Românii s-ar face patroni

Publicat la data de de Moise

blog

de Moise Guran

Nemții de la GfK au luat la ruletă și au măsurat spiritul antreprenorial al românilor iar concluziile i-au cam pus pe gânduri. Aproape 80% dintre tinerii țării noastre și-ar face o afacere sau ar începe o activitate pe cont propriu. Când auzi asta, firesc, următoarea întrebare este – bine, bine, dar atunci de ce nu o fac? La care mai toți ridică din umeri și răspund… păi cu ce bani, frate?!

Îmi și imaginez această scurtă discuție dintre tânărul român de până în 30 de ani și neamțul care a gândit întrebarea și a gândit-o nu numai pentru el ci pentru toți tinerii din Europa. Al nostru vrea independență în primul rând pentru bani. Spre deosebire de tânărul ceh, polonez sau german, el știe că aproape oriunde s-ar angaja, salariul nu-i va ajunge nici să-și plăteacă o chirie. Pe de altă parte, această rată uriașă a dorinței de independență față de patron, 80%, mai arată și cât de puține lucruri știu tinerii români despre responsabilitățile unui patron. La noi, patronul este prin definiție unu cu bani, care conduce un beemweu și căruia n-are cine ce să-i zică dacă petrece noaptea până târziu iar a doua zi ajunge la firmă pe la prânz. În realitate patronii nu dorm noaptea de stresul facturilor pe care dacă nu le încasează n-au cu ce să-și plătească angajații, de grija băncii care dă bani greu iar când îi dă amenință apoi permanent cu executarea silită și, deși poate n-au somn din cauza asta patronii vin primii și pleacă ultimii de la serviciu.

Și totuși tinerii români par să simtă o chestie simplă pe care guvernanții nu o înțeleg. Nu vom trăi niciodată mai bine în România dacă nu vom crește numărul patronilor, al celor care nu vor o slujbă călduță ci acceptă riscurile independenței pentru că au o idee și o urmăresc până la profit sau până la faliment. Concluzia studiului este ușor tristă dar și ușor încurajatoare – în România și tinerii dar și politicienii au nevoie de un fel de educație capitalistă, unii ca să stimuleze inițiativa privată iar ceilalți ca să ia inițiative mai des și cu mai multă responsabilitate.

Categoria: MOISE
Etichete: , , ,

Comentarii prin facebook

80 răspunsuri la Românii s-ar face patroni

  • Constantin
    Martie 21, 2013 la ora 13:01

    „Ce spuneti de intoarcerea la natura, cand individul isi asigura existenta prin minim de efort…”_Minimum efort determina minimum confort. Daca idealul era Comuna Primitiva, omenirea ar fi ramas la stadiul acela de dezvoltare. De la aceasta idee, putem sa mergem catre invatatura biblica si sa evocam Raiul, ori catre principiile economice care studiaza modul in care poate fi obtinuta maxima satisfacere a nevoilor specifice cu minimum de efort. Ori, eu am mai scris de cateva ori ca pentru a indrepta lucrurile in societate, consumatorii pot boicota pe rand, bancile, furnizorii de combustibili, furnizorii de electricitate, de apa etc. modul de viata ideal devenind astfel cel forestier. Din cate am vazut eu sunt foarte putini cei care, pentru a pune in fapt boicotul, au ales sa traiasca in padure. Eu, unul nu am inteles pe deplin de ce. Dumneavoastra ati gasit o explicatie?

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Martie 9, 2013 la ora 23:35

    Laurentiu & unturist > Da, banutul bata-l vina, dar si cu astia ca nu stii cind nu mai are nevoie de tine. Cind eram in fibra optica la turc, faceam controlul de calitate, dar tot muncitor se chema ca eram. Orele suplimentare era tot peste programul normal cu care te angajai. Iar la mine era „schimbul rosu” adica de noapte, cu 5 zile a cite 11.5 ore (jumatatea aia era prinzul), iar suplimentar erau inca 2 zile la fel plus cind ma mai chemau in cursul saptaminii in alte schimburi. Ei aveau aprobare de la taxe pentru programul asta, deci legal si i-l acceptai de la inceput. Primele 2 ore aveai 0.25, urmatoarele 2 ore aveai 0.50 si tot ce era peste aveai dublu. O nebunie ca asta nu se refuza, mana cereasca. Despre somaj, primesti 80% din brut (daca ai lucrat cel putin un an non-stop, altfel e…ca nici nu merita), dupa care se mai iau jos obligatiile si ramii cam cu 65%. Cu asta te descurci sau nu, nimanui nu-i pasa. Cine nu platea 3 luni rata la casa, avea probleme mari. Daca lucrai la negru, adica si somaj si inca ceva – amenda ca trebuia sa vinzi de prin casa si riscai si pirnaie. Si atunci, cum sa nu fii „loial” si sa nu-ti dai sufletul pentru patria muma…lor.

    Răspunde
     
  • un turist
    Martie 9, 2013 la ora 21:07

    @Laurentiucat. In anii ve am avut contracte cu RO desi era comunista am invatat sa nu iau munca drept viata adica sa lucrez dar sa nu ajung intr-o situatie sa cad de pe picioare. Va pot spune ca acel Emil Cioran are dreptate si asta o vad in fiecare zi cind multi dintre colegii de lucru nu mai deosebesc lucrul si particularul. Nu se mai poate purta o discutie normala sa nu intervina de mai multe ori intr-un minut problema munca si ce realizez EU. Cu acel secol al vitezei am ajuns cu toti sclavul muncii si nu ne putem apara fara a lua in calcul o decadere materiala si totodata morala. Nu dai totul nu esti bun si „la revedere” si cum spuneati –-rabzi foame ca un erou–– si esti pus deoparte,vorba romaneasca=pe linia moarta. Omul nu este asemenea unui animal,omoara maninca si satul pleaca ci vrea tot mai mult nu ii ajunge niciodata ce are.

