cursul profesorului Tolosa am luat notite cu stanga.

Mi-am dat examenul de licenta in vara/toamna lui 2004. Pe 30 septembrie mi-am sustinut lucrarea de diploma in fata profesorilor Bajenaru si Ion T. Popa. Am luat 9.50 la examenul scris si 10 la licenta. A doua zi ma suiam intr-un avion si plecam spre Montreal unde am stat urmatoarele doua luni ponderand daca merita sa ma intorc in Romania sa dau rezidentiatul sau sa raman definitiv acolo.

Pentru ca, dupa sase ani de facultate, eram sleit moral. Pentru ca stiam ce urmeaza sa se intample: aranjamentele la rezidentiat, munca sub-valorizata prin spitale si destinul mediocru de-a continua sa fiu sustinut de parinti pana la adanci batraneti. Pentru ca aveam 24 de ani si vroiam sa traiesc. Vroiam sa cutreier. Vroiam sa invat lucruri pe care Romania nu mi le daduse niciodata dar eu le gandeam si mi-era foame de ele. N-am plecat din Romania de rau. Am plecat din Romania de foame. Intelectuala.

M-am intors totusi, si mi-am dat rezidentiatul. Am ales psihiatria, nu neurologia. Ceva m-a indemnat. N-am sa insist pe motivele de-a alege psihiatria aici. Pe data de 13 ianuarie, cu ordinul numarul 13, am fost confirmat in rezidentiat ca viitor specialist psihiatru. Am nimerit, aiurea, la clinica directorului spitalului Obregia, doctorul Radu Mihailescu. E al doilea om care m-a impins, indirect, sa plec. Imi ramane drag, am ramas aproape departe peste ani.

Mi-am facut jumatate din doua treimi din rezidentiat in Canada, si restul in Romania. Ma amuza gandul ca, din varii motive, specialitatea mea am terminat-o in 5 ani si jumatate, nu doar in 5 ani cat se face training-ul in psihiatrie in Romania. Am formatie de suicidolog si psihotraumatolog.

Cand m-am intors in Romania, un domn profesor care era indrituit de statul roman sa echivaleze studiile mi-a zis ca el nu poate sa-mi dea o recunoastere pentru competenta mea pentru ca in Romania nu exista. Pana sa ajung la dansul a trebuit sa ofer flori, bautura si cafea unor doamne.

Asa m-a invatat o doamna doctor. Eu venisem naiv de peste ocean cu gandul ca birocratia functioneaza doar pentru ca ai dosarul/hartiile complet. Dupa 8 luni de asteptare, un buchet de trandafiri si o punga bine plasata mi-au rezolvat situatia de drept in trei saptamani.

Rezidentiatul in Romania a fost minunat. Cu unii dintre oamenii respectivi, indeosebi cu cei de la Spitalul Universitar, inca mai lucrez indeaproape. Am revenit, la ani distanta, la profesorul Bajenaru cu care imi incep o teza de doctorat. E la fel de tanar. Mi-e la fel de drag. Altora le-am ramas ca un pai in ochi. (…) Am cinci ani de cand sunt inapoi in Romania si sunt multumit de ceea ce fac aici.

Vreau sa va spun de ce m-am intors in Romania.

In toamna lui 2007, tatal meu a avut o pierdere de memorie. Ne-am ras, cum se zice. El era foarte serios cand spunea ca nu are nici cel mai mic detaliu al unei discutii la care asistasera mai multe persoane. A urmat un RMN facut imediat dupa sarbatori, si un diagnostic de meningiom de lob frontal. O tumoare pe creier.

Am asteptat sase luni sa vedem daca tumora ramane pe loc. N-a ramas. Decizia a fost luata. Pe 28 august 2008 am aterizat pe Bucuresti. Doua luni mai tarziu, tatal meu a fost operat de profesorul Ciubotaru la spitalul Bagdasar din Bucuresti.

Cateva amintiri raman pe retina si am sa le mentionez ca om, nu ca medic.

Imaginea tatalui meu iesind bandajat din operatie iara eu tinandu-i mana: „E ok, tata. S-a terminat cu bine”. Mai tarziu urma sa aflu ca nu a fost tocmai bine. Profesorul Ciubotaru mi-a explicat ca a trebuit sa disece “la rasul durei” ca sa-i scoata toata tumora, adica foarte aproape de sinusul sagital.

Apoi tata la lift. Era frig in ziua aia. Ca sa ajunga la salon trebuia sa stam in fata liftului in timp ce pe scari, de jur imprejur, oameni urcau cu papornite si cu pungi de iuta, murdari, cenusii, intunecati, unii stranutau, altii puteau a transpiratie. Pe tata era halatul lui de molton sa nu-i fie frig.

Seara in care am urlat la niste apartinatori care intrasera in salonul postoperator in haine de strada si urmau sa desfaca parizerul pe ziar. Toaleta de pe culoar care refulase si o pelicula galben-maronie colorase podeaua.

Criza de grand-mal a tatalui meu, 24 de ore mai tarziu, cand maica-mea m-a sunat si mi-a spus urland in telefon sa vin ca tata moare.

Asistentele de acolo, gratia lor, in special una – Elena – blonda si buna, care i-a ciuruit tatalui meu venele in saptamana care a urmat pentru ca a trebuit sa primeasca un anticonvulsivant in perfuzie ca sa nu se repete incidentul. Venele tatalui meu n-au mai fost niciodata la fel. Dar ea, cu gratia unui consumator de droguri, i-a gasit cele mai ciudate cai incat medicamentul sa ajunga la destinatie.

Ii dadeam, stangaci si ciudat, cate 10 lei cand venea. Profesorul Ciubotaru a refuzat. Tata i-a facut cadou o carte cu „Cave Minerals of the World” cu autograf. Tatal meu e mineralog. Unul dintre cei mai buni mineralogi din lume.

Profesorul Ciubotaru a fost foarte miscat. Am ramas in relatii bune pana in prezent. In fiecare dimineata, in fata cabinetului lui erau cel putin 50 de persoane pe care le vedea incepand cu ora 8. Uneori opera pana la orele 12 – 1 ale diminetii. In fiecare zi era la fel.

Am stat un an la spitalul Universitar. Am facut garzi cu cei de acolo. Eram sus pe sectie, garda avea patru linii, etajul are 4 sectii fiecare cu aproximativ 60 de bolnavi. Uneori erai singur pe toata sectia, toti medicii erau prinsi jos, in garda, cu diverse cazuri.

La spitalul Universitar sectia de Neurologie vedea in medie, in fiecare garda, peste 120 de bolnavi. Asta inseamna ca la o garda de 24 de ore vedeau cam 5 bolnavi pe ora, ora de ora, neintrerupt.

Am resuscitat oameni. Unii au trait. Altii au murit. Am vazut drame. Am vazut durere. Am vazut oameni urland si am vazut oameni razand. Au fost oameni care mi-au sarutat mana. N-a fost om care sa ma injure. Am tratat tigani. Am tratat somalezi si ugandezi. Am tratat VIP-uri.

Lucruri pe care le-am vazut n-ar fi corect sa le dezvalui. Nu ma consider un delator. Da, se primeau cadouri. Da, se primeau bani. Da, oamenii scoteau plicuri si medicii intorceau obrazul. N-am vazut un medic sa ceara ceva. Dar da. Era implicit.

Au fost oameni care, cand am refuzat, s-au simtit jigniti si au venit dupa aia suparati ca „Domnule doctor, banii nostri ce au? Nu sunt buni?” Le era frica de faptul ca daca nu primesc bani, n-am sa le tratez ruda. Le explicam la toti ca tot aia e, ca nu de-aia imi fac eu meseria. (…)

In Romania, in orice spital, pe orice sectie, oricarui medic i se ofera bani sau bunuri si medicul va primi. Sunt gesturi care sunt atat de incetatenite in constiinta individului incat au un caracter aproape spontan. Noi, medicii, vorbim intre noi (desi e secret sacerdotal) despre “cat ia fiecare”.

Unii – spunem noi – sunt de-a dreptul nesimtiti. Ca ia 400 de euro pentru o operatie, sau 100 de euro pentru o consultatie. Suntem cumva neobisnuiti inca – in 2013 – ca medicul ar trebui sa aibe un tarif.

Caci medicul, inclusiv in copilaria mea ca medic, nu avea tarif. Iar daca avea tarif, era ceva atat de confidential incat nimeni nu stia; iti dadeai seama dupa costumele poate un pic mai scumpe sau masinile poate un pic mai bune. Dupa aia s-a ajuns la vile si limuzine de lux. Doar un oligofren nu si-ar da seama ca doctorul ala nu si-a luat ML din salariul de la stat.

Stiu sa fac diferenta dintre bine si rau. Teoria e simpla si la indemana. Stiu sa fac diferenta si ca medic, si ca pacient.

Mi-a fost rusine de asistenta aia cand tata era internat in spital, de ochii ei incercanati si de tenul ei pergamentos, de mainile ei bune si de calmul ei incredibil in timp ce tata gemea sub acul ei cand nu-i mai ramasesera cai venoase patente. Mi-a fost rusine sa zic „Stii ce? Eu sunt doctor, deci nu cumva sa ceri.”

Si i-am dat. Si nu-mi pare rau. Si nu-mi pare rau pentru nimeni care a dat vreodata ceva unui medic.

Mi-as fi dorit sa fie un medic pentru Cristina Daia. Mi-as fi dorit ca diriginta mea iubita sa fi trait. Mi-as fi dorit, contra oricarei sume de bani, ca cineva sa-i fi bagat mintile in cap si sa-si fi facut mastectomia aia. Si sa-si fi luat citostaticele. Cineva sa-i fi zis: uite ai un copil mic de 3 ani si o viata inainte. Nu ti-o irosi. Acolo e medicina. Acolo sunt medicii. Oamenii aia pot sa te ajute. Pentru ea, adevarurile astea au venit prea tarziu.

Am 33 de ani. Si eu sunt medic azi. Am vazut mii de oameni. Am salvat cateva vieti. In fiecare zi, in drum spre munca, imi spun, cand ma sui la volan, hai Gabi, jocurile sunt facute, azi dai ce poti tu mai bine.

In urma cu trei saptamani a murit bunica mea. Intr-o noapte de duminica spre luni. M-am trezit la 7 dimineata cu un mesaj de la mama mea. Am vorbit cu sora mea. Ne-am suit in masina si i-am dus la Fagaras, acolo unde am crescut eu. A trebuit sa-mi anulez primele 3 consultatii. La ora patru eram inapoi. Am plans tot drumul inapoi. E femeia care m-a crescut. Am plans in parcare. Dupa care mi-am zis: hai Gabi, jocurile sunt facute, azi dai ce poti tu mai bine. Mi-am terminat consultatiile la ora 9.

In Romania sunt undeva la 30 de mii de medici. Numarul lor scade in fiecare zi. Traiesc intr-o lume a moravului universal ca, la fel ca la orice administrator de vraji si magie, trebuie sa dai un ban. Ca lui Chairon vaslasul. Ca banul pe care il pui pe ochii mortului in anumite parti ale Romaniei. Ca banul pe care il primesti in portofel pentru ca, superstitios, sa traga banul la ban.

In afara de gesturile lor ocazional reprobabile, in afara de scandalurile si can-can-urile si tabloidele care mustesc, din cand in cand, de savoarea mizeriei risipita de vreun deject al profesiei noastre, umbletul nostru prin vietile voastre e tacut.

Noi v-am plans mortii cand nu ne-ati vazut. Noi, cand ati primit o veste oribila – „ai cancer sau tata nu mai are nici o sansa sau copilul tau va ramane cu un handicap” – am fost acolo, aparati doar de halat.

Noi n-am avut pe cineva care sa ne mangaie dupa ce tiganul ala a urlat, si a scuipat, si a scos cutitul la noi. Asistentele de la spitalul Grigore Alexandrescu, cu care am lucrat in grupuri de terapie, se mangaiau una pe alta cand se mai decompensau.

Mie, cand o pacienta a venit cu un cutit sa ma omoare la mine la cabinet, nu m-a intrebat nimeni cati bani fac, daca or fi multi, daca or fi putini. Daca mi-am dorit neaparat sa fac meseria aia si daca nu-mi convine, de ce nu plec?, ca e o tara libera.

Nu cer compasiunea nimanui, n-am nevoie de ea. Dar uneori, cand ma intalnesc cu colegi si trecem de penibilitatile afabile ale saluturilor, stiti despre ce vorbim?

Despre voi.

Despre cazuri.

Despre bolnavii pe care i-am mai avut. Despre ciudateniile pe care le-am intalnit. Despre cum am facut unii sau altii sau ce-ar fi mai bine sa faci cand te intalnesti cu o problema noua pe care nu stii sa o rezolvi.

Da, vorbim si de masini. Da, vorbim si de bani. Da, vorbim si de spaga luata de cutarica si de can-can-uri si barfet-uri. Ok, nu suntem sfinti. Halatele noastre nu sunt albe. Sunt patate.

Atunci cand nu sunt patate cu sangele vostru sau cu solutii dezinfectante, atunci cand nu sunt patate cu pranzul mancat pe fuga in timp ce alergi pe scari la vreo urgenta, atunci cand nu sunt patate cu cerneala de la stilou sau de la parafa care a curs pentru ca ai incarcat-o cu tus ieftin, atunci cand nu sar manusile cumparate din salariu de la farmacie pentru ca spitalul nu mai are, atunci cand nu ne caram noi vata hidrofila si spirt-ul de la noi de acasa, abia atunci halatele noastre sunt patate cu plicurile slinoase in care oamenii isi pun banutii pentru doctor.

Ca sa ii dea ce e al lui.

Onoarea pe care altcineva i-a luat-o.

Traiesc bine din meseria mea in Romania. Am un angajator caruia i-am spus in prima zi cand m-am dus la el: “asteptam un copil, uite abilitatile mele, ajuta-ma sa nu plec din nou din Romania pentru ca a doua oara nu ma mai intorc”. A inteles asta.

Anul trecut i-am zis: ”uite munca mea, am nevoie sa circul, am nevoie sa invat, am nevoie sa imi platesc formarea in terapia asta noua, am nevoie de mai multi bani”. Si a inteles din nou. Angajatorul meu nu e statul roman. E un roman la fel ca si mine, dar nu e statul.

Daca angajatorul meu a inteles lucrurile astea atat de simple, statul roman unde se impiedica? Unde are mai exact dificultati?

In prima zi, cand am ajuns la Montreal la Universitatea McGill unde am fost fellow, am dat 1000 de dolari la librarie, pe carti. Doctorul Rusu, arestat recent pentru “luare de mita”, avea 1000 de dolari in buzunar. Contravaloarea a doua tratate de medicina.