    Răspunde
     
  • laurentiucat
    Martie 9, 2013 la ora 20:24

    @unturist-Interesant…

    Emil Cioran despre
    MUNCA

    „Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi.
    Munca este un blestem.
    Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate
    fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu
    duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza
    numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este
    revoltator si ininteligibil.

    Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.

    Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona
    obiectiva a lucrurilor, intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se mai
    intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia
    lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de
    realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca
    adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o
    activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.
    Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate
    exclusiv exterioara.

    De aceea, prin ea , omul nu se realizeaza, ci realizeaza…

    Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care
    aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.

    Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai
    dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat
    de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind
    omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale
    complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una
    din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si
    frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi.

    Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce, ci la o exteriorizare
    vecina cu imbecilitatea.

    Prin munca a devenit din subiect, obiect, adica un animal, cu defectul de a fi
    mai putin salbatic.

    In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta
    solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in
    sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos si
    impotent al realitatii din afara.

    Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea
    umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult
    intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul
    sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei,
    amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni.

    Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a
    aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda
    aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care
    cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pentru a o putea lua
    de la cap a doua zi…

    Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca
    pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem
    ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.

    In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca
    au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un
    restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt, per total, in
    pierdere daca au facut nesabuinta sa munceasca pentru a avea banii pentru
    respectiva distractie.”

    Răspunde
     
  • un turist
    Martie 9, 2013 la ora 18:15

    @laurentiucat. Da stiti bine 8 ore trebuie dupa lege sa aiba ziua de lucru dar sint multe ingrediente care schimba reteta.Prima este ca patronul vrea sa scoata cit de mult de la tine. Totul incepe cu un 0,25 ore in plus si ceva la salar mai mult dar in timp aceste ore se maresc si la salar nimic. Hai ca mai trebuie sa trimitem XYZ luni si daca se poate si la sfirsit de saptamina sa se termine. Si aici intervine acel pic de frica sa nu fi suspendat si joci jocul. Aveti si dreptate ca viata nu are playback si nu se repeta dar este destul de greu sa stai pe nimic. Intradevar concediul este sfint si nu se atinge nimeni de el–La mine de ex.30 zile lucratoare– si numai in cazuri foarte grele vei putea fi rechemat. In Germania de ex. daca ai muncit cel putin un an si stai acasa primesti somajul destul ca sa traiesti bine timp de 1,5 ani dar esti chemat neintrerupt la oficiul de munca si scolarizat in tot felul si fara rost.De aceea este mai bine sa ai de lucru egal daca trebuie sa faci mai multe ore dar sa ai linistea ta. Numai asa pe linga de la un timp numai duminica se mai plateste ceva in rest orele suplimentare sint in cont si daca este mai putin de lucru esti trimis acasa ce aduce automat la lucru mai mult pentru colegul tau. A fi patron nu este asa usor cum se crede dar si angajatul trebuie sa aduca multe jertfe ca nu are incotro. Da a sta vreo 2 ani prin Karibik sau in oceanul Indian pe o insula cred ca nu te poate face bolnav sau obosit.

    Răspunde
     
  • laurentiucat
    Martie 9, 2013 la ora 13:31

    eu stiam ca programul de lucru e de 8 ore…
    mai stiam ca e nevoie de o zi-doua de pauza la sfarsit de saptamana, de un concediu acordat anual si a carui fractionare sa nu fie mai mica de 15 zile…
    si ptr ce atata munca? traiti de doua ori?
    faza cu intoarcerea la natura e buna ptr concediu…hai o pauza de un an, doi sa te reechilibrezi…dar daca nu ai grasimi din ce sa traiesti, faci foamea ca eroul…

    Răspunde
     
  • un turist
    Martie 9, 2013 la ora 13:17

    @SanduCu.Pe limga partea curajului omului ii este data si frica care pazeste via. Este adevarat cu cit jobul este mai bine platit cu atit te ancorezi mai tare de el si precum spuneti poti oricind sa scapi de el. O observam dar din pacate mult prea tirziu ca viata poate fi si frumoasa dar acel obiect financiar de MONEDA ne cam zapaceste. Sint si multe esecuri care te macina dar viata merge mai departe.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Martie 8, 2013 la ora 23:27

    unturist > Aproape 20 de luni am lucrat in fibra optica,7 zile, 11 orepe zi, si ma mai chemau cam de 2 ori pe saptamina pentru cite 4 ore. Stii dece? Pentru ca simtisem ca fibra optica o sa se duca dracu si se platea bine. Aveam bani si nu ma uitam la ei pentru ca dormeam. Si acuma, de 5 ani nu mi-am luat concediu si am primit 13 salarii. Si nu sunt deloc unic. Cind prinzi un job de picior, tii de el pina cind iti dau ei un …picior.

    Răspunde
     
  • un turist
    Martie 8, 2013 la ora 22:17

    @Uta. Lumea omeneasca a ajuns mai rau ca cea animalica dupa principiul –Maninci ori devi mincat–. Intradevar cei bogati devin tot mai bogati in schimb majoritatea saraceste. Sint multe capcane in care pici dar sint si multi care nu o vreau altcumva. De ce sa muncesti pe aproape nimic mai bine stai pe acel aproape nimic. Dupa cum observ si in RO exista tendinta sa se distanteze unul de altul si interesul fiecaruia este mai presus decit a fi om cu cel de linga tine. Nu este o imtimplare sau o raritate sa lucrezi 10-12 ore pe zi si asta de multe ori 2 saptamini fara sfirsit de saptamina. Aceasta este lunea de azi si noi facem parte din ea.

    Răspunde
     
  • Uta
    Martie 8, 2013 la ora 22:00

    Chiar si la nemti, conform studiilor, se adanceste decalajul dintre cei bogati care devin mai bogati si cei saraci care mai rau saracesc, chiar daca la ei se simte mai putin, urmeaza si ei tendinta manifestata la nivel mondial. Statele puternice se dezvolta pe baza statelor slab dezvoltate, prin cumpararea de forta de munca ieftina si vanzarea produselor finite scumpe, bogatii se dezvolta prin expolatarea fortei de munca, pe care o plateste mai slab si in acest fel o determina sa lucreze mai multe ore pentru a-si asigura traiul

    Răspunde
     
  • Uta
    Martie 8, 2013 la ora 21:31

    Ce spuneti de intoarcerea la natura, cand individul isi asigura existenta prin minim de efort, fara acest sistem modern care extrage tot ce este mai bun in om, inlocuind naturalul firi umane cu false scopuri si idealuri, cand nu iti ajung 10 ore de munca pentru a asigura traiul, cand ne depasim frecvent limitele numai pentru a ne asigura traiul si cind traim sa muncim nu muncim sa traim,

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 8, 2013 la ora 19:02

    „daca nu puteti sa va cereti scuze, nu este nevoie”_Aveti dreptate, domnule sanduCu, scuzati-ma. In ceea ce priveste timpul mai indelungat, in comparatie cu mine, in care ati acumulat experienta, as zice ca nu trebuie sa fiti foarte sigur ca lucrurile stau intocmai asa. In orice caz, comentariile noastre au, in masura in care prorpietarul blogului ne ingaduie, caracter de parere (adica absolut subiectiv), pe de o parte si de informatie (adica obiectiv) aunci cand parerile simt nevoia de sustinere, pe de alta. Asadar este departe de a fi vorba despre un concurs de desteptaciune. Acesta este motivul pentru care va cer scuze. este posibil sa va fi creat vreo impresie in sensul asta si cu siguranta nu mi-a fost in intentie. Altfel, tot ceea am scris se refera la fenomene care au loc in mod natural si chiar de-mi voi cere scuze, ele tot se vor petrece.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Martie 8, 2013 la ora 16:44

    Constantin > Trebuie sa apreciez raspunsul dvs. desi, recunosc ca nu-l mai asteptam dat find atitudinea pe care a-ti avut-o. Politica nu este printre favoritele mele, latura economica a existentei umane, insa este de o extrema importanta. Oamenii au ajuns sa nu se mai conduca dupa “instinct” ci dupa niste reguli pe care ei si le creaza sau, cel mai rau, altii le impun.Fiinta umana nu s-a acomodat la asa ceva, cel putin nu inca.Este de admis, ca omul, datorita procesului de socializare, a acumulat trasaturi si reactii pe care nu le observam la celelate vietuitoare, cu adevarat libere. Invidia, egoismul,dorinta de imbogatire, parvenismul, dorinta de razbunare sunt numai citeva din caracteristicile omului de astazi. Concurenta este o regula care se incearca a-i fi impusa. Poate trai foarte bine fara ea. Acest lucru poate fi observant intr-un sistem economic lasat sa functioneze de la sine. Cind vrei sa maninci nu o faci pentru ca si altii maninca, nu maninci mai mult la concurenta cu altii, fiecare maninca cit poate sau cit doreste. Omul traind dupa reguli impuse isi denatureaza existenta. Educatia, cultura, sanatatea sunt aspecte firesti pe care omul si lea apropiat datorita socializarii cu cei din jur, nimic impus.Ca sa traiasca bine, omul nu trebuie sa cistige nimic, este dreptul lui natural de a fi acolo unde este.
    Parerea mea este ca daca nu puteti sa va cereti scuze, nu este nevoie, oameni suntem. Dar, va rog, nu continuati sa insistati in a va adeveri, pentru ca, pur si simplu ati gresit. Ei si. Noi doi nu suntem in nici o concurenta, eu nu sunt deloc interest in a fi calitativ mai destept decit dvs. Eu stiu ce am invatat si ce experienta am acumulat, in mod firesc, intr-un timp mai lung decit al dvs. Tot ce doresc este ca cei din jurul meu sa traiasca dupa dorinta lor si poate asa voi ajunge si eu sa traiesc dupa dorinta mea.
    Numai bine.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 8, 2013 la ora 15:29