Vreau sa cititi lucrurile astea. E foarte posibil ca a doua oara n-am sa le mai scriu in formatul asta. Pe mine, medicina m-a otravit. Mi-a scrintit mintile. E foarte putin posibil sa mai fac altceva in viata decat meseria asta. Doctorul Lascu, s-a spanzurat saracul. Ne spunea intr-o zi, la o tigara: “Sunt blestemat, voi va dati seama? Daca eu nu mai pot opera copii, am sa mor de foame”. N-a mai apucat sa moara de foame. A murit de streang.

Dar ceilalti?

Asta nu poate sa ramana asa. Atata cat tine de mine, in memoria oamenilor frumosi pe care i-am intalnit, pentru numele inaintasilor mei si a tot ce e bun si sfant in meseria asta a mea, pentru halatul ala alb pe care l-am pus acum 15 ani de zile prima oara pe mine si pentru cinstea de-a fi doctor in fata parintilor si-a copilului meu, asta nu are voie sa ramana asa.

Nota: Acest articol poate fi citit in varianta sa needitata si pe blogul andreanum. „De profesie: medic in Romania” este o campanie a Consiliul Investitorilor Străini – sustinuta de HotNews.ro si TVR – ce incearca sa prezinte viata mai multor medici care, in ciuda conditiilor, raman sa lucreze in Romania, oricat de incredibile ar putea parea motivele lor.

This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

62 răspunsuri la Confesiunea unui medic român către pacienţii săi

  • Felicia
    Aprilie 10, 2014 la ora 21:00

    Impresionant. De admirat vorbele acestui om 🙂

    Răspunde
     
  • laurentiucat
    Aprilie 17, 2013 la ora 06:44 Răspunde
     
  • gabi
    Aprilie 16, 2013 la ora 12:47

    Ca doctorii vor spaga nu e nimic nou si poate pentru unii e normal. Ce nu e normal este ca multi nici macar cand iau nu-si fac treaba bine, si mai multi daca nu le dai te lasa sa mori. Cat despre asistentente, brancardieri(hingheri asa li se spune in spital) daca nu le dai au ei grija sa te faca sa intelgi asta, cel putin asa este la iasi. Multi dinc ei care lucreaza in spitale au uitat un lucru elementar: sa fie oameni.

    Răspunde
     
  • ha ha ha
    Aprilie 15, 2013 la ora 20:02

    d-l doctor are dreptate…profesorii au dreptate… militarii, politistii au dreptate… actorii au dreptate… si altii, toti vor mai mult… daaaaaaa, dar din ce in ce mai putini produc PLUSVALOARE cum am invatat la socialism stiintific prin anii 75-80… il invit pe d-l moise sa ne faca o schema cu circuitul banilor in natura…

    Răspunde
     
    1. ha ha ha
      Aprilie 15, 2013 la ora 20:10

      tendinta e clara… toti punem banii la ciorap, cumparam masini germane, facem vile peste vile, mergem in excursii in jurul globului, de parca in romanica n-ar fi aer, cumparam mincare de oriunde, tzoale de la milano si istanbul, smartfoane din asia, si consumam benzina de la omv-petrom de zici ca ne-a facut mama-n masina… d-le moise in cit timp se va sparge balonul?

      Răspunde
       
      1. laurentiucat
        Aprilie 16, 2013 la ora 06:44

        discutam cu un tip care are o pizzerie. mi-a spus ca vrea sa plece in concediu in egipt si ca are vreo 2000 de euro ptr asta. l-am intrebat daca se duce la piramide, pe nil…mi-a raspuns ca nu, ca se va duce intr-un complex unde are all inclusive … am facut misto ca se duce sa stea in tarc ca oile si ca poate iese de inca veo revolutie si asista in direct la ea.
        l-am intrebat de ce nu se duce la mamaia cu banii astia si mi-a raspuns :’ cum sa cheltui 2000 de euro pe un concediu in romania?”

        Răspunde
         
        1. un turist
          Aprilie 16, 2013 la ora 16:27

          Intradevar”””Hai sa ma dau mare””””

          Răspunde
           
  • Marius C.
    Aprilie 15, 2013 la ora 15:19

    Legat de sanatate, va recomand pagina: cafeasanatoasa.info/

    Răspunde
     
  • Chirita Aurelian Stefan
    Aprilie 15, 2013 la ora 12:59

    Din redeventele incasate suplimentar de statul roman pt hidrocarburi dupa 2014 ,o parte pot fi destinate medicilor.Posibile directionari ale sumelor -cresterea cu 0,8 miliarde de lei a veniturile medicilor -pt 45.000 medici- suma medie neta incasata suplimentar lunar este de 823 lei.Pt un coeficient de 1,3 pt salarii rezidentilor(1.070lei) si 0,7 pt profesori univ(576lei).

    Răspunde
     
  • Costi
    Aprilie 15, 2013 la ora 08:04

    Tot respectul meu pt dl Diaconu, pt curajul sau de a spune adevarul despre cele ce se intampla in „lumea” medicilor !
    Insa , nu voi fi niciodata de acord cu spaga data medicilor sau asistentelor sau portarului sau ingrijitoarelor din spital !
    Nu e nici corect si nici moral sa profiti de disperarea unui bolnav pt a-ti completa venitul !
    Sunt total de acord ca medicii si tot personalul care lucreaza in sistemul medical sa fie platit bine , pt a nu mai apela la spaga !
    Intrebarea este : Cum ? si Cat de bine ?
    Realitatea din alte domenii , de exemplu magistratura , unde sunt salarii uriase pt Romania , ne arata ca salariile mari nu elimina nici spaga si nici nu imbunatatesc prea mult calitatea activitatii !
    Si atunci , ce trebuie facut in sistemul Medical romanesc ?
    Pai , privatizarea totala si completa a intregului sistem , plata dupa performante si calitatea ingrijirilor ! Plus , un control riguros din partea Statului , pt a-i indeparta pe impostori si profitori si a apara interesele pacientilor !
    De ce nu s-a facut nimic pana acum in acest domeniu , mai ales ca Sistemul Medical este unul usor de privatizat si eficientizat ? Pt ca interesele „seniorilor” sistemului au fost altele , e bine sa fii si salariat la Stat si in acelasi timp sa ai si cabinet propriu , sa ai ore la facultate , sa lucrezi si la o clinica particulara si , eventual , sa mai ai si o functie la Casa judeteana de Sanatate sau la Colegiul Medicilor !
    P.S. Sunt f. curios cum va gandi dl doctor Diaconu atunci cand va avea 50-55 de ani , vechime in profesie , functii si drept de viata sau moarte peste cateva sute sau mii de bolnavi !

    Răspunde
     
  • Carmen
    Aprilie 15, 2013 la ora 01:30

    Domnule doctor, sunteti unul dintre oamenii frumosi pe care ii are Romania astazi. Va felicitam si va multumim ca existati si ca nu ati ales sa plecati din tara noastra draga!

    Va multumim si pentru sinceritate, profesionalism, daruire, pentru ca va pasa, pentru ca ati ales sa fiti mai intai de toate „OM”.””Au fost oameni care, cand am refuzat, s-au simtit jigniti si au venit dupa aia suparati ca “Domnule doctor, banii nostri ce au? Nu sunt buni?” Le era frica de faptul ca daca nu primesc bani, n-am sa le tratez ruda. Le explicam la toti ca tot aia e, ca nu de-aia imi fac eu meseria. (…)””

    „”stiti despre ce vorbim? Despre voi. Despre cazuri. Despre bolnavii pe care i-am mai avut. Despre ciudateniile pe care le-am intalnit. Despre cum am facut unii sau altii sau ce-ar fi mai bine sa faci cand te intalnesti cu o problema noua pe care nu stii sa o rezolvi.”” Eu cand intalnesc o problema noua pe care nu stiu sa o rezolv ii cer ajutorul Domnului si ajutorul nu intarzie sa vina: ori imi pica fisa asupra rezolvarii ori daca am pe cineva prin preajma, formulez problema cu voce tare si rezolvarea vine de la acel cineva. Incercati, oameni buni, veti fi uimiti de rezultate!

    Speram ca intr-o buna zi, curand, Romania sa invete sa-si pretuiasca la adevarata valoare medicii, profesorii, specialistii, talentele din toate domeniile astfel incat acestia sa nu mai fie fortati sa aleaga calea pribegiei ci sa ramana acasa contribuind decisiv la prosperitatea propriei natii si nu la imbogatirea strainilor, la marirea decalajului dintre noi si ei! Ne-am exportat creierele, talentele, pe cale de consecinta ei, strainii, au castigat, noi am pierdut!

    Haideti sa ne pretuim, oameni buni, profesionistii, talentele, sa-i omagiem, sa-i admiram si sa-i aplaudam acum, cand inca ii mai avem printre noi, caci poate data viitoare va fi prea tarziu! Nu e pacat ca noi romanii, in general, nu stim sa ne apreciem cu adevarat valorile decat abia dupa ce au plecat? Si uneori nici atunci, pe multi i-au pretuit strainii toti, noi nu i-am pretuit!

    O saptamana buna si numai bine va doresc, tuturor!

    Răspunde
     
  • CTL
    Aprilie 15, 2013 la ora 00:11

    D-l Guran spunea ca trebuie sa pumen presiune pe politicieni pentru ca trebuie sa reusim ceva. Dar nu stia exact ce.
    Ce ar fi sa pornim de la adevar si sa megem pe firul lui.
    1) Fapt : statul este complet incapabil sa micromanagerieze fiecare situatie si fiecare cheltuiala din sistem
    2) Fapt : Statul este incapabil sa sa remunereze medicii conform pregatirii si importantei lor in societate, si este incapabil sa opreasca hemoragia masiva de fonduri din contributiile cetatenilor
    Aste se spun si se stiu. Ni se tot spun si arata cifre. Partea buna e ca sarada asta nu mai poate continua, s-a ajuns la punctul critic si schimbarea este inevitabila.
    Adevarul e ca singura sansa pentru ca medicii sa fie remunerati asa cum merita, pentru ca pacientii sa fie siguri ca primesc pentru ce au platit, pentru ca meritocratia sa fie reinstaurata si valoarea apreciata, singura sansa e ca statul sa fie cat mai mult scos din aceasta ecuatie, e principala sursa a tuturor relelor.
    Da, probabil ca vom plati , noi sau firmele de asigurari dar vom si primi. Din pacate, acum si nimicul costa enorm, dar ceva-ul !?! Si probabil ca odata ce medicii vor castiga asa cum merita si pacientii vor primi pentru ce au platit, probabil ca atunci medicii se vor putea intoarce la a-i ajuta pe cei nevoiasi. Prin fundatii si spitale pentru cei cu nevoi dar fara posibilitati financiare. Ma indoiesc ca medicii nu isi vor pune cunostintele in folosul celor mai putin norocosi, pentru ca isi vor dori ceva mai mult decat banii castigati pe merit, isi vor dori satisfactia de a fi facut o fapta buna. Asta inseamna cu adevarat putere, sa stii ca poti face mult bine fara a avea nevoie de ceva in schimb. Eu cred ca multi dintre ei chiar asta isi doresc dar nu pot atata timp cat nu se pot ajuta nici pe ei.

    Răspunde
     
  • laurentiucat
    Aprilie 14, 2013 la ora 23:05 Răspunde
     
  • Victor Crin
    Aprilie 14, 2013 la ora 21:42

    Cateva vieti am salvat si eu. Copii si batrani, la nimereala, adulti, dar recunosc ca nu am avut atatea procese de costiinta ca dl.doctor. Am scos si jumatati de cadavre dar….de sunt pompier si nu pot sa cer bani. Eu sunt dispus sa mor pentru cineva…dvs. domnu doctor? Sa fiti sanatos!

    Răspunde
     
    1. Buzz
      Aprilie 15, 2013 la ora 09:21

      Esti dispus pe naiba sa mori pentru cineva. Nici militarii nu sunt dispusi sa moara pentru cineva. E un risc asumat, dar nu ca esti dispus. Doar nebunii, indragostitii si din cand in cand fanaticii sunt dispusi sa moara, de obicei pentru ei sau pentru o idee nu pentru cineva. Cred ca se sare calul, cand ma doar ceva, orice, merg la doctor, daca doctorului nu-i pasa de mine atunci vai de sufletul meu si de viata mea. Sunt momente in care iti dai casa si orice material ai ca sa supravietuiesti tu sau CINEVA. Cum poti pune egal intre niste valori materiale si sanatate? sigur salvezi vieti, bravo, asta e bine si din acest motiv pompierii sunt bine vazuti, insa totusi un doctor SALVEAZA sanatatea cuiva in fiecare zi de 10 ori! Asa ca hai sa nu fim politicieni tampiti si sa vedem realitatea: o tara fara medici buni e o tara de lumea a treia! Iar in opinia mea politicienii, indiferent de partid, asta au ca program ascuns sa ne transforme intr-o tara saraca, usor de condus si usor de manevrat, este planul lor secret pe care doar din cand in cand il putem banui (cum e acum cand vor sa taie banii pentru stomatologie, inclusiv pentru cea de urgenta).

      Răspunde
       
      1. Constantin
        Aprilie 15, 2013 la ora 14:19

        „…Iar in opinia mea politicienii, indiferent de partid, asta au ca program ascuns sa ne transforme intr-o tara saraca, usor de condus si usor de manevrat”_Ma tem ca in foarte mare parte aveti dreptate. Dar pentru a fi usor de manevrat,conditia obligatorie nu este ca cetatenii acestei tari sa fie sanatosi. Poate, dimpotriva, ar fi mai usor de manipulat bolnavi. Noua grila de salarizare care aduce medicilor venituri cu mult mai mari decat ale altor categorii sociale nu impiedica spaga. Oricum in prezent veniturile lor, impreuna cu ale magistratilor, organelor etc. sunt cele mai mari dintre ale „bugetarilor”. Iar spagile sunt fabuloase in raport cu veniturile cetatenilor obisnuiti. Asta pentru ca exlploateaza frica noastra de moarte. Pentru a nu putea fi manipulati, conditia sta in educatie. Veniturile cadrelor didactice sunt mizerabile si nimeni dintre guvernanti nu considera ca ar trebui majorate. Un factor deosebit de important de dezvoltare a unei tari (inclusiv in ceea ce priveste cresterea economica) il reprezinta ridicarea nivelului de educatie al cetatenilor. In Romania el se afla intr-o continua degradare (cel putin din cele aratate in cateva randuri de dl. Moise Guran), pentru ca cetatenii nostri, impreuna cu guvernantii, desi se tem de moarte, nu se tem sa fie prosti.