    @sanduCu_Va multumesc pentru atentia acordata celor scrise de mine si pentru timpul pe care l-ati afectat analizei. Va marturisesc bucuria faptului ca prezentul dialog informal determina cresterea intersului pentru modul in care se desfasoara procesele economice si pentru mecanismele intime de piata. *** As dori sa incep cu ceea ce cred ca nu este suficient de bine lamurit in comentariul meu, lasand, probabil, loc unor interpretari mai putin fericite. „Concurenta reprezinta un mecanism eficient pentru a (a) eliminarea profiturilor excedentare realizate de catre unii agenti economici, (b) pentru alocarea eficienta a resurselor catre anumite utilizari socialmente necesare, (c) pentru a determina firmele sa produca bunuri avand o calitate mai buna la costuri mai mici, pentru a le putea oferi la un pret competitiv si in cantitatile dorite de consumatori.” Acesta este contextul in care m-am referit la eficienta mecanismului concurential. Nu am avut in vedere eficienta productiei in raport cu factorii sai, exprimata, evetual, printr-o relatie de tipul Q=F( f1,f2,…,fn), unde f1..fn sunt capitalul, munca, pamantul etc. (Deci, NU scoatem din context, pentru ca ratacim sensurile si pierdem ideile.) Nu inseamna ca nu este interesant de discutat, dar este alt subiect. Sa ne intoarcem si sa explicitam afirmatiile mele pe rand. (a) Profiturile excedentare [pe o piata fara concurenta] se considera in raport cu profitul agentilor economici a caror activitate se desfasoara in mediu concurential, pentru produsele al caror pret este determinat de echilibrul cerere/oferta. (b) Eficienta alocarii resurselor rezulta din mecanismul alocarilor prin intermediul pietei. Orice alta modalitate de alocare (cote, bonuri de ordine etc.) este mai putin eficienta. (c) In lipsa concurentei calitatea produselor scade, iar pretul creste. De asemenea, cantitatea de bunuri de pe piata tinde sa scada pentru a mari raritatea lor si implicit pretul. (In comentariul anterior am mentionat raritatea [cartofilor] pentru ca pretul reprezinta masura raritatii. ) In toate aceste cazuri (a,b,c) concurenta este identificata drept un mecanism eficient pentru ca nu exista un altul care sa duca la obtinerea unor efecte economice utile superioare, in conditiile cheltuirii intr-un mod rational si economicos a unor resurse materiale, umane, financiare, sau de alta natura. Fara a fi perfect, este mecanismul optim din perspectiva Pareto. Ceea ce am discutat pana aici nu trebuie confundat cu productia (si implicatiile sale privind munca, forta de munca, productivitatea muncii etc. sau alti factori de productie), care este o alta posibila tema de discutie. *** „Partea a treia este o exemplificare… Ale cui venituri?”_Dupa ce am prezentat beneficiile pe care concurenta le aduce consumatorului, am scris si despre avantajele pe care le are producatorul, nu inainte de a fi specificat: „…concurenta trebuie vazuta ca un proces cu efecte benefice asupra economiei in ansamblul sau, nu doar in ceea ce-i priveste pe consumatori”. Probabil ca din graba acest pasaj nu a fost citit, dar nu consider ca este o problema. L-am reluat aici si intaresc, da, este vorba despre veniturile agentilor economici, care au, asemenea consumatorilor, de castigat ca urmare a manifestarii concurentei. *** Pornind de la o eroare de interpretare (3), pe care am lamurit-o, cred, putin mai sus, as vrea sa ma opresc putin asupra unui aspect particular, care nu are lagatura cu cele scrise mai sus, dar mi se pare deosebit de interesant. Este vorba despre relatiile angajator-angajat. Personal, am fost pe rand atat angajat cat si angajator. Este, dupa parerea mea, gresit sa se creada ca relatiile dintre ei sunt antagonice, chiar daca ei se afla pe pozitii diferite si in conflict de interese. In orice caz, unul dintre interesele lor este comun si in acelasi timp fundamental: interesul ca organizatia sa prospere. Si asta pentru ca un angajat nu poate solicita si primi un venit mare de la un agent comercial care se afla in pierdere. Indiferent daca angajatorul se numeste Constantin, ori Statul roman. (Desigur, piata muncii reprezinta un alt subiect, extrem de interesant dupa parerea mea, despre care am mai scris si care poate fi abordat intr-un alt topic.)

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Martie 7, 2013 la ora 23:51

    Constantin > Ca sa analizez ce spuneti dvs despre concurenta, am separate comentariul dvs in trei parti:
    1)Aspect general: “Prin urmare, concurenta trebuie vazuta ca un proces cu efecte benefice asupra economiei in ansamblul”
    2)Detaliere: “Concurenta reprezinta un mecanism eficient pentru eliminarea profiturilor excedentare realizate de catre unii agenti economici, pentru alocarea eficienta a resurselor catre anumite utilizari socialmente necesare, pentru a determina firmele sa produca bunuri avand o calitate mai buna la costuri mai mici, pentru a le putea oferi la un pret competitiv si in cantitatile dorite de consumatori”
    3)Exemplificare: “Spre exemplu, repartizarea echilibrata a veniturilor, ceea ce conduce la maximizarea profiturilor agentilor economici competitivi, folosirea eficienta a resurselor, oferirea unor produse si servicii de calitate superioara si, foarte important, promovarea inovatiei tehnice, in vederea reducerii costurilor pe termen lung. Ca urmare a modului de manifestare a concurentei, agentii economici urmaresc maximizarea profitului prin minimizarea pretului si cresterea calitatii produselor, ceea ce este, fara indoiala, in avantajul consumatorilor.”