        Răspunde
         
        1. Buzz
          Aprilie 16, 2013 la ora 09:33

          @Constantin : vorbind asa mai plastic bugetul sanatatii e o supa in care ministrul amnesteca bombonele colorate care fac poc, pac si scot scanteiute. E aceeasi supa care NU are cum sa sature pe toti. Ai vechi au desfiintat spitale intr-o veselie demna de spitalul 9, astia noi, da vechi in acelasi timp, sunt si mai veseli! Atat de veseli incat trebuie sa plangi ca sa-i intelegi. Sa nu ma intelegi gresit, admir pe cei care se agita intr-o directie gresita, ii admir pentru ca ma fascineaza. Nebunii au fascinat intodeauna omenirea. E ceva in ei care te face sa visezi cu ochii deschisi, de groaza. Ca sa spun si o opinie si nu doar o critica: atata timp cat functiile se dau politic, cat functionarii NU sunt verificati de politie cu ADEVARAT, nu are cum sa iasa ceva bun din jobenul politicienilor. Logic nu are cum! E un lant al slabiciunilor infernal, Da de ce zic lant!? E o banda Moebius pe care alerga razand si grohaind turma noastra de politicieni. Din cand in cand cate unul se bese zgomotos, toti rad si poporul crede ca e o dovada de inteligenta. Noi ne veselim, ei se veselesc, traim intr-o tara fascinanta in care toti ne pricep la toate fara a sti nimic.

          Răspunde
           
      2. Victor Crin
        Aprilie 16, 2013 la ora 08:55

        Buzz. Nu am pus nciodata problema egalitatii intre sanatate si valori materiale.Nu am contestat importanta fara comparatie a medicilor! Am criticat pur si simplu articolul!Din punctul meu de vedere dispozitia=risc asumat.Daca nu sunt dispus nu intru in foc, ma dau lovit!Consecinta?Nici un risc asumat. Dupa ce ramai fara valori materiale, nu-ti doresc asa ceva, o sa ai nevoie de un medic psihiatru.

        Răspunde
         
        1. Buzz
          Aprilie 16, 2013 la ora 09:14

          Amice cred ca trebuie sa renunti la extreme. Cand esti gata sa-ti dai viata pentru altcineva cand vrei sa renunti la valorile materiale sau cel putin imi spui mie sau in general. Cat priveste critica ta… reciteste ce a scris Doc ca sa intelegi colapsul in care ne aflam si de ce ar trebui sa URLI si tu alaturi de doctori si nu sa SOPTESTI impotriva lor. Altfel… tine degetele incrucisate sa nu ai un abces dentar noaptea sau in week-end si astfel sa vezi ce inseamna valori materiale versus o mana sigura de medic. Noroc si voie buna! PS daca chiar esti pompier bravos! va admir ca meserie!

          Răspunde
           
  • m
    Aprilie 14, 2013 la ora 19:49

    am crezut ca e vorba de doctorul ala cu sms-uri nelimitate. dar nu, aici e vorba de unul mai de soi, o victima, politist si mafiot, da’ mishto de tot. e valoros rau. am o singura replica la risipa asta de cuvinte: asa, si?

    Răspunde
     
  • cornel
    Aprilie 14, 2013 la ora 13:14

    Mi-a placut ce a spus cineva la un moment dat : o natiune sau un popor trebuie sa isi scoata valorile in fata (specialistii) si sa le sprijine pentru ca lucrurile sa progreseze. Iar mizeria trebuie pusa acolo unde ii este locul adica la gunoi.
    E numai o parere.

    Răspunde
     
    1. CuSandu
      Aprilie 14, 2013 la ora 16:00

      un fel foarte frumos de a spune doua lucruri distincte:
      – stim cu totii ca nu natiunea ci persoana/profesionistul aduce „la suprafata” descoperiri ca rezultat al gindirii si muncii sale, care include o doza imensa de pasiune si dragoste pentru ceea ce si-a ales sa faca in viata.
      – natiunea, adica statul (in ultima instanta) ar face un gest practic, istoric si frumos in a verifica (utilitatea), folosi si publica succesul profesionistului, pe care de obicei il numim cercetator.
      Ati observat ca evit sa folosesc termenul de „specialist” si il prefer pe cel de „profesionist”. Primul, in comparatie cu al doilea, implica o delimitare a domeniului de gindire/preocupare, implica chiar un fel de „stagnare” in bunul mers al lucrurilor – asta e, stiu totul. Expertul este un specialist, dar profesionistul are expertiza – cunoaste si vrea sa cunoasca.

      Răspunde
       
      1. cornel
        Aprilie 14, 2013 la ora 16:25

        Ceea ce am spus se referea, dar nu am mai precizat, la faptul ca multe realizari de exceptie ale unor romani sunt mai cunoscute si mai apreciate in strainatate decat in Romania. E ceva de genul, daca imi este permisa comparatia : intr-o familie copilul este un elev de exceptie, un olimpic international cu rezultate, iar cand vine acasa in majoritatea cazurilor este jignit, marginalizat sau batut si i se spune sa-si bage mintile in cap pentru ca trebuie sa-si vada lungul nasului, de catre tatal sau care e alcoolic si un pic afemeiat.
        V-am zis de inventatorul roman, care a castigat medalia de aur la Salonul de inventica de la Geneva, si care vroia sa fabrice la scara industriala in Romania in parteneriat Ministerul Sanatatii si sa exporte acel dispozitiv revolutionar de detectare a cancerului la nivel molecular si care a fost usuit de conducerea de la minister de la acea vreme. E, uite de aceste lucruri vorbim.

        Răspunde
         
        1. CuSandu
          Aprilie 15, 2013 la ora 04:52

          Dl Cornel, acuma s-a facut cam tirziu, dar miine am sa incerc sa raspund la cele 4 postari, una mai grozava ca alta. De fapt, cred ca la pastila pe simptom, veti putea gasi cite ceva in postarea de azi pentru dl Uta 15 apr,04:35. mai adaug ceva miine dar nu mult. Deci au ramas cam 3: politicienii, inventatorii si Basescu-Ponta. Inca odata scuze si numai bine.

          Răspunde
           
          1. CuSandu
            Aprilie 16, 2013 la ora 00:26

            Domnul Cornel, Tind sa cred ca ne comportam la fel, viata este cenusie, deci nu putem trece de o anumita parte si sa fim siguri ca este bine. Vedem ce e rau la altul dar si la noi. Critica intra in efect cind este activa de ambele parti, cel care critica si cel criticat.
            La fel cu capitalismul si comunismul, nici unul nu este perfect, si unul si altul imprumuta cite ceva unul de la celalalt. Dar cel mai bine e sa ei ce e bun de la fiecare. Nimic nu poate fi absolut intr-o lume in continua transformare si asta este ce exista: o conjunctura de tari fiecare cu economia si tipul ei de trai. Nu poti aduna fructe diferite, dar le poti minca pe rind dupa pofta.
            Asa cum ati remarcat, legea capitalului (cumpara ieftin si vinde scump) este aplicata la toate nivelele, de la comercianti de strada pina la relatiile intre tari. Nimeni nu poate fi orb si sa nu inteleaga asta. Conform aceste legi, intotdeauna va fi unul care pierde, chiar daca ar putea fi facut sa para ca este firesc. Nu este normal si este tragic, cu atit mai mult cind sunt implicate popoare. Sunt popoare care pierd si sunt popoare care cistiga. Corect? Nici asta nu-i corect, nici un popor nu cistiga. Se imbogatesc citiva, de ne uitam la ei la televizor si ii pizmuim sau sunt si unii care ii admira. Pentru ce sa sufere, sa rabde un nenorocit care vrea sa munceasca cinstit, sa aiba din ce trai civilizat si el si familia lui. Nu poate ca asa-i lumea facuta, si atunci se apuca de toate alea si intra la pirnaie. Unde-i vina lui? Asa cum stim cu totii ca nimeni nu se imbogateste din munca (si e normal sa fie asa), la fel stim ca nimeni nu se apuca de toate alea daca are o alta optie: munca cinstita.
            Peste tot vedem ca bogatasii nu au tupeul sa iasa la vedere, prefera sa-i papuseze prin sfori pe politicieni. Pe acestia poporul ii alege si-i injura, de parca asta ar ajuta sau ar schimba ceva? Dvs ati amintit iar de Dna de Fier, nu mai scriu de spre ea. Recent pomenisem de Gustav Streseman, unul care a dat ideia monedei europene unice si am aratat conceptia sa diabolica de a domina economiile lumii. Au fost si altii. Unul este John Pierpont Morgan. Desi a ramas cu renumele initierii erei progresiste, a avut numeroase critici in timpul lui – oamenii nu pot fi orbiti, cel mult anihilati. Si el a respectat aceiasi lege a capitalului, dar ia pus o alta haina – „market globalization”, adica cum mentioneaza criticile vremii era adeptul monopolului: ” small number of financial leders was exercising considerable control over many industries”. Cu totii au folosit media la eficacitatea ei maxima pentru asi darima concurenta. Rareori s-au intilnit cap-in-cap doi magnati, dar uite ca se mai intimpla. Cind Morgan a vrut sa ia controlul asupra lui „London Underground Field”, (London Subway), s-a izbit neputincios de Charles Tyron Yerkes si atunci s-a „razvratit”: „the greatest rascolity and conspiracy I ever heard of”. El si Charles M Schwab, prin 1903, au dominat 75 % din piata otelului si au contracarat formare sindicatelor – „aggressive tactics against union”, pina cind, in 1930, sub presiunea bankerilor si avocatilor au trecut la „a paternalistic labor policy”.
            Vad ca si dvs cautati solutii (mai sus ati vazut cine a putut sa-i aduca la atitudini mai blinde – tot de-ai lor care vedeau deja eventuala prabusire daca nu se deschide o supapa. Ideia dvs ar fi : „anularea unor privilegii ale clasei bogatilor si nu neaparat prin taxe exorbitante si populiste pe veniturile acestora (ei sunt suficient de inteligenti ca sa nu plateasca aceste taxe si rolul acestora este de a mai prosti un pic electoratul slab de inger si prea credul)”. Dupa parerea mea, anularea unor privilegii (care de fapt nici nu stiu care sunt)nu poate fi altceva decit un paleativ. Prin prisma unui chirurg (desi un geotehnist face acelasi lucru – pentru a obtine o fundatie buna, sapa roca alterata pina ajunge la „roca vie”, cu riscul ca coboara sub cota de excavat), raul trebuie taiat de la radacina. Si se poate face asta, pentru propria tara dar nu ai dreptul sa impui altor tari ceia ce vrei sa faci. Din acest motiv, ii explicam lui Dan Onofrei despre „sisteme inchise” – tehnica care se foloseste frevent in cercetarea de laborator si chiar in simularile computerizate. Intr-un anumit spatiu doresti sa faci o schimbare care nu vrei sa afecteze corespondenta cu exteriorul – rezultatul in spatiul specificat nu mai pot fi controlate si interpretate corect. Dupa modificare si dupa procedee de „aclimatizare” poti readuce in circuit spatiul modificat. O sa-mi spuneti ca este chestie de laborator, o fictiune. Ma astept la o astfel de reactie fireasca. Cind sapi intr-un tunel si ajungi la roca friabila, folosesti saparea cu scut, in urma scutului betonezi si mergi mai departe. Cind se sapa fundatii pentru constructii industriale, pentru a evita inundatia excavatiei, se folosesc batardouri, in fata protectiei ridici zidul, umpli cu material filtrant spatiul gol(pentru a pastra terenul in echilibru si apa freatica se scurge pe unde ii permiti. Recent comunicam cu Laurentiu despre Balta Brailei, unde se poate aplica aceiasi metoda – tehnica diferita, trebuie sa „pacalesti” nitel natura, este vorba de presiuni foarte mari care este de preferat sa fie prelute in trepte si in faze diferite. Ma rog, concretizarea solutiei vine pe masura ce… faci masuratorile de care ai nevoie. La fel este si cu o tara, e mare, nu stii exact cum vor reactina diferite mecanizme economice, financiare, sociale. In mare parte, de fapt, acuma sunt convins cu atitia specialisti autohtoni, stim – nu este nevoie de masuratori. Trebuie doa explicat poporului, unde suntem (asta stie si el), unde vrem sa ajungem (este de fapt ce doreste), si prin ce vom trece. Daca poporul va fi deacord cu ultima parte, tragem perdelele – ne scuzati dar trebuie sa schimbam machiajul, „will take a while”. Nu anulam nimic vrem sa ne revenim. Cu masini stricate nu poti termina proiectul, n-ai nici bani de altele noi – le intretii chiar le repari pe cele pe care le ai. Dupa ce ai terminat proiectul, ai sa ai cu ce cumpara sau produce singur alte masini noi pentru urmatorul proiect. Asta se numeste un bun MANAGEMENT – cu bani oricine poate face ceva. sa te vad fara bani. Cind vei reusi, vei fi cel mai grozav. Am si un nume pentru aceasta operatie: PHENIX.