    1 – deacord
    2 – “concurenta este un mechanism efficient”, iar efficient, daca ne referim la un system inseamna productivitate maxima cu risipa minima. Productivitatea este semnificativa in estimarea performantei trecute si in estimarea capabilitatilor viitoare. Ea reprezinta cit la suta din intrari reprezinta iesirile. Pentru ca serviciile (la iesiri) si informatiile (la intrari) sunt evaluate diferit de la un system la altul, cu permisiunea dvs, nu le voi considera. Deci la iesiri avem produse, iar la intrari avem forta de munca – material – energie – capital. O productivitate buna inseamna preturi mici si un profit mare. O imbunatatire a productivitatii inseamna preturi mici si un profit MAI mare, sau preturi MAI mici si vinzari MAI mari. Cum imbunatatim productivitatea pentru a mari eficienta concurentei? Cresterea numarului de produse, ar presupune ca nu am gindit bine ce facem. Deci reducem intrarile: reducem valoarea fortei de munca (salarii mai mici sau dam afara si-i exploatam pe cei ramasi ), reducem pierderile de material (daca am gindit bine ce facem vom avea pierderi planificate, daca avem rebuturi acestea genereaza cresteri in valoarea muncii si a energiei – asta-i rau, dar rebuturile si materialele refuzate/defecte prin reciclare sau restituire pot contribui la reducerea capitalului – asta-I bine).Ca concluzie la cresterea eficientei concurentei, avem mari problem cu pastrarea locurilor de munca si mentinerea salariilor.
    – o concurenta pozitiva va duce la “eliminarea profiturilor excedentare realizate de catre unii “ din ansamblul economic, deci nu toti participantii la economie realizeaza asemenea profituri excedentare, si asta-I bine, mai putina bataie de cap. Dar acuma sa incercam sa intelegem ce este un profit EXCEDENTAR. Mi se pare mie ca ar trebui sa fie ceva mai mult decit trebuie. Atunci cit TREBUIE? Sa nu uitam ca vorbim de profit, care nu este fond de rulment, folosit la reluarea ciclului productive. Nu stiu sa spun cit, hai sa vedem pentru ce este necesar acest excedent. Poate ca patronul vrea sa-si cumpere o masina mai mult decit si-ar fi putut cumpara din profitul normal(?) In concluzie nu exista profit excedentar, deci trebuie sa ne multumim cu o crestere a productivitatii sistemului.
    – O concurenta pozitiva va duce la “alocarea eficienta a resurselor catre anumite utilizari socialmente necesare” , adica o alocare bine gindita si competent a resurselor in folosul unor anumite utilitati sau necesitati sociale. Ia sa vedem de fapt ce inseamna asta. Resursele nu pot fi altceva decit forta de munca – material – energie – capital.Pentru o concurenta pozitiva, unde dracu sa le aloc decit in procesul de productie.,eventual prudusele care sper ca vor fi necesare sa fie utilizate de societate. Pai pina acuma ce-am facut? N-am facut asta?
    – O concurenta pozitiva va “determina firmele sa produca bunuri avand o calitate mai buna la costuri mai mici, pentru a le putea oferi la un pret competitiv si in cantitatile dorite de consumatori”, adica concurenta ma va obliga la o calitate mai buna a produselor mele. Ca sa vedem cum va reusi ea, concurenta, sa faca chestia asta, hai sa ne lamurim mai intii ce este calitatea. Calitatea este un termen general, adica un concept subiectiv. In marketing, capataun sens raportat la volumul de vinzari si satisfactia clientilor. In management, este legata de practicile ingineresti si de controlul fabricatiei. Unii o defines ca a fi corespunzator pentru utilizare (sa poata fi folosit pentru ce a fost facut), altii mai simplisti doresc sa ca produsul sa fie conform cu cerintele. Eu care am lucrat niste ani buni in Asigurarea Calitatii sunt deacord cu toate si voi spune: sa corespunda standardelor. Deci concurenta nu are nici un effect asupra modificarii calitatii produsului, produsul in sine poate sa corespunda sau sa fie un rebut. Daca dorim costuri mai mici pentru acest produs, ne uitam in sistemul de productie si vedem de unde putem reduce costurile: nu din energie si nu din material, deci din capital (dar asta am redus prin reciclare si refuzuri), mai ramine forta de munca (mai dam afara sau mai reducem din salarii) si uite asa putem oferi produsul la un prêt mai competitive. Cantitatea ramine aceiasi, pentru ca asta a fost planul productiei.
    3 – Partea a treia este o exemplificare care spune : “Spre exemplu, repartizarea echilibrata a veniturilor, ceea ce conduce la…” o sa vedem noi la ce, dar mai intii sa ne lamurim despre ce venituri este vorba , ca pe urma le echilibram noi. Ale cui venituri? Ale muncitorilor sau ale patronului? Eu zic ca de ale patronului sa nu ne legam ca ne maninca gaia. Hai atunci iarasi la forta de munca. Ce venituri aveti? Stai ba nu da ca fac scandal. Eu sunt de la blogul lui Moise. Te pui rau cu mine te pui rau cu el! La munca ba ! Ca de aia va plateste. La continuarea exemplificarii e pacat de timpul de productie, se reduce productivitatea si pierdem concursul, ca de concurenta …sa-I fie de cap!

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 7, 2013 la ora 20:00

    „…concurenta nu e buna pentru patroni dar e buna pentru economie si pentru consumatorii produselor respective”_Concurenta reprezinta un mecanism eficient pentru eliminarea profiturilor excedentare realizate de catre unii agenti economici, pentru alocarea eficienta a resurselor catre anumite utilizari socialmente necesare, pentru a determina firmele sa produca bunuri avand o calitate mai buna la costuri mai mici, pentru a le putea oferi la un pret competitiv si in cantitatile dorite de consumatori. Prin urmare, concurenta trebuie vazuta ca un proces cu efecte benefice asupra economiei in ansamblul sau, nu doar in ceea ce-i priveste pe consumatori. De aici rezulta avantajele concurentei. Spre exemplu, repartizarea echilibrata a veniturilor, ceea ce conduce la maximizarea profiturilor agentilor economici competitivi, folosirea eficienta a resurselor, oferirea unor produse si servicii de calitate superioara si, foarte important, promovarea inovatiei tehnice, in vederea reducerii costurilor pe
    termen lung. Ca urmare a modului de manifestare a concurentei, agentii economici urmaresc maximizarea profitului prin minimizarea pretului si cresterea calitatii produselor, ceea ce este, fara indoiala, in avantajul consumatorilor.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 7, 2013 la ora 19:34

    „sunt unii patroni de firme mici si mijlocii care si-au ipotecat casa, masina, catel si purcel „_ D-le cornel, nu am pierdut din vedere acest lucru, pur si simplu nu am dorit sa-mi amintesc experientele neplacute.***Sunt entuziasmat de situatia in care, aprofundand discutia intr-o directie (reducandu-se, in consecinta, campul de interes si aplicabilitatea), ori simplificand o situatie spre a putea fi mai usor utilizata ca exemplu, sau propunand un model cu o constructie schematica, pentru a ilustra un principiu, sa spunem, intalnesc tendinte contrare, de generalizare din partea colegilor. Consider comentariile mele suficient de lungi pentru a risca sa devina plictisitoare si indeajuns de detaliate pentru a fi considerate abuzive de catre moderator. Daca ar fi exhaustive, pentru a cuprinde o paleta larga de situatii (care oricum ar fi departe de a putea fi considerata completa), fie ar capata un caracter didactic, ceea ce ar fi, sa recunoastem, ingrozitor, lectura surselor fiind intotdeauna preferabila, fie unul livresc. In ambele situatii probabil as fi chemat la ordine de catre moderator si pe buna dreptate, atitudinea mea putand fi interpretata ca lipsita de respect fata de domnia sa si fata de colegi.***Prin urmare, precizez: 1)am folosit exemplul cartofilor pentru ca l-am considerat simplu de utilizat in modelul pe care l-am imaginat, este vorba despre un produs de larg consum, iar caracteristicile pietei cartofilor permit utilizarea sa (inclusiv cu privire la sezonalitate, factori naturali etc.);2)nu am avut o intelegere prealabila in acest sens cu dl. A.Vasilescu; 3)mercurialul se aplica la produsele alimebtare; 4)nu cunosc nicio persoana cu numele John din Canada; 5)nu cunosc nicio persoana din Canada care vinde cartofi; 6)cel prezentat de mine este un model simplificat; 7)faptul ca este un model simplificat nu il face sa fie mai putin valabil, putandu-se extinde si adapta diverselor domenii ale economiei; 8)pietele imperfecte sunt altceva, modelul meu NU se refera la ele si pot fi tratate intr-o discutie separata; 9)marketingul cu ai sai „4P”, in care „Promovarea produselor” cuprinde [intr-un mix] publicitatea, promovarea vanzarilor, relatiile publice si vanzarile directe, reprezinta un alt subiect, comentariul meu nu se refera la acest domeniu si el poate constitui tema unei alte discutii.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Martie 7, 2013 la ora 18:55

    Cornel > Replica dvs este evaziva, probabil ca raminem fiecare cu parerea lui.

    Răspunde
     
  • un turist
    Martie 7, 2013 la ora 18:20

    Da d-lor Intotdeauna am sustinut ca poporul roman nu este prost sau cazut in cap. Pentru a deschide o firma trebuie gindit ce vrei sa faci si cit poti face. Problema nu va fi calitatea sau cantitatea ca ele vor corespunde si vor fi competitive.Un lucru trebuie vazut daca vrei sa devi exportator si asta sint cerintele pietii Europene. Este vorba de acel razboi de hirtie care este si el foarte scump. Nu mai ai sanse daca nu ai acel certificat ISO dela 9000 la 22000 care nu este legat de calitate ci de Management unde trebuie documentat si ultimul pas facut in schimbul 1 sau2.Aici este vorba de o investitie care nu aduce nimic inapoi si va rog sa ma credeti ca nu este mica. Vor fi nevoie de mai multi angajati care practic nu produc nimic si de unde daca bancile nu joaca acelas dans sa se ia finantarile? Statul ar trebui sa ajute cu un credit pe o animita perioada fara dobinda ca lui ii vor veni impozitele daca totul functioneaza. In alta relatie este foarte rau si iresponsabil cum spune d-l Laurentiu sa iti bati joc de oameni competenti ca pe viitor ai nevoie de ei si nu ii vei gasi ca fac pasi spre strainatate unde sint ff bine primiti. Parerea mea este ca acel patron care nu este cu totul pentru firma si oamenii lui nu va supravietui mult. Concurenta o va arata.