             
          2. CuSandu
            Aprilie 16, 2013 la ora 02:20

            Domnul Cornel, Acuma vom discuta scurt de spre Basescu si Ponta. Mai intii doresc sa va multumesc pentru aceasta postare succinta si care imi actualizeaza vederea generala. Si inteleg dinnou, ca amindoi nu suntem multumiti de ce vedem.
            Cu riscul ca ma voi repeta, eu nu dau doi bani pe politica si pe politiceni, pentru simplu fapt ca nu ii consider necesari – stiti eu nu sunt bogatas. Dar v-om discuta totusi de acesti doi pioni principali al zilelor de astazi, ai Romaniei.
            Basescu, este o persoana in virsta care a avut ocazia in tinerete sa invete mai mult decit sa conduca o corabie. Din diferite motive (care nu conteaza), s-a complacut in situatia de parvenire (sociala si chiar materiala), pe care istoria o va demonstra ca a fost mai mult decit frauduloasa – si nu pot fi acuzat pentru spusele mele pentru simplu motiv ca admit ca n-a avut incotro (altii dinnaintea lui, probabil ca nu mai sunt). Dat fiind ca activitatea sa care l-a ajutat, s-a petrecut in strainatate, ma indreptateste sa banuiesc ca strainatatea stie cu ce s-a ocupat. Vorbesc de strainatatea care astazi ne freaca ridichea cu lupta anticoruptie si multe altele. Aceiasi strainatate vorbeste de ce e in curtea noastra si pune sub covor murdariile lor. Succesele unora se construiesc pe ruinarea altora – ca sa ma exprim artistic si fara sa acuz pe nimeni de nimic. Ce este important este ca Basescu nu este in masura nici sa stearga si nici sa se apere. Singura lui obtie este sa ramina acolo unde este, si el stie asta. Nici gruparea aceasta de dreapta nu poate sa-i ofere un scut. El trebuie sa ramina presedinte, pentru asta… este la mina lui Ponta, care stiti ce meserie are. I-a luat premierului nostru cam mult ca sa-l destepte pe presedinte. Ma rog este si tinar, si au fost cam multe usi de descuiat. Ce nu-mi doresc, si probabil ca n-o sa se intimple (dupa ochi, Ponta este fantastic de vioi la minte, de citeva ori chiar a reusit sa joace pe…prostul) este ca Basescu sa-l traga dupa el. Se intimpla frecvent, chiar daca nu ajuta. Atitudinea servila nu se potriveste decit cu unul vindut sau avut la mina.
            Ponta, tinar avocat acuzat de plagiat. Hai sa nu zicem astazi, ca sa nu ofensam pe nimeni, dar de 20 de ani in viata politica internationala, la nivelele cele mai inalte, cite scandaluri generate de incalcari mult mai grave (confor cu banuielile populare si stim ca aceste s-au cam adeverit mereu) s-au petrecut? Nu-l apar, sa se apere singur ca-i major, dar cine sunt acuzatorii (spunem cu cine te aduni ca sa-ti spun cine esti)? Unde au fost pin sa fie ales, ce au asteptat? Asta nu da de banuit chiar nimic? El probabil ca nu es cinstit, dar noi cum suntem? Si atunci nu se cheama ca avem tupeu, sau poate ca suntem doar dezinformati si ne place muzica asta. Nu la toti dar la citiva – dece? In orice caz acest tinerel, se descurca destul de bine pentru valurile in care s-a aruncat. Si ceea ce vrea, pina in prezent este spre binele nostru. Chiar nu ne simtim cu nimic obligati sa-l ajutam sa ne ajute?
            Pentru procesul de revenire al tarii, sugerati sau preluati informatii din presa, pre-cum urmeaza:
            > reformarea sistemului bugetar,
            > regandire a numarului de bugetari pe aceasta schema,
            > modificarea Constitutiei (nr prea mare de parlamentari, republica sau monarhie si altele),
            > aspecte legate de regionalizarea Romaniei care nu trebuie sa creeze un efort financiar in plus de la bugetul de stat.
            Toate aceste actiuni presupun un volum de munca imens, chiar daca unele din ele trebuiesc doar continuate, Cind spun munca, va rog sa intelegeti ca vorbesc de cheltuieli, iar timpul costa si costa pe cei care nu prea mai au timp…de loc. Acuma sa vedem si cita nevoie avem de ele, cit de eficace (ce in intentia mea vrea sa insemne mai mult decit eficient) sunt in atingerea scopului…stabilit.
            Deci ineficienta activitatilor si frauda din sistem vor fi solutionate de … reformarea sistemului bugetar. Pina una alta Guvernul se imprumuta de la banci ca sa-si faca un buget. In plus mai stoarce ultima vlaga din cei care si asa isi smulg parul. Pentru ce este nevoie de aceasta reforma, care costa? Asa ca sa vada poporul ca aia transpira, sau pe urma sa incepem iar si iar sa-i injuram?
            Citi bugetari exista probabil ca sunt prea multi, sau poate nu sunt suficienti. Pentru ce avem nevoie de bugetarii astia? Sunt ei calificati pentru ce planuim sa facem? Poate nu numarul e problema, ci calitatea. Iar numarul poate fi modificat (in sus sau in jos) dupa rezultate. Au si capitalistii astia ceva bun citeodata – arunca ce nu le trebuie pe moment si aduc cind au nevoie mai bun sau mai ieftin. Dar totul in timpul activitatii – si un manager prost poate sa observe ce e in plus sau ce lipseste.
            Cind incepi sa modifici Constitutia, in general o incepi pentru ceva care nu se pune in ziare. Pentru aia din parlament, daca ar fi dupa mine, odata cind sunt prezenti numai jumate, asi zice: gata cu astia defilam – simplu. Domnul Cornel, nu stiu daca ati realizat, sunt asa de nemultumit de ce se gaseste intr-un Palat Regal, si nu ma refer la decoratii interioare si opere de arta. Nu stiu cine spunea: daca nu ai nici sa nu ai. Dar ma rog, schimbarea asta nu costa mult, stiu ei precis ce vor sa schimbe – asa aflam si noi, si isi vor merita injuraturile pentru ca au mers pe sestache.
            Despre regionalizare am vorbit mai de mult pe larg, asa ca acum am sa rezum foarte pe scurt: nu costa nimic de la buget, ci va fi operata direct de fiecare minister in parte conform cu cerintele si perioada necesara, folosind profesionistii raspunzatori de proiect din care va fi finantata local.
            Inteleg ca nu sunteti acolo si va folositi de ce apare in presa, unde in general apare ce a fost si nu ce va fi. In orice caz, revenirea unei tari se programeza pe factori concreti, posibil de activati instantaneu. Prima, si cea mai importanta miscare este, dupa parerea mea, informarea poporului ce vrei sa faci. Daca ceea ce vrei sa faci merita, 95% vor spune pe loc: La treaba! A doua miscare, n-o sa-ti placa, dar este calea cea mai scurta si mai putin costisitoare si poporul va fi deacord cu asta: nationalizarea. Nu, nu e comunism. Fabricuta unde lucrez e toata nationalizata in miinile proprietarului. Nici un cuisor nu este proprietatea mea privata. Si sarlatanca nu e dictatoare, chiar e simpatica foc (nu e genul meu), n-am auzit pe nimeni s-o injure – cind concediaza isi foloseste vatafii (macar sa faca si ei ceva). Daca construiesti o tara capitalista pe aceleasi principii pe care se construieste o fabrica capitalista, cine o sa te acuze nu stie ce spune.

             
          3. CuSandu
            Aprilie 16, 2013 la ora 04:15

            Domnul Cornel, Probabil ca va fac zile negre, dar sunt convins ca e mai bine asa decit alte posibilitati care se pot termina foarte tragic. Tara nu mai are unde coti, si este o tara nu o insulita. Cine ar dori sa-si asume riscuri, nu este suficient de constient.
            Acuma sa vorbim despre inventatori.
            In general dupa cum stim, citi bani se arunca pe spionaj, adica pe furtul unei idei, nici nu mai vorbesc de un aparat gata terminat. Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henry Coanda – noi stim ce au facut, pentru ca sunt ai nostri. Rezultatele si demonstratiile lor au fost date uitarii internationale, pentru simplu motiv ca nu erau de-ai lor. Cind mi-ati spus prima data, si am parcurs likul oferit de dvs mi-am spus: nu ma pricep la detectoare de cancer, si sa-mi scuzati sinceritatea: nici nu cred ca cancerul exista. Motiv pentru care v-am oferit in schimb un link cu Louis Kuhne – in sanatoriul lui au ramas in viata oameni declarati terminati.
            Dar acuma ca intervine aspectul patriotic, un roman si descoperirea lui, doar medaliat cu aur si lasat sa se retraga in tarisoara lui? Pai pentru Pacepa care n-a descoperit nimic, ce s-a cheltuit deja si inca se mai cheltuie. Sunt roman, dar sunt trait cam mult pe afara. Am vazut ce lupte crincene se dau intre companiii ca sa-si revendice drepturile, avocati specializati si costisitori. Am lucrat intr-o companie de fibra optica, nevasta-mea in cea mai grozava (la acea vreme), JDS. Fibra optica era o chestie mare, si Japonia era singura producatore de fibra optica. Nici nu exista alta firma capabila sa faca asa ceva. Se foloseste in tot sistemul de comunicare din echipamentele militare. Americanii din 2012 au anuntat ca au o metoda de lichefiere a carbunelui. Pai chestia asta a adus carbunele pe locul intii ca sursa energetica, poluare zero, poti sa-l exploatezi cu pamint ca se lichefiaza numai carbunele. Ce productivitate. Am facut citeva socoteli, daca am avea patentul, Romania este acoperita pentru 1000 de ani cu energie. A vazut cineva patentul asta de la americani? Cancerul, groaza secolului, se moare pe capete, milionari isi vind averile sa traiasca. Descopera cineva un detector de cancer care iti spune in 6 minute daca a inceput sau nu, si asta numai pe baza de singe si scuipat. Si descoperitorul este lasat liber sa se intoarca in Romania, pentru 3 sau 4 milioane, mai venea ea in tara? Nu vreau sa ofensez, si nici nu ma pricep la biochimie de asta (geochimie e altceva si nici aia nu prea mi-a placut).
            Acuma Doamna Profesor Doctor Raluca-Ioana Stefan-van Stoden, maritata cu Domnul Jacobus Frederick van Stoden (nici de el n-am gasit nimic in tehnica medicala nici in Africa de Sud, nici in Anglia, si nici in Olanda). Despre ea stim ca a facut Facultatea de Chimie la U Bucuresti, si de mult ce i-a placut chimia imediat s-a apucat de Coservator, pe care l-a terminat. In Africa de Sud a dat si concerte, la Pretoria. Spune ca la inventie a lucrat 10 ani inainte sa vina in Romania si nu definitivase chiar tot. Dupa ce o fi terminat cu concertele o fi incercat ceva cu detectorul si probabil ca a invatat ca in medicala trebuie mai intii sa treci niste teste clinice (si eu stiu cum este cu testele astea, ca am si certificat) pe care ea le-a trecut, iar concurenta nu. Cind am vazut chestia asta scrisa de o jurnalista romanca, scris in engleza pe internet, am devenit suspicios de curios. Hei si am luat la rind toate weburile (e drept ca unele te trimeteau la cai verzi pe pereti – numai asa ca sa-ti ia ochii), dar tot am gasit ceva:
            http://www.abebooks.co.uk/book-search/author/donald-singer-raluca-ioana-stefan-jacobus-van-staden/page-1/
            Aici o sa gasiti ce a publica dinsa cu sotul ca co-autori cu unul Douglas (care probabil era de meserie). Este vorba de 5 texte de regulamente privind verificarea si atestarea echipamentelor medicale. Unele publicate in UK altele in USA, dar toate publicate in 2005. In romania o carticica mititica de sa zicem petrografie (am si eu un exemplar de la un coleg de-al meu), deci stiu cit timp i-a luat sa i-o editeze – 4 ani. Pai acuma nu pot sa ma mai mir ca detectorul ei a trecut de testele clinice, care stiu ca se fac in spitale si nu in laboratoare (de cind a venit in Romania ea nu a prea calcat intr-un spital, sau no fi spus la nimeni). Domnul Cornel, imi pare rau, cit tin cu creierul romanesc, cu ceva care nu mi-e clar nu pot sa tin.
            In Africa de Sud sau in Europa nu a publicat nimic. Dar din 2006 pina in 2010, a colaborat cu 16 co-autori (probabil ca studenti pe care i-a angajat sa-si faca tezele si practicile, multi dintre ei orientali – probabil ca aveau si cunostiinte printre editori din tarile lor), a fost citata de 13 autori (probabil tot studenti, ca nu se mentioneaza), a avut 19 publicatii (de cite 5-10 pagini MICI cum se fac in buletinele informative – care sunt pe raspunderea autorului). A, citeva dintre ele (nu se mentioneaza care) au fost publicate si in Europa – sa faca si sotul ceva. Dispozitivul, care intr-un an s-a dezvoltat (asa de repede?) pe inca tre feluri de cancere – adica il cumperi pe ala de care ai nevoie) este produs de MBTelecom. Sincer nu am mai intrat pe siteul lor de telefonisti ca pe urma vorbesc in somn. Noroc ca ticalosii care nu-i recunosc meritele nu au fost chiar naivi.

             
  • cornel
    Aprilie 14, 2013 la ora 13:10

    Este un articol care mi-a placut.
    Vreau sa precizez cateva lucruri:
    1.-sunt de acord ca medicii sa ia bani de la pacientii care vor, doresc si cred ca medicul care i-a tratat merita o recompensa sau o recunostinta in bani sau in vreun alt bun;
    2.-nu sunt de acord cu medicii care nu trateaza sau nu opereaza pacienti pentru ca nu au bani sau pentru ca nu au banii necesari care reprezinta tariful perceput de medic, chiar daca respectivul pacient este asigurat;
    3.-medicii trebuie sa se specializeze continuu adica sa isi cumpere carti (majoritatea dintre ele sunt scumpe), sa participe la conferinte (vezi aici bani de deplasare si cazare) si sa faca cursuri de specializare care sume imporatnte de bani. Daca salariul dat de stat la majoritatea medicilor din Romania abia ajunge pentru un trai decent atunci te intrebi de unde bani pentru specializarea lor continua si care tine cat profesia lor, adica aproape toata viata. De specializarea si de cunostintele medicilor depinde vindecarea sau nu a pacientului tratat. Adica pacientul traieste, se vindeca si duce o viata normala, traieste dar ramane cu niste sechele toata viata sau moare ca urmare a operatiei unui doctor. Totul tine de profesionalism, specializare si stiinta.
    Deci pana la urma banii primiti de un medic de la un pacient care se simte bine dupa o operatie reusita este un lucru bun sau rau in Romania? Eu zic ca nu e un lucru rau ci ca reprezinta o forma de recunostinta.
    Dar conditionarea efectuarii unei operatii intr-un spital la stat, din Romania, de plata unui tarif fix dinainte stabilit de medic e un lucru bun sau rau? Eu zic ca e un lucru nefiresc, negativ pentru medici si pacienti in general, si care face ca medicul sa se foloseasca de pozitia sa in defavoarea pacientilor simpli. Lucrul asta face ca sa apara o anume stare de spirit nefireasca intre medicii dintr-un spital, adica intre medicii care isi fac meseria neconditionat si la care pacientii isi manifesta sau nu recunostinta financiar, in functie de tratamentul/operatia facuta si medicii care practica un tarif, ca la piata – adica platesti sau pleci/mori si care nu are cum sa nu aiba consecinte negative si contraproductive la nivel de constiinta umana medicala colectiva si de societate.
    E numai o parere.

    Răspunde
     
    1. CuSandu
      Aprilie 14, 2013 la ora 15:38

      #1 asa cum ati precizat la #3: daca este vorba de recunostinta, si deci postoperatoriu/post-tratament, liber consimtit. Cu totii suntem oameni si cu totii ne cadorisim intre noi.
      #2 am inteles, dar lasa loc la interpretari.
      #3 specializarea se alege in timpul studiilor, perfectionarea continua de-alungul activitatii productive – scuze, numai pentru clarificare si deasemenea aceste lucruri sunt valabile pentru orice profesie. Perfectionarea tine de profesionalism, dar exista niste…limitari bun-intelese: nu toata lumea (furnizor si beneficiar al unor servicii) este capabila sau interesata de perfectionare continua. Atentie, aici sunt multe aspecte:
      a) nu tot ce e nou devine automat bun inainte de a fi demonstrat practic (asta ia timp, cercetare si verificare), (medicamente retrase de pe piata, serii de masini care au trebuit adjustate dupa livrare, constructii care au trebuit refacute sau demolate),
      b) practica si cercetarea sunt procesele care influenteaza in bine schimbarile necesare in programul de invatamint – unui specialist/profesionist nu este recomandat sa-i ceri sau sa astepti sa se reprofileze, dupa aceasta faza (uneori posibila) esti obligat sa-l verifici si sa-l autorizezi, altminteri lasi loc la crearea a ceea ce se numeste anarhie profesionala care…nu e buna,
      c) organizatiile de stat sau firma particulara are obligatia morala/sociala/legala/profesionala (spuneti-i cum credeti ca este mai bine) de a urmari si de a asigura procesul de reciclare (up-dated) profesionala a tuturor angajatilor – este prevazut in ISO, unele mici detalii apar si in TQM.
      In mod absolut sigur, sunt mult mai multe aspecte, dar din ce stiu eu cred ca acestea trei acopera destul de bine subiectul. Deci in mod firesc, NICI medicul nu are nevoie de „recunostinta”, asta duce la un obicei prost in moravurile sale (lux nejustificat, ideia de superioritate, samd). Vorba romaneasca „doctorii isi ingroapa greselile” spune foarte multe adevaruri, parte din ele insa nu pot fi puse in seama lor, ci (mai de-graba in seama societatii care incearca sa faca profit din orice si oricum fara a-i pasa de faptul ca si oamenii trebuie sa traiasca multumiti si sanatosi (fast food, modificari genetice, industria farmaceutica care incearca sa tina pasul cu primele doua). Louis Kuhne nu a inventat metoda „lui” ci a invatat-o in orient – gindire sanatoasa=trup sanatos.

      Răspunde
       
      1. Uta
        Aprilie 14, 2013 la ora 18:14

        Asa este! Daca tot este tendinta la nivel mondial sa se maximizeze profitul, fara a sa tine seama de latura sociala, de ce sa nu se aplice si in sistemul medical? Ce mai conteaza ca afecteaza cel mai important bun existent pe pamant -viata-.
        Daca medicamentele sunt o „marfa”, iar producerea lor o „industrie” ce mai conteaza care este scopul productiei de medicamente(de a trata bolile, de a reface sanatatea pacientilor), de ce sa nu faca din vanzarea de medicamente un scop? Si de ce sa nu induca boala pentru a-si maximiza profitul, pentru a-si asigura desfacerea? Cand, in decursul timpului de mii de ani, oameni au mai folosit atatea medicamente? De ce sunt date la o parte tratamentele naturiste(care exista din vechime si sunt ieftine, ca sa nu spun ca de multe ori sunt gratis si la indemana saracului cu eficienta demonstrata si fara atatea reactii adverse), daca nu exista strict interesul industriei farmaceutice sa-si vanda produsele, care la randul lor medicamentele sintetice, prin nocivitatea pe care o produc asupra altor organe, rostogolesc tavalugul necesitatii altor medicamente pentru tratarea noilor afectiuni. Cum sa nu aiba interes „medicul” sa inlature tratamentul naturist, cand stie ca in acest fel bolnavii s-ar diminua si importanta lor ar scadea? Nu vorbesc aici de anumite tratamente si intervantii chirurgicale strict necesare, vorbesc de tendinta mondiala de a forta populatia lumii de a consuma cat mai multe medicamente. Cum sa nu aiba interesul medicii din diverse structuri de decizie de la nivelul organismelor internationale, a organizatiilor statale de verificare a alimentelor, a tuturor substantelor flolosite in industria alimentara de a accepta cat mai multi compusi chimici cand au interese economice, particulare, politice, si de ce nu si nationale.
        Toata lumea cunoaste tendinta la nivel global de imbolnavire a populatiei cu boli mai vechi si mai noi, mult mai agresive, care necesita un efort financiar mai mare.
        De ce nu se spune ca o agricultura bine organizata, cu cat mai putine pesticide si substante chimice ar ajuta mai mult sanatatea populatiei la nivel national si mondial, cu mai putine fonduri si ar rezolva problema doctorilor si a sistemului medical din sanatatea publica? Nu imediat, dar in timp efectul ar fi colosal, pentru noi, dar mai ales pentru generatiile viitoare.

        Răspunde
         
        1. CuSandu
          Aprilie 15, 2013 la ora 04:35

          am vazut ca altcineva vi s-a adresat in acest fel si nu ati reactionat, am sa-mi incerc si eu norocul
          Domnule Uta,
          Am sa incerc cu partea mai simpla, agricultura. Cindva, la nivel international s-a adus in atentia generala ca suntem prea multi pe Pamint si ca o sa ajungem intr-o criza de produse alimentare. Nu mult dupa aceea, cind incepusem sa ne obisnuim ca avem cosmonauti in cosmos, a venit o a doua alarma, ca in calatoriile noastre prin spatiu n-o sa avem ce minca. Daca dupa prima alarma, s-au organizat concursuri internationale, cine falsifica cel mai bine mincarea (la carne din petrol – RFG, la caviar – URSS, a mai fost zaharul, faina,..), referitor la a doua alarma s-au hotarit sa o tina mai silentioasa (se auzeau proteste). Dar reporterii astia, mari chitibusari, l-au prins pe un cosmonaut american (nu mai stiu care din ei) la colt si a marturisit ca de cind a plecat si pina s-a intors nu a simtit nevoia sa mearga la WC (chipurile transpira tot). Am sa sar peste ani, in zilele noastre, cam cind mi-am rup glezna si am fost operat in Canada. Operatia s-a terminat cu bine, ajung in salon si asistenta medicala imi da plosca. Eu zic ca n-am nevoie. Imi zice daca nu faci, te asteapta o a doua operatie pe rinichi, fenomenul acesta este obisnuit la anestezia partiala care ti-a fost administrata. Am baut pe nerasuflate un litru de apa si de frica in vreo 20 minute, m-am usurat, Si asa am revenit la normal. Ma rog inhibatorii nu sunt o noutate, cine a facut armata stie ce-i aia bromura. Tot in Canada, in disperare pentru un job, am ajuns sa obtin un Certificat in Quality Assurance & Regulatory Affairs in Biopharmaceutical Industry, al Centrului de Cercetare Kriger. Ce este legat de ce discutam, este procesul de verificare/testare al unui nou produs ce urmeaza sa fie pus la vinzare. Durata si componenta populatiilor (grupuri de voluntari recompensati) difera pe categorii/clase de produse. Cei cu certificat ca al meu (in acest program au fost admisi numai universitari din domeniul tehnic) trebuia sa asiguram ca tot procesul era in concordanta cu GCP, GLP, GMP. Desi pe la mijlocul programului incepusem sa ma zbirlesc, ce incep trebuie sa termin. Dar dupa aceea mi-am cautat altceva de lucru, desi aicea asi fi cistigat frumos si nici nu aveam program fix. Dupa vreo jumate de an m-au contactat, dar mi-am cerut scuze (eu cu medicina, spitale nu e cea mai potrivita treaba). Cam de vreo 3-4 ori pe an vad in ziare se cauta voluntari cu anumite caracteristice medicale. Avem pe aici multi naturopati (isi au universitatile lor, in astea de Medicina n-au loc). Am fost cu sotia pe la vreo doi. Sunt terorizati de medicina clasica. Din sala de asteptare e camera pe tine, intri in cabinet camera pe tine. Am intrebat ce se intimpla, noi trebuie sa ne protejam ca nu vom fi adusi la tribunal si ne putem pierde dreptul de a profesa. Control obisnuit (puls, respiratie, alergii, alte date), discutii, prescrierea unui tratament (extrase naturale de plante in sticlute etichetate) cu doze precise la intervale precise, exercitii fizice, inainte sau dupa masa, informatiile de singe le obtin din computer. Frumos, nu perfuzii, nu te taie nu te anesteziaza. Si mai ales nu mor de foame. In prescrierea tratamentului iti da si un medicament oficial (noua ca ne-a inteles ca nu suntem de aia care ii testeaza, ne-a spus ca nu trebuie sa-l luam, dar ei trebuie sa-l recomande). Eu nu vorbesc de o tara din mijlocul Africii. Asa lucrurile se leaga ca nici n-am realizat cum am ajuns de la agricultura la mafia medicinei clasice. Este foarte adevarat, cind e vorba de fracturi sau dantura, nici naturopatii si nici Louis Kuhne n-or sa-ti puna oasele la loc. Foarte populara este acupunctura si sunt pline clinicile respective (impotentii ies fericiti de acolo, de exemplu). Si acuma inapoi la agricultura. Deci este nevoie sa facem rosia sa dea 8 recolte pe an, gaina sa oua in ficare minut, de cereale cu bobul mare si tarita subtire stie tot omul, ce nu stiti ca la fast food puii n-au cioc si nici pene (se lucreaza sa le dispara si pielea), de adictive nu mai e de mult o noutate. Eram in Israel cind se vorbea liber despre clonare, chiar era in voga ca marile staruri sa-si aibe mumia vie, dar ceva nu s-a potrivit sau s-a concluzionat ca este recomandabil numai pentru treptele inalte ale societatii. Despre pesticide sau ingrasaminte chimice, astea sunt naturale. Cum naiba fac struguri fara simburi din care nu iese vin – ei zic pai de aia, ca asta este strugure de masa. Ba nu-i asa, zic eu, de patru ani incerc sa fac un Muscat alb si nici de otet nu e bun. Anul trecut am mers numai cu Merlot negru, asta inca mai merge, chiar foarte bine (negru e mai al dracului decit albul, nimic rasial, vorbim de soiuri de struguri). Imi cer scuze dar cind incep nu ma mai opresc. Numai bine. In orice caz, la intrebarea dvs: e mafie mare. De aia vor sa stirpeasca agricultura romaneasca, poate sa hraneasca 80 de tari si nici romanii nu mor de foame, cum spunea un ambasador strain. Dar atunci nu mai au ei profit: un cent praful si vinde cu doi $ kg de nu stiu ce. Si au inceput ca porcii au nustiu ce, ca laptele asa si pe dincolo. In Romania puneam laptele de la alimentara intr-o ulcica de pamint, ii aruncam o bucatica de piine – a doua zi ce iaurt, aici si boritura e mai buna. Eu beau lapte din migdale. Este dubla dar ii sprijin pe naturopati. Si nu sunt singurul. Sa auzim de bine.

          Răspunde
           
          1. uta
            Aprilie 15, 2013 la ora 12:22

            Domnule CuSanducu! Îmi place foarte mult cum scrieti, sensibilitatea si patriotismul care razbate la suprafată! Înteleg ca sunteti departe de „Casă”, că nu va gasiti linistea si eu cred ca nu veti fi impăcat cu dumneavoastră pana la final. Sunteţi un „Dezradacinat”, şi suntem mulţi in aceasta situaţie.
            Am copilarit într-o căsuţă pe malul unui pârâu, cu cateva balţi in care ne scăldam, cu salci şi gradini din care furam roşii şi castraveţi cand ne era foame şi eram la scăldat sau la pescuit cu aţă de papiotă şi cărlige din bolduri, cu batutul mingii pe unde puteam, cu o gramadă de copii din catune… Cea mai frumoasă copilărie pe care o doresc unui copil! Părinţii au fost profesori, dar aveam trei gradini de zarzavat, loturi de la CAP(coperativa agricolă de productie) pe care le munceam cot la cot cu agricultorii. Aveam curtea plina de animale(4-5 porci, 3 capre cu iezi, vaci cu lapte, iepuri 70-80, păsări), livadă de pruni, meri etc. În timpul copilăriei mele, părinţii au construit o altă casă mult mai mare şi impunătoare în altă zonă. Casa cea mică am fost nevoiţi să o vindem (nu aveai voie sa ai două case). De atunci am devenit un dezrădăcinat. Acea casă mare, la construcţia căreia am participat şi eu în adoleşcenţă, era o „străină”, rece şi neprimitoare, fară amintiri, fără gârla şi zăvoiul de lângă căsuţă, fără pomi şi verdeaţă… Erea o simplă clădire de care nu mă lega nimic. Acea căsută nu mai este( a fost dărâmată), pârâul şi zăvoiul au dispărut în 87 când s-a sistematizat zona şi s-a construit un canal.
            Nu mai am unde să mă întorc să revăd „locurile copilăriei”, şi poate chiar dacă m-aş întoarce şi ar mai exista ochi mei nu ar mai privi la fel, vorba lui Eminescu în nu stiu care poezie
            „Astăzi chear de m-aş întoarce
            A-nţelege n-o mai pot
            Unde esti copilărie
            Cu pădurea ta cu tot”
            dar sunt atât de legat de acele amintiri încât revăd totul cu atâta exactitate de parcă aş putea să număr şi florile din crâng.
            Nu mă compar cu d-stră, care sunteţi tare departe de „casă”, în înţelesul pe care îl simt eu al acestui cuvânt, smuls şi mutat la capătul pamântului, departe de tot ce aţi iubit, cu o scorbură mare în suflet după plecarea celei dragi… Nu, eu sunt totuşi printre ai mei, chear dacă Românii s-au schimbat mult datorită traiului greu, a luptei pentru subzistenţă, a nevoii de mai mult, sau chear datorită competiţiei care există (doar spiritul capitalist invrajbeste chear şi fraţii). Nu o duc pe roze, dar imi fac timp să fug la tară să mă relaxez în agricultură, în aer curat la o grădină, o livadă micuţă şi câteva viţe de vie. Nu fac agricultură dar fac mişcare (în loc să ma duc la sala de fitness) şi mai fac şi un grătar cu o ulcică de vin şi mă destind şi mă desprind de realitate depănând amintiri din vremurile frumoase.
            Acestă comoară a amintirilor care sunt ale noastre şi de care nu ne dezlipim decât o dată cu finalul nu ni le poate lua nimeni, indiferent unde mergem şi cât de vitregă ne este soarta!
            Îmi cer scuze de la Biydai pentru că postarea nu are legatura cu subiectul, vă rog şi pe d-tră să mă iertaţi dacă am întrecut masura şi-i rog pe colegi să mă scuze pentru derapajul sentimental.