    Răspunde
     
  • cornel
    Martie 7, 2013 la ora 17:09 Răspunde
     
  • cornel
    Martie 7, 2013 la ora 16:14

    @SanduCu>”Concurenta nu e buna.” – Nu sunt de acord cu dumneavoastra, adica concurenta nu e buna pentru patroni dar e buna pentru economie si pentru consumatorii produselor respective. Explicatia cu locurile de munca nu tine, asta in masura in care vorbim de o concurenta intre firme din piata locala si nu concurenta piata locala vs piata internatioanala pentru ca atunci lucrurile se pot schimba dramatic.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Martie 7, 2013 la ora 14:59

    Cornel > Partea “nasoala” este ca sunt multe lucruri de simplificat. Simplificarea insa probabil ar scoate in evident harababura cu care sunt tratati cetatenii si patronii (mari si mici). Inchipuiti-va ca s-ar aduna la un loc toate taxele si impozitele si cine mai stie ce alte obligatii/dari/biruri, s-ar vedea ca ce se cere este de fapt nu numai lipsit de bun simt, dar chiar imposibil (nu muncesti ca sa platesti din buzunar).
    O taxa, in general vorbind, ar include venit – somaj – pensie, si ar reveni cam la 15-30%. Daca venitul nu este provenit din munca (ci din bursa, pariuri, jocuri de noroc, dobinzi, donatii), taxa poate atinge 45%, ceea ce din cite stiu eu ar fi cam maximum (chiar si pentru veniturile de milioane). Ar fi normal sa constati dup ace “jumulesti”, cetateanului ii ramine sub 50%? La fel se pune problema si la patroni, in afaceri. Ar trebui sa existe o limita RESPECTATA, dar prin “jumulirea pas cu pas”, depasirea limitei este mascata. Acum ma intorc la intrebarea dvs: incompetent – NU, coruptie – NU, rea credinta – POATE.
    Daca vorbim de simplificare, nu este vorba numai de bani ci si de timp, cum foarte bine ati mentionat. Si timpul este de mai multe feluri , functie de scopul in care este folosit (operare, asteptare, intirziere). Mai clar. Nu-I numai sa mergi la un ghiseu sau on-line, dar de multe ori (in special la firmele mici unde totul se succeed mult mai rapid), etapele productive sunt conditionate de fazele financiare (autorizatii, achizitii, vinzari, incasari). Daca toate obligatiile fiscal s-ar unifica si achita in momentul incasarii, la fel si toate celelalte operatii financiare (nu poti plati daca n-ai cu ce si atunci astepti pina ai), atunci cred ca lucrurile ar putea avansa mai rapid si clar (dpdv financiar).

    Răspunde
     
  • cornel
    Martie 7, 2013 la ora 14:19

    @Constantin>Aveti perfecta dreptate in comentariul dvs din data : March 5, 2013 at 23:49 insa mai e un aspect pe care l-ati pierdut din vedere : sunt unii patroni de firme mici si mijlocii care si-au ipotecat casa, masina, catel si purcel ca sa poata sa ia credit de la banca sa sa-si dezvolte activitatea din firma sa si ca sa pastreze/creeze locuri de munca in firma sa. Daca firma nu merge bine si nu mai poate sa plateasca ratele la creditul de la banca rezultatul e devastator pentru patron in primul rand si pentru angajatii sai in al doilea rand. Daca angajatii respectivi isi pierd locuri de munca ei isi vor cauta un alt loc de munca in alta parte si daca nu gasesc un loc de munca acceptabil traiesc o perioada din ajutorul de somaj in timp ce patronul firmei ramane „fiul ploii”, adica fara bunurile personale ipotecate catre banca, pentru care probabil muncise o viata intreaga. In final se intreaba : „De ce am vrut sa ma fac patron, in Romania, daca in final am fost hartuit de statul roman si obligat sa dau faliment prin taxe si impozite care se inmultesc si se maresc aproape in fiecare an si am pierdut toata averea personala?”. Asta e aspectul pe care nu la inteles nici un guvern roman dupa 1989, adica faptul ca IMM-urile trebuie controlate corect de organele de control ale statului dar sustinute fiscal si logistic ca sa mentina/creeze locuri de munca, parerea mea.
    In legatura cu angajatii care trebuie sa munceasca zilnic 9 sau 10 ore zilnic dar sunt platiti 8 ore asta e un abuz, insa daca IMM-urile sunt sustinute asa cum am zis respectivii angajati nemultumiti probabil isi vor gasi mai usor un nou loc de munca intr-un mediu in care IMM-urile sunt tratate corect fiscal si logistic de catre stat decat in cazul in care IMM-urile sunt hartuite prin diverse metode fiscale si/sau logistice (dau aici exemplul buticarilor din Bucuresti care au facut credit la banca ca sa-si deschida un butic la coltul strazii, cu acordul tacil al autoritatilor locale si pe baza de spaga la primarie iar dupa cativa ani au fost alungati ca niste infractori – e un caz tipic si de dat exemplu la ce s-a intamplat dupa 1989 cu IMM-urile in Romania. Acum situatie e un pic la alt nivel : adica taxe si impozite prea mari, declaratii fiscale prea multe si mult timp pierdut pe la cozi la ghiseu, autorizatii si reglementari exagerate si totul se incheie cu controale repetate de la diverse institutii ale statului).
    Tin sa mentionez ca momentan sunt angajat la privat si nu sunt patron de firma.
    O zi buna.