             
          2. CuSandu
            Aprilie 15, 2013 la ora 22:15

            Domnule Uta, Ce sa mai multumesc. Pur si simplu imi face cea mai mare bucurie rindurile dvs. Norocul acestei tari este ca sunt multi, nestiut de multi care simt romaneste. Spun asta pentru ca inafara de latini si israelieni nu am intilnit alt popor atit de legat de pamintul lui. Nici greci si nemtii nu sunt departe. Eu am fost bucurestean, dar mama lucra la Asociatia Crescatorilor de Albine, si am avut multe ocazii sa traiesc efectiv la tara si in Delta. Plus ca geolog am batut cu piciorul, nu vreau sa exagerez, dar cel putin jumate de tara. Vad ce-mi povestiti si iubesc poezia lui Eminescu. Pe unde jucam noi fotbal, dupa scoala, uneori chiar si inainte, era un maidan unde astazi este televiziunea. Sa stiti ca si lui Moise ii place viata la tara si iubeste ciinii. Daca nu se apuca de pescuit si vinatoare, il pun mai in fata pe lista mea, unde eu sunt primul.
            Nu m-am gindit niciodata ca a-si fi un dezradacinat, tot timpul m-am considerat un dezertor de nevoie, dar dezradacinat descrie mai aproape de adevar. Eu n-am vrut, a trebuit. Cind vad ca altii pleaca, ma revolta si ii inteleg. Daca asi fi contra ar trebui sa ma consider las pentru ce am facut cindva. Se spune ca e mai bine sa faci ceva decit sa-ti para rau mai tirziu ca n-ai facut, ce am facut eu este o exceptie si o sa-mi para rau, cum a-ti spus, pina la capat.
            Vreau sa va spun ceva care sa fie si pentru altii: Nu exista nici o lege in lume care sa impiedice un popor sa-si traiasca viata asa cum doreste, nu FMI, nu UE, nu rusi, nu americani. Contracte semnate, hirtie de toaleta semnate contra vointei poporului. Asta nu este un indemn la razvratire contra guvernului, si ei sunt oameni cu tarii si slabiciuni omenesti. Dar gindul tuturor primeaza in fata oricui. Romanul din popor, muncitor sau taran, cu totii avem radacinile astea, nu-si doreste sa fie nici neamt, nici elvetian, nici suedez. Fiecare popor cu aspiratiile sale. Tarile nordice o demonstreaza. Poate au avut norocul, geografic sa fie mai izolate, nu au stat in calea nimanui, dar totusi au trait cum le-a venit lor pe chelie. Nu i-a criticat nimeni, nu i-a sfatuit nimeni, si sunt astazi unde sunt. Am avut de-a lungul istoriei foarte putini conducatori buni diplomati si iubitori de tara. Pentru poporul tau, de foarte multe ori, trebuie sa fii parsiv si excroc cu altii. Numai asa reusesti sa-l aperi – cind esti printre lupi, urli ca ei. Steagul dac era un cap de lup, nu-l vad pe stema romaneasca. In schimb in imnul romanesc ne mindrim ca am fost cuceriti de Traian, desi stim ca ne-a invins datorita unui tradator. Este trecut, istorie indepartata, dar totul se repeta, nimic nou pe Pamint. Asta este motivul pentru care sunt ferm convins ca romanul isi va cuceri inapoi pamintul si traiul lui linistit. Nu suntem o tara mica, dar nici macar mijlocie. Nu am avut niciodata dorinta de a ne lua la intrecere cu altii si ne-am inteles cu ei. Nici alte popoare nu vor sa fie primele in clasament. Conducatorii lor ii imping. Acuma in America populatia nu este chiar deloc interesata sa intre intr-un nou Vietnam in Coreea. Dar daca va fi sa fie e pentru ca sunt multi someri si vagabonzi, pentru care armata va fi ca o salvare. Guvernele din tarile…industrializate (multe si-au mutat deja industriile prin alte parti) mentin fortat/artificial somajul- nu au nici un interes sa-l faca sa dispara. Daca sunt asa de grozavi dece nu deschid mai multe fabrici sa aibe toti de lucru. De asta salariile sunt mici si avem muritori de foame pe strada. Guvernelor nu le pasa, asta este ceea ce vor. Si poporul trebuie sa spuna ce vrea si atunci vom sta de vorba. Concurenta, competitie sunt lucruri care suna frumos dar de fapt fac mult rau – intotdeauna unul din doi va pierde, adica jumatate din noi. Pentru ce. Cind stam la masa si unul a ramas fara piine oricind este careva sa-i dea o felie, ca tot n-o sa aibe nevoie de ea. Nu putem fi la fel si in viata de toate zilele? Asta nu este capitalism, dar nici comunism. Este viata normala cu care romanul a fost obisnuit sa traiasca si i-a fost rapita. Oricind romanul isi poata lua inapoi dreptul la viata.

             
          3. cornel
            Aprilie 16, 2013 la ora 16:01

            Scuze ca va raspund aici, dar se pare ca site-ul are si el limitarile lui, la nivel de imbricari.
            „…Pentru poporul tau, de foarte multe ori, trebuie sa fii parsiv si excroc cu altii.”_Nu sunt de acord cu dvs sub acest aspect. E la fel ca in afaceri, parerea mea. Adica daca vrei sa iti fie bine si sa ai profit nu trebuie sa-i furi sau sa-i excrochezi pe partenerii de afaceri sau sa fii parsiv cu ei. Eu zic ca trebuie sa iti mentii o anume verticalitate, atat cat depinde de tine. Daca s-a ajuns in situatia sa ai de incasat si de platit dar nu poti sa platesti pentru ca nu ai incasat bani eu zic ca nu e o chestiune de neseriozitate, parsivism sau hotie. Mi-a ramas in minte ce imi spunea la un moment dat un patron – imi zicea : „Am incheiat afaceri cu parteneri de afaceri si am stabilit intelegeri contractuale pe baza unei strangeri de mana.” E lucru mare, parerea mea.
            Din pacate numarul de astfel de oameni este prea mic, in comparatie cu numarul total la nivel general sau de lideri, parerea mea.

             
  • Zagura
    Aprilie 14, 2013 la ora 12:52

    Parafrazandu-l pe Moise (cand se refera la credite): Cel mai bun medic este cel de care nu ai nevoie! (sau care te face sa nu mai ai nevoie de el). Oare cati astfel de medici exista?

    Răspunde
     
    1. CuSandu
      Aprilie 14, 2013 la ora 14:41

      in multe tari orientale poti gasi raspunsul

      Răspunde
       
  • dan onofrei
    Aprilie 14, 2013 la ora 03:34

    si fiindca tot vorbim de doctori -chiar la ora acutuala e mare dar mare zrava in sistemul medicinal german datorita operatiilor excesive si de cele mai multe ori fara rost mai ales in orthopädie ,fapt ce balastzeaza finantele caselor de asigurari si aduc pacientii de multe ori la greutati mai mari dupa operatie decit inaninte:Cum te duci la doctor cum nu stie cum sa te impinga la operatie ca de acolo scot banii grasi mai ales chirurgii.E un sistem pervers la nivel greu .IAr daca vrei sa faci cure naturale care intradevar te ajuta cu mare succes sint refuzate categoric de casele de asigurari care prefera sa te indopi cu medicamente care au mai multe efecte secundare:Am trecut in ultimjele 6 luni prin 3 operatii banale as zice si cred ca stiu despre ce vorbesc:CA sa nu mai spun ca de mai bine de 3 luni ma chinuie o batatura la degetul mic aö piciorului de am ajuns sa merg schiop sau pe calcii:Si la doctori te trimit de la unul la altul si apoi la podolog sa o rezolvi pe buzunarul tau si si ala nu te ajuta serios:Este o rusine pentru o tara care se declara lider in tehnica mondiala si si este dar la sitemul medicinal avem mari dar mari probleme si ne gauresc de bani-pe cine ??clar pe noi pacientii si pe patronii care dau si ei(scrisnind din dinti) cealalata parte:HAi domnilor sa fim seriosi!!!!e doar un sistem perfid care vede doar afacerea si apoi pacientul!!!!ca sa nu mai spun ca e capusat( o mie de moase) -te trmit de la unul la altul sa te radieze ca ei intre ei sint prieteni-clar de afacere!!!isi fac vinzare .Cind eram copil in RO anilor 60-70 si cind punea mina pe tine doctorul si te pipaia stia ce ai si de unde vii:Acum tu ii spui si el scrie si beleste ochii in Computer-absent total la suferinta ta si te-ai dus la el bou si ai plecat la fel de destept cum te-ai dus.Iar generatia astora tineri poti sa ii uiti mai bine tac ca spun prea multe prostii Inteleg ca la americani e si mai catastrofa daca nu ai buget mori cu zile ca un ciine !”!HAlal!!!!

    Răspunde
     
    1. cornel
      Aprilie 14, 2013 la ora 16:04

      Incet dar sigur, si in Romania, dar mai mult in tarile dezvoltate, ca SUA si Germanie, actul medical a fost impins catre un sistem de genul „o pastila pentru fiecare simptom” DAR care nu rezolva problema ci in cel mai fericit caz o amelioreaza. Acest sistem are ca fundament castigul adica banii castigati de pe urma celor care sufera. In cele mai multe cazuri acest sistem repara/amelioreaza un boala dar creeaza o alta problema care se rezolta – tot cu o pastila. Ce sa mai zic de pastile care creeaza dependenta si fac mai mult rau decat bine omului (vezi pastilele pentru scaderea colesterolului).

      Răspunde
       
  • dan onofrei
    Aprilie 14, 2013 la ora 03:01

    @SAndu Canada-da SAndule asa este -dar tupeul magaresc are putea fi contracarat de politicieni capabili si cu coloana vertebrala:DAr de unde astia isi dau jos chilotii cum li se dicteaza de la Bruxelles sau de la voi din America -Cum li se ordona asa o inghit fara sa mai aiba discernammint sau putere de decizie:
    DAr sincer daca hai sa zicem demolarea unor fabrici mai putea fi pusa sub pretextul -nu se mai renteaza sint imbatrinite tehnologic ()desi se putea fara probleme reprofila in pas cu tehnologia) Acum isi vind paminmtul agricol deci este ca si cum cu mina ta spui unor invazori- veniti fratilor si luati-ne toti dar dati-ne din aia verzi care si asa nu au acoperire sint doar hirtii imprimate.Cind am vazut documentarul nu mi-am crezut ochilor bietul bunicu dupa tatal bun cred ca acolo la poalele muntilor Neamtului se invirte si noaptea in mormint iar lui tata care a murit acu 2 ani vreau sa ii soptesc in zbor -ba tata halal matale ca ai fost cu armata romana pin la Stalingrad si ai maim si minjcat 3 cani de prizonierat in lagar der munnca ,ai avut pentru cine lupta !!!!Noroc ca a inchis ochii si a trarit doar bolsevizarea tarii dar nu si vinderea pamintului agricol ca pe timpul fanariotilor!!! la niste VENETICI RUSINE NAtionala SANDULE crede-ma sincer ca ma ia din ce in ce mai intens greata

    Răspunde
     
    1. CuSandu
      Aprilie 14, 2013 la ora 03:59

      Ceea ce se intimpla in Cipru, dar pentru ca e o tara mica (o isulita in Mediterana) nu se vede, cu Romania o sa fie tare urit. Stii cum e in talcioc, mai multi amatori doresc acelasi lucru si trag de el pina il rup, nu le mai trebuie, iar proprietarul pe cine sa dea vina? Si vorba aia sunt destui amatori in jurul Romaniei, nu mai e nevoie sa mai vina si „pretinii” nostri din sud. Daca aia care isi spun GUVERN ar avea cit de cit simt politic, ar intelege ca atunci cind incepe sa se cumpere pamint (nu asa, printul Charles isi ia un loc de vacanta, sau niste italieni vor sa faca o orezarie) in mod sistematic, sub obladuirea autoritatilor, inseamna RAZBOI. Si daca asta se va intimpla in centrul Europei (nu la est, nu la vest), va fi groasa. Nu mai aud nimic de Goldul canadian care incepuse sa ameninte populatia romana la Rosia Montana, si guvernul a tacut chitic. Nu aud nimic despre deseurile radioactive lasate la gura minelor, care macelareste localitati romanesti, iar autoritatile baga capul in nisip. Acuma vad ca unii din Hamburg trimit autoritatile sa negocieze (inca se mai negociaza, nu e chiar rau) terenuri – fara nici un interes anume? Rusii s-au impacat cu sirbii, care le dau cu tifla eurpenilor. Chestia asta ruso-sirba, este foarte serioasa. Daca atunci cind rusii i-au protejat pe yugoslavi de americani, mai treaca mearga. Dar acuma alianta pe 10 ani!! Si gazele alea pe unde trec ? Sunt lucruri care nu se spun dar se intimpla. Pe urma o sa inghitim cu totii niste povesti pentru carti de scoala. Si asta se numeste democratie pentru care acum 20 de ani s-a vopsit caldarimul in rosu. Sper sa gresesc. Primul razboi a plecat, chipurile, de la un asasinat politic. Al doilea razboi a plecat de la …un pariu intre doi descreierati (ma rog, fiecare isi avea planurile lui). Nu vreau sa-i fac nici o onoare lui Basescu, nu are valoare nici ca om nici ca ginditor, de unde i-o fi venit cu miscarea asta „de dreapta”?

      Răspunde
       
      1. cornel
        Aprilie 14, 2013 la ora 15:53

        ‘Nu vreau sa-i fac nici o onoare lui Basescu, nu are valoare nici ca om nici ca ginditor, de unde i-o fi venit cu miscarea asta “de dreapta”?’_Este o miscare strict politica. Din pacate a venit prea tarziu, parerea mea. Traian Basescu este consumat ca om politic insa singura sa sansa ca sa-si incarce bateriile este sa se inteleaga cu domnul prim ministru Victor Ponta si sa ia masurile necesare pe care toata lumea, dar si economia, le asteapta. Aspectele importante sunt reformarea sistemului bugetar (sisteme informatice eficiente si interconectate intre toate institutiile statului si care sa aiba ca rezultat eficientizarea activitatilor si oferirea de informatie consistenta financiar-statistica si care duce la eliminarea unei parti importante a fraudei din sistem SI o regandire a numarului de bugetari pe aceasta schema, in final, unde timpul unei operatiuni ar trebui sa scada de aprox 10 ori iar oamenii care plimba hartii ar trebui sa dispara complet – nu trebuie uitat de sistemul de BACKUP al datelor din aceste sisteme informatice pentru ca daca se pierd datele, la un moment dat, apare o situatie „interesanta”), modificarea Constitutiei (nr prea mare de parlamentari, republica sau monarhie si altele) si aspecte legate de regionalizarea Romaniei care nu trebuie sa creeze un efort financiar in plus de la bugetul de stat. Cafturile politice in acest moment, intre presedinte si primul ministru, nu pot decat sa il consume ca personaj politic si sa nu ii mai ofere nici un viitor politic, parerea mea.
        Stanga in Romania (PSD si alte partide de stanga) era vazuta practicand o politica pentru multime si avand ca rol principal protectia sociala a categoriilor defavorizate iar Dreapta (PDL, si alte partide de dreapta) din Romania era vazuta practicand o politica ce promoveaza valorile, le recompenseaza foarte bine si nu are in vedere, special, o protectie sociala a categoriilor defavorizate. Din pacate in timpul guvernarilor Boc am asistam nu la o recompensare a valorilor societatii romanesti ci la un furt sau o devalizare a economiei romanesti avand ca explicatie recompensarea valorilor.
        Acum actualul guvern incearca sa isi impuna ca obiectiv tinta normalitatea care se bazeaza pe nevoile de baza ale cetatenilor sai. Critic si laud, obiectiv cred eu, masurile luate de guvern asa cum am facut si pana acum.

        Răspunde
         
  • dan onofrei
    Aprilie 14, 2013 la ora 02:44

    @uta-buna noaqpea stimate domnule Uta-da este exact cum glasuiti-este o tragedie nationala situatia de datorie externa in care a fost tirita tara .DAr pe nimeni nu intereseaza caci tot greul se va propulsa pe umerii generatiilor viitoare.Din 89 incoasce toti s-au infruptat ,au vindut tara pe halci ca vita la abator si daca bietii pensionari o tiriei de azi pe miine(nu mai au mult dee dus in spate-o rusine ) nu acelsi lucru se poate cere generatiei tinere care vrea perspectiva si asta nu se poate decit cu investitie in industrie nu in noi datorii extrene pentru a satisface clientele politice si posturi in parlament.Deci este o situatie extrema pentru tara dar nu aveti voie sa picati in pesimism si tineretul trebuie sa fie educat serios ami ales in lucruri practice .Acolo la tara daca romanii erau cu cap se putea face un paradis de trait caci a fost o baza solida de ferme AGRICOLE dar se pare ca nimeni nu mai are chef de munca serioasa-VORBIM DE TINERET CA BATRINII SE DUC SINT TERMINATI) e drept daca lumea vede ce face clasa politica ce sa le mai ceri seriozitate si disciplina ca sa nu mai vorbim de bietul intelectual modest stropit cu noroi de viteza jeep-anelor cu parbrize fumurii(E o boala in tot fostul bloc de rasarit -treaba asta cu folii intunecate pe parbrize!!!!!!)DA este o tragedie pacat de un singur lucru -de inca multi de tot oameni onesti si de buna credinta din tara aia:DAr nu au nici o sansa intr-o mocirla de escroci_Si cam asa a fost cam mereu in istoria recenta cel putin pe care am trait-o si eu acolo:Una spuneau si propavaduiau si alta traiau tovii din Floreasca si Kisselef .Noi oamenii de rind am fost mereu mintiti si manipulati ca sa traga ei chiolhane si sa isi trimita copii la PAris iar noi nu vedeam nici granita cu bulgarii la Ruse si afceam coada pentru ghiare de pui !!!!!.FAta de asemenea clasa politica nu poti avea decit un lucru-Dispret si sa le urezi sa nu se schimbe -sa ramina asa cum i-a facut mama lor.

    Răspunde
     
  • dan onofrei
    Aprilie 14, 2013 la ora 00:32

    @uta-respect domnul Uta pentru perfectul comentariu :DAr se pare ca acea tara este in totala descompunere morala daca am vazut la un post TV acum 1 saptamina – 3 SAT ca isi vind intre timp si paminturile arabile de o valoaere unica in Europa la asa zisii investitori straini -in cazul filmat o firma de doua parale(zis de investment) de la HAmburg care bate la poarta taranului sa ii cumpere hectarul.

    Răspunde
     
    1. Uta
      Aprilie 14, 2013 la ora 01:02

      Multumim! Si o seara buna!
      Da, Romania este intr-o situatie dezastroasa si fara prea mari speranta de iesire prea curand. Se vinde terenul din sate cu stiinta si sustinerea alesilor locali, nu bate neamtul la poarta, bate intai reprezentantul primariei si aranjaza si apoi vine neamtul si plateste. Dar ce ne mai mira cand Romania se imprumuta pe pietele internationale pentru a avea clasele politice ce fura?. Efectiv se fura pe datorie. Stiti cat de greu a scapat Romania de datoria externa din perioada comunista, dar acum la datoria care o avem si care se rostogoleste in continuare nu vreau sa ma gandesc cate conditii ni se impun si o sa ni se impuna. Or sa plateasca si copii copiilor nostrii. Pacat de sacrificiul prin care am trecut noi!

      Răspunde
       
      1. CuSandu
        Aprilie 14, 2013 la ora 02:28

        Pur si simplu nu trebuie vindut, macar din respect pentru fraierii care cumpara. Lucrurile merg asa de rau incit daca vine o nationalizare, cine a cumparat ramine cu degetul in gura. Nu exista nici o lege internationala care sa acuze un stat in urma unei miscari populare. Contra unei banci sunt legi dar sunt ocolite si beleaua este distribuita pe capetele amaritilor. Ca asa-i in tenis.
        Dar altceva vroiam sa mentionez. Cele citeva puteri europene care au pornit chestia cu UE, special pentru asta au gindit-o. Si am tot spus-o. Sa aduca in sapa de lemn acele tarisoare prapadite (sarace in bogatia lor) si pe urma sa le cumpere ieftin tot (resurse naturale, forta de munca). Acuma au inceput sa cumpere sistematic pamint. De bine ce vor sa ne ajute, ne imprumuta bani sa-i cheltuim pe medici, banii trebuie sa-i dam inapoi cu dobinda si medicii parasesc pentru salarii mai mari. Hoti la drumul mare, si tot ei ne dau indicatii cum sa combatem hotia de la noi. TUPEU DE MAGARI!!!

        Răspunde
         
        1. cornel
          Aprilie 14, 2013 la ora 14:57

          Aveti perfecta dreptate. Iar in final cand adevarul/[haosul produs]/[marea saracire] iese la suprafata ne spun ca asa e in Capitalism. Da. Dar la altii. Nu in tarile lor care trebuie sa aiba piete de desfacere pentru produsele lor. Cum mai spuneam, tot pe aici, o natiune, un popor sau o economie este condusa/dirijata, de forte externe, prin indatorare. In felul asta mai intai ii distrugi/[toci economia pe bucatele] si apoi ii cumperi bunurile cele mai de pret pe nimic sau aproape pe nimic bazandu-te pe policienii corupti si/sau santajabili.
          E numai o parere.

          Răspunde
           
        2. cornel
          Aprilie 14, 2013 la ora 15:12

          Am vazut la Stirile TVR un comentariu interesant referitor la „Doamna de Fier”. Mari comunitati din Marea Britanie au sarbatorit pe cinste moartea acesteia. Unii dintre cei care se bucurau spuneau ca in timpul guvernarii „Doamnei de Fier” a trait cea mai grea perioada din viata sa (nu avea ce sa manance, umbla cu pantofii rupti in talpa ca nu avea bani sa-si cumpere altii, etc). Pai si atunci intreb si eu : „Ce rol mai au politicienii si masurile luate de ei daca rezultatul final este asta?”. E un fel de operatie grea si dificila in care s-au luat masuri „de manual” dar pacientul e mort sau ramane cu traume serioase toata viata. Nu cred ca asta e ceva mai buna solutie. Sunt alte solutii mult mai bune dar asta inseamna acordarea unei atentii mai mari cetateanului obisnuit care trebuie protejat de asemenea extreme si de anularea unor privilegii ale clasei bogatilor si nu neaparat prin taxe exorbitante si populiste pe veniturile acestora (ei sunt suficient de inteligenti ca sa nu plateasca aceste taxe si rolul acestora este de a mai prosti un pic electoratul slab de inger si prea credul).
          E numai o parere.

          Răspunde
           
    2. un turist
      Aprilie 14, 2013 la ora 13:26

      Salutari Dan Onofrei. Vreau sa va spun numai ceva. Ghita al meu a primit in „”arenda”” de la mine o bucata de pamint. Nu i-am cerut in 20 de ani absolut nimic stiind cita nevoie are familia lui de aceste produse 2+3 copii. La inceputul lunii am fost sa ii trec totul pe nume la notar fara a-i cere un leu dar:::::Ghita al meu m-a intrebat de unde sa plateasca impozitul si aratul plus restul la notar ca ar fi mai bine sa ramina pe numele meu. Am fost de acord ca nu am avut de ales numai de a-l vinde altuia ce nu am vrut. Deci am lucrat in minus nu cu putin dar sa fie Ghita si familia sanatoasa. Intrebarea este ce fac acei oameni cu pamintul care nu au nici un mijloc de a-l lucra in afara decit sa vinda si daca nu se gasesc Romani sa-l cumperer atunci fie el chiar Martian finantele sa corespunda.Am dus cindva un tractor si acum un autoturism de teren cuiva cu conditia sa-l ajute si pe acel prieten bun Gheorghe spus Ghita dar ce fac vecinii lui? Da ati spus bine toti care ati recunoscut ca HOTIA este la drum mare.

      Răspunde
       
  • dan onofrei
    Aprilie 14, 2013 la ora 00:17

    @SAndu Canadianu-mai intii buna seara la toata lumea -Stimate SAndule Canadianule ma bucur ca ai facut comentariul si nu ma silesti sa ma fortez cu dactilografia pe tastatura :este absolut cum glasuiesti ,nu cred de fapt ca doctorasul trebuia sa se spovedeasca au fost si timpuri mai dure in tara aia plina de lipsuri de cind haul si nu au mai plecat chiar toti:Deci cine nu are placerea sa ramina sa nu ramina e pacat sa se chinuie o viata pe care in final sa o considere nefericita :Viata e unica.Dar cu toate lipsurile mari mari de tot cine crede ca aceasta meserie mai speciala merita si sacrificii fata de pacienti(altfel toti au juramintrul lui Hypocrates in praxis) atunci poate e bine sa mai reflecte odata inainte sa se suie in avion cu bilet numai de dus:E drept e o mawe tragedie lipsa materiala a clinicilor caci si dinsii,doctorii ca si noi inginerii sau geologii nu mai pot practica meseria cu dotare de inceput de secol 20:DAr cred ca sintem in consens ca si tu ca si mine esti generatia traita acolo si in anii 50-60 cind erau mari lipsuri dar doctorii erau intradevar doctori adevarati adica cu suflet pentru pacient si nu neaparat tintiti numai pe partea materiala:Imi aduc aminte si acum de doctorul dw cartier din copilaria mea a anilor 50-60 care avea citeva sute de copii pe cap si o dotare de mizerie -spiret medicinal si vata si seringa cu ace ca si cuiul(dispensar de copii din Bucurestii Noii anilor 50-60)Si venea bietul oi acasa pe vifornita mare caci atuinci erau ierni serioase cu zapada peste 1m si ne trata la cazuri nu neaparat grele.NU am sa il uit toata viata la fel si la sotie la GAlati unde doctorul lor de familie care era ORList i-a ridicat pe toti 7 copii fata de toate bolile si si pe parinti:Ce sa mai discutam sti ce oameni erau doctorii acelor ani tu ai trait acolo:
    Pe alta parte sa imi fie cu iertare dar nu vad meseria doctorasului mai presus decit measeria mea de inginer automatist care am raspundere totala fata de viata celor care minuiesc instalatia su masina proiectata si pusa in functie de mine:Caci orice mica greseala poate costa pina la vieti de oameni:Si si cit am fost in Romania si a raspüuins la un depou de locomotive de tehnica ,clar impreuna cu ceilalti am avuit raspundere pentru viata o mii de oamweni carati de trenuri si nu mai putin si acolo la etansatrea unui baraj pe apa Dimbovitei care e vital pentru stabiliotatea pe durata a barajuluzi :Deci fiecare avem raspundere egal ce meserie facem .Si un lucrator la canal daca nu pune capacul de revizie ca lumea la loc poate duce la pagube in vieti omenesti:Deci e clar e o meserie mai speciala ,nu oricine poate macelari ca un chirurg ,nu oricine poate vedea singe dar pentru asta au ales meseria si au fost pregatiti:CA sa nu mai spunem ca in Romania li se acorda o scoala de medicina la nivel inalt caci se face scola nserioasa .CA sa nu mai spun ca asta costa si asta o o plateste SOCIETATEA ca banuiesc ca macar un pic de caldura vaea in salile de curs si si lumina electericaq cind dfolosea biblioteca ca sa citeasca tratatele de anatomiwe:Clar nu a avut conditiile studentilor amerricani sau nemti dar i s-a oferit o scoal dew mare calitatea:PE ccatrew dinsiui acun mo onorweaza bcu lamentari partca ar face favoruri uite ba pot sa plec dar satu aici si machinuiu pentru voi!!!!E trist daca siu nasemenea intelectulai au ajuns la astfel de relectii:Sti eu ca diabetic ma duc la controal e löa ochi :Si la un tirgusor linga mine o pracxis de Oftalmologi sint vreo 4 din cared o fetica care e cu faculattae facuta in Romania la IAsi si de 3 ani cind m,a duc acolo pe toti ii vezi cu titlul de doctori numaqI EA CESTE SCRISA NUMAI CU NUMELE far titlu desi e foarte buna .Nu mai spun de alte zeci de cazuri de fapt aici in Germania meseria nu se vmai merita de mult( si aic i aM AVUT ÜPRIN ANII 88 (= UN DOCTOR DIN rOMANIA CARE S-A SPINZURAT DE NEMULTUMIRE deci despre ce vorbim??? si earv om artanjat specilist cu Parxisul lui) :E un stress inutil si un razboi permannet intre ei doctorii si casele de asigurare medicala:O traim cvui totii zi der zi aici -ei doctorii ,noi pacientii si acsele de asigurare car4de nu stiou ce metodwe sa maio inventeze sa sustina un sitem dee mult in COLAPS financiar!!!imi vine sa rid pe care romanii si altii se chinuie sa il
    adopte _E de risu plinsu!!!HAi liberare

    Răspunde
     
    1. CuSandu
      Aprilie 14, 2013 la ora 02:13

      Buna Danut, cum e cu ciorapi de dama? Zi slava domnului ca e iarna, stiu unii vara – tragedie mare.
      N-am vrut sa intru in detalii al diferitelor profesii. Inchipuieti un sofer de autobuz plin cu copii de scoala, intepenit pe linia de tren si facut praf – responsabilitate. O mica neatentie la proiectarea/executarea unui baraj, cite localitati, gospodarii, recolte inundate – responsabilitate. La cutremurul din ’77 blocul de la „Casata”, se spunea ca a venit arhitectul care a facut modificarile cerute de Ceausescu (se lasase cu pirnaie) a stat pe trotuar pina s-a linistit (spunea ca a taiat niste stilpi de rezistenta dar a intarit niste grinzi, dar oricum daca e sa cada, sa cada pe el. Eu eram la „Eva” si am vazut ceva la „Nottara”, dar mai tirziu am auzit ca a fost altul care proiectase ceva pe acolo. Fiecare meserie isi are responsabilitatea ei, si o eroare poate sa coste vieti. Chiar si un ziarist care dezinformeaza poate genera tragedii. Ideia mea este ca e gresit sa discriminezi alte profesii. Ne pare rau ca pleaca medici, dar ne pare rau ca pleaca si taranii. Chiar daca actiunea asta este nobila, inchipuieti tara plina numai cu medici. Au sa ramiie? Nu, de unde mincare, de unde caldura, de unde un agent de circulatie care sa-l amendeze. Ideia asta trebuie generalizata, la scara nationala. Aia 300 din senat (este un film „The 300” cu luptatori macedoni contra persanilor)trebuie sa stie ca mult timp nu mai poate merge si o sa fie vai si amar. Asa ca ori lasa pe altii, ori incep sa puna ceva la bataie – osul daca nu creierul. Am zis.