    Răspunde
     
  • cornel
    Martie 7, 2013 la ora 12:53

    Din fericire, actualului guvern nu i se pot reprosa prea multe pentru simplul fapt ca e de prea putin timp la guvernare si nu a avut inca timp sa se ocupe de toate problemele existente. Vin cu precizarea asta ca sa nu existe cumva interpretari la ceea ce am spus mai devreme. Lucrurile am vazut ca au inceput sa se miste sub actualul guvern insa e mult de munca.
    Sper ca am fost clar.

    Răspunde
     
  • cornel
    Martie 7, 2013 la ora 12:34

    Partea nasoala cu patronii, in general aia mici sau mijlocii, e faptul ca statul/guvernul ii chinuie cu taxe, impozite si declaratii care trebuie depuse la ghiseul X in ziua Y, dar intre timp a mai aparut inca o declaratie care trebuia depusa si aia ca altfel trebuie sa platesti o amenda. La un moment dat iti pui intrebarea care e menirea ta ca si patron de firma mica : sa produci venituri prin crearea de valoare adaugata in economie sau sa completezi mereu declaratii si sa pierzi timpul pe la nu stiu cate ghisee si cozi (partea cu declaratii fiscale online pe baza de certificat digital e o problema simpla dar pentru unii e ceva SF sau nociv pentru ca insemna ordine, centralizare si gestionare corecta si eficienta a informatiei de la agentii economici)? Daca mai adaug si controalele care vin pe capul firmelor mici si mijlocii care spun ca nu au voie sa plece pana cand nu dau o amenda, pentru ca asa e in fisa postului chiar daca nu au gasit nereguli, tabloul e complet sau NU. Ca tabloul sa fie complet pentru guvern el ar trebui sa se uite la aspectele prezentate anterior si la suma taxelor si impozitelor platite de firmele mici si mijlocii la bugetul de stat si cat reprezinta aceasta ca si procent din totalul taxelor si impozitelor incasate la buget de la toti agentii economici privati.
    In final guvernantii se plang ca nu sunt suficienti bani colectati la buget pentru : pensii, sanatate, educatie, etc si ca trebuie sa ne imprumutam ca tara pe la FMI, BM sau pe nu stiu care burse internationale.
    E o hiba in gandirea guvernului dar nu imi dau seama daca asta e data de : incompetenta, coruptie sau rea credinta in tratamentul aplicat firmelor mici si mijlocii, in special.
    O zi buna.

    Răspunde
     
  • cornel
    Martie 7, 2013 la ora 12:11

    @Vlad>Dupa logica dvs, aproapre orice emisiune capuseaza TVR-ul pentru ca o mare parte dintre emisiuni se inspira din realitatea pe care o traim noi toti iar o parte dintre aceste subiecte se repeta in mai multe emisiuni. Tot aceleasi subiecte se repeta si in presa scrisa. Asadar capuseala generala.
    Va recomand sa va faceti jurnalist ca sa vad cum va faceti meseria, fara sa capusati cumva vreo televiziune sau vreun ziar.
    Succes.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Martie 7, 2013 la ora 11:02

    Laurentiucat > Deci se amina imprumutul de la FMI. Si inca Ponta nu a facut un program de „atac” economic cu „leii” imprumutati de la banci. Totul a ramas la declaratia de la conferinta de presa, bla-bla.
    Americani si irakieni, complici la torturare de irakieni = democratie.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Martie 7, 2013 la ora 10:40

    AdrianD > Atunci dece in Canada Toyota, Honda, Mazda, Mitzubishi, Lexus sunt la preturi care „rivalizeaza” cu cele americane in loc sa fie la preturi competitive, cum de fapt doresc asiaticii?

    Răspunde
     
  • laurentiucat
    Martie 7, 2013 la ora 06:33 Răspunde
     
  • Adrian D.
    Martie 7, 2013 la ora 04:02

    SanduCu, cu placere. 🙂
    Un lucru trebuie spus: „Asi adauga politica fiscala protectionista pentru diminuarea concurentei externe pe piata interna. „. Da, asha ceva exista, insa nu este chiar foarte des intalnit.
    Acordurile GATT, roul WTO etc. reduc spre zero posibilitatea protectzionismului fiscal. Adaug la asta acordurile de liber schimb gen NAFTA… asha ca vechea problema concurentzei externe, asha cum shtom de la Marx & Engels (ca sa dau cateva exemple ilustre) a disparut.
    Post-mortem aa triumfat Ricardo: taxele pe provenientyza produsului s-au cam dus naibii.
    Ramane ashadar chestiunea competitivitatzii produselor. Pentru publicul larg, „competitivitate” inseamna ceea ce shtim ca inseamna. In nou-limba globalizanta ea inseamna „salarii tot mai mici, cam peste tot” (ca doar nu osa fii nebun sa reduci profitul. Reduci salariile!).
    Mai exista n- de asemenea – legenda aia (ii place lui CTL) cu creshterea competitivitatzii (ashadar „lupta cu concurentza”) prin devalorizarea monedei natzionale. Io nu cred in ea (Germania are o moneda „tare” shi vinde in draci). In plus, in lumea „globalizata” in care traim, nu prea mai conteaza ce e shi ce nu e natzional. De pilda, cand Dacia vinde shi-i ia fatza lui Renaul, inseamna ca Romania e mai competitiva decat Frantza? Sau ca o firma romaneasca a batut o firma franceza? Nu. Inseamna ca o subsidiara a renault (care e o multinatzionala, de mult timp) a fost mai competitiva decat altele.
    Vechea