      Răspunde
       
  • Uta
    Aprilie 13, 2013 la ora 23:41

    Domnule doctor, suntem multi cei care traim in Romania, si nu numai ca nu am plecat, dar din umilinta in care am ajuns incercam sa ajutam si pe altii, nu am pierdut nici speranta, nici omenia.
    „Mamaia” a murit de cancer, „Doctora” stia ca nu mai are nici o sansa, stiam si eu, fara sa imi spuna ea, dar deschidea larg buzunarul sa alunece banii, uneori la inceput ii numara, apoi cu timpul stia ca m-am conformat si nu-i mai numara. Mamaia visa sa o scape Doctora si Dumnezeu( era foarte credincioasa), eu speram si o rugam sa incercam o dieta total naturista, fara nimic preparat, totul in stare cruda (oricum nu cred ca ar fi dat rezultate, era prea avansat), iar biata Doctora isi rotunja vaniturile. De ce dam bani? De multe ori din constinta, desi suntem constienti ca nu ajuta, incercam totul pentru a ne impaca cu noi insine ca am incercat tot.
    Sunt medici care merita fiecare banut primit, dar exista si uscaturi ca in fiecare padure.
    Nu este vina noastra, nu noi v-am adus in acest stadiu, si noi am invatat, toti suntem vitregiti ai acestei tari, numai ca daca ne pierdem „umanul”, daca devenim insensibili si ne construim bunastarea pe nenorocirea altora atunci nu ne diferentiem prin nimic de Politicienii (care s-au perindat pe la putere de la rasturnarea de guvern din 1989) care ne-au adus unde suntem si, in acest caz,ne meritam si va meritati soarta. Noi va ajutam pe voi sa va fie mai bine „cu picul slinos cu banutii pentru doctor” luat de la gura copiilor, sau din cine stie ce basmale inodate de babute cu o pensie de cativa lei. Noi nu va dam „onoarea pe care altcineva v-a luat-o”, noi va dam bani care nu au nimic de-a face cu Onoarea.

    Răspunde
     
    1. CuSandu
      Aprilie 14, 2013 la ora 01:43

      El are de fapt numai doua carti, dar s-a scris despre metoda lui. Exista la Leipzig, un sanatoriu fondat de el. In state iarasi sunt citiva adepti care au niste stabilimente de sanatate. Pe mine mama m-a invatat de la 9 ani, si pina in prezent mi-a ajutat si el si Dumnezeu. Acesta este unul din linkuri.
      http://www.pureinsideout.com/louis-kuhne.html

      Răspunde
       
  • dannic
    Aprilie 13, 2013 la ora 23:32

    oricat de prost ai fi ca doctor nu apuci sa omori mai multi oameni decat ar muri cand se prabuseste blocul sau incepe razboiul. si inginerii „lucreaza” cu viata omului cand proiecteaza un bloc sau un pod si politicienii lucreaza cu viata omului cand incep un razboi. iar cand salvezi viata cuiva sau il faci bine, da, e un lucru minunat si te face sa te simti bine dar asta e meseria ta. asa cum unii dau cu sapa unii dau pastile care te insanatosesc. asa ca daca vrem sa stam drepti hai sa nu ne mai victimizam. salariul unui doctor era mic si cand am intrat eu la carol davila si cand am luat rezidentiatul. deci am stiut foarte bine in ce ma bag.

    Răspunde
     
  • CuSandu
    Aprilie 13, 2013 la ora 23:23

    Stimate Gabriel Diaconu, Campania in sprijinul pastrarii medicilor in Romania este o actiune laudabila si probabil ca va avea success daca va primi sprijinul general al populatiei, dar asta in conditii de reciprocitate. Ce inteleg prin asta, este ca toate profesiile trebuiesc sprijinite – economia este cam la pamint si majoritatea celor care pot sa plece vor incerca. Aceasta campanile daca este privita in mod izolat, nu are sorti de izbinda. Tot poporul trebuie sa vrea sa ramie.
    Eu locuiesc de niste ani buni in Canada, am Master in inginerie si cunosc multe despre etapele procesului de integrare al unui universitar in viata profesionala canadiana. Am cunoscut trei doctori romani, doi dentist si un medic de familie, dar si alti emigranyi in profesii medicale (un Italian mi-a operat fractura de glezna). In doua luni de fellow la McGill, se pare ca v-ati lamurit destul de repede (altora le ia mai mult si ajung sa ramana) de sansele dvs. : examene de recunoastere, cursuri costisitoare si lungi, admitere la apartenenta profesionala (alte examene), practica in regiuni uitate de lume (doi-patru ani), jungla concurente, si nimic sigur pina la urma (si aici se taie de la buget, si aici sunt medici care sunt obligati sa-si deschida cabinet sis a lupte pentru pacienti, construirea relatiilor cu alti colegi ia si asta ceva timp, plus ca frantujii din Quebec nu sunt tocmai simpatici.
    Sincer imi pare rau de faptul ca ati fost obligat sa treceti prin momentele tragice pe care le-ati mentionat. Dar nimic tragic in viata noastra nu ne indreptateste sa aruncam cu noroi asupra celorlalti (colegi, profesori, cunostinte, pacienti), in special daca nu s-au facut vinovati fata de dvs sau fata de societate. Am observant multe atitudini incalificabile pe parcursul acestei autobiografii. Se pare ca sunteti inca prea tinar ca sa va apucati de publicistica. Nu intru in detalii pentru ca nu am nici cel mai mic interes in a repeta mai mult de jumatate din acest text.
    Toti oamenii stiu ce este un medic si ce trebuie sa faca in preajma lui. In toate limbile e la fel. Aici in Canada, de exemplu, nu-ti cere spaga cind esti in dureri la urgent si astepti 3-4 ore si se uita, la un castravete pe care si-l sareaza, mai atent decit la tine. Cind ii ei la intrebari, iti intinde un formular sa-l semnezi ca te aliezi protestului ca s-au taiat din buget. Dup ace ai semnat continui sa astepti (civilizat, pentru ca pe perete scrie ca nu se tolereaza atitudini necuvincioase). Daca problema ta nu este acoperita de vre-o polita de asigurare (money first), esti condus cu respect in afara spitalului, in caz ca nu esti capabil sa semnezi o intelegere cu vreo banca (cind esti in dureri si singur faci ce poti). Din moment ce nici in Israel nu era altfel, nu cred ca in Europa sa fie altfel. Peste tot medicii straini sunt mina buna pentru ca sunt ieftini si cuminti. Nu zic ca nu exista si exceptii, personal n-am intilnit.
    Mai de mult, povesteam pe acest blog ca medicii in Romania sunt mai…umani. Cindva eram la Slatina si chirurgul (eram adus de pe drum, deci nu spaga sau introduceri) care imi stia déjà povestea (telegrafia fara fir) mi-a sugerat sa merg la Bucuresti la Urgenta unde cu doctoral Fagaraseanu am sanse 99% (ii fusese vreo 5 ani mina dreapta). Aici i-am spus ca am fost cindva pe mina bunicului sau si a si vazut opera. Vreo doua saptamini au rezistat, dar pina la urma mi-au spus ca sunt presati sa ma …expulzeze adica externeze. Nu spun ca venind la control din cind in cind, nu imi aduceam omagiul si recunostinta, chiar daca de fapt ei nu si-au facut decit datoria.
    Datoria ??! Sunt si alti medici care s-au sters cu juramintul la spate si si-au facut si ei alta datorie: mi-au asasinat parintii si prietenul cel mai bun. Pa astia nu i-asi lasa sa se spinzure, ci i-asi gitui cu miinile mele. Am avut un coleg de liceu, al carui tata era medic in slujba securitatii. Cind am vizitat Romania, aflu ca acest coleg (medic psihiatru) a bagat o forfecuta in teasta unui coleg (deces instantaneu), iar colegul meu a fost internat la …psihiatrie, de unde urma sa plece liber si fara remuscari.
    Dupa parerea mea, medicii, numai pentru faptul ca in general se apeleaza la ei cind este … “prea tirziu” (asta este o expresie consacrata) si “totusi” reusesc sa faca ceva, nu trebuie saltati pe trepte superioare fata de alte profesii (ce se face un medic cu masina in drum la -20 grade, daca nu vine un mechanic cu 12 clase sa-I regleze aprinderea?), nu este nici corect si nici etic.
    Deci ca sa inchei cu inceputul: Romania are nevoie de toti, profesionisti si mai putin profesionisti – o tara fara popor… “care-va-sa zica” nu exista…

    Răspunde
     
    1. Uta
      Aprilie 14, 2013 la ora 00:16

      Bine spus! Nu cred ca va intelege, fie este prea tanar, fie deja se considera un mic Dumnezeu, care considera ca i se cuvine totul indiferent prin ce mijloace si de unde, numai datorita faptului ca sa joaca cu viata altora. Nu vede mizeria si disperarea in care se zbat altii, nu vede ca de bine de rau lor le „pica” inca 3-10 salarii pe luna din spaga atunci cand altii lucreaza si 10 ore peste program numai pentru a nu-si perde postul( si nici macar nu este bine platit, dar de frica sa nu ramana fara slujba accepta orice compromis. I se pare ca nerdeptatea lui este mare (si este o nedreptate) dar nu justifica nici comportamentul, nici nu se compara cu nedreptatile altor categorii sociale, care si ei au dreptul la o viata decenta, sau macar modesta.

      Răspunde
       
  • laurentiucat
    Aprilie 13, 2013 la ora 20:04

    mie nu-mi lua doctorul banii cand m-a internat. facusem un infarct la 37 de ani… si l-am luat „tare” : pai nu-mi spuneti ce am, bani nu-mi luati…sa-mi spuneti cat mai duce ceasul si sa ma lasati in pace!… mi-a spus ca are treaba si revine. dupa o ora s-a asezat pe pat langa mine si a inceput sa-mi povesteasca ce si cum, iar gura buzunarului era larg deschisa. dupa aia m-am simtit excelent…

    Răspunde
     
    1. laurentiucat
      Aprilie 13, 2013 la ora 20:05

      si asa ma simt de atunci incoace…

      Răspunde
       
  • Gigi
    Aprilie 13, 2013 la ora 19:59

    Stimate domnule doctor
    Sunt plăcut impresionat de limbajul ales în care a-ţi scris acest articol . Vă cer permisiunea să vă pun la dispoziţie gândurile mele legate tot de medici , în urma unor experienţe personale recente :
    http://gigitepus.blogspot.ro/2013/03/medicii.html

    Răspunde
     
  • un turist
    Aprilie 13, 2013 la ora 19:45

    D-le Gabi. Stiu din surse sigue ca,ca doctor poti trai in Romania privind situatia financiara destul de bine. Un doctor fiind numai stomatolog bine cunoscut de mine care a plecat din Tg.Mures mi-a spus odata ca in Romania in general nu este navoie sa se CEARA spaga ca ea este PRIMITA fara a pretinde. De ce pleaca medicii? din cauza sistemului. Aceeas parere a avut-o si un alt medic cardiolog din Brasov care acum este in Suedia.Precum a spus si inainte LN23 nu ii mazgaliti pe cei care dau si ultimul cent pentru a se face bine.Daca sinteti de o asemenea competenta jos palaria dar cu mai mult tupeu.

    Răspunde
     
  • laurentiucat
    Aprilie 13, 2013 la ora 19:30 Răspunde
     
  • LN23
    Aprilie 13, 2013 la ora 18:39

    Domnule Doctor,nu stiu de ce,dar m-am simtit jenat citindu-va confesiunea,deja de la inceput…cum sa spun?Va inteleg,dar nu sunt de acord cu (auto-)victimizarea in general!Mi se pare chiar lipsa de pudoare si de demnitate sa citesc ca „sangele NOSTRU va murdareste,si plicurile NOASTRE slinoase va pateaza buzunarele…”
    Nu contest lipsurile inacceptabile cu care va confruntati zi de zi,doar ca ele nu justifica orice derapaj verbal si comportamental…Aveti o profesie onorabila,oamenii va respecta in general mai mult decat pe altii,dar daca mizeria si lipsurile din Ro va indispun si va perturba in asa masura,probabil ca ar fi bine pentru toata lumea sa faceti altceva:cercetare,invatamant,cabinet de psihiatrie&psiho-terapie,etc.
    Nimeni si nimic in viata nu merita sa va chinuiti,sa va impuneti sa acceptati ceva ce nu va satisface,din respect pentru dvs si pentru noi schimbati-va orientarea…

    Răspunde
     
  • Constantin
    Aprilie 13, 2013 la ora 15:04

    Astept cu incredere o campanie a Consiliul Investitorilor Străini – sustinuta de HotNews.ro si TVR care sa incerce sa prezinte viata mai multor profesori care, in ciuda conditiilor, raman sa lucreze in Romania, oricat de incredibile ar putea parea motivele lor si refuza sa mearga in Spania la cules capsuni. Articolul este melodramatic si ma abtin, tocmai pentru ca este de natura sa genereze emotii, sa fac analiza lui. Dar chestiunea este ca se refera la o profesiune care are legatura cu viata. Cand ne taie dom’ doctor, o face ca profesionist, fara emotii, pentru ca altfel nu ar putea sa-si faca meseria, precum lacatusul. Lacrimile sale sunt la fel de multe in fata suferintei ca si ale preotului ori ale politistului, dar este absolut firesc sa fie asa. Si cetatenii care dau spaga stiu de asemenea, prin urmare, lungile articole melodramatice scrise de doctori sunt fara efect. Societatea trebuie insa sa le fie recunoscatoare pentru ca profesia lor are drept obiect viata, de pierderea careia ne temem toti [cei intregi la minte]. Despre importanta sociala a diverselor activitati profesionale s-a mai vorbit. Despre magistrati, bunaoara. Ori, despre politisti, militari…Astept o discutie serioasa despre nivelul de trai al tuturor cetatenilor patriei, pentru cresterea in acest fel inclusiv a veniturilor medicilor pana la nivelul celor din Occident. Deocamdata despre asta discuta doar cativa sindicalisti. Pana atunci ma gandesc la importanta sociala a activitatiii cadrelor didactice. Ei nu iau spaga, domnule doctor, ei sunt din categoruia celor care trebuie sa dea. Iar daca vreun profesor universitar, la Timisoara sau aiurea, ia o suta de lei pentru un examen, va fi condamnat sigur la puscarie. Am vazut arestarea in direct la TV ca sa le fie invatatura de minte tuturor profesorilor care nu se multumesc cu salariul (media neta lunara este sub 1700LEI).

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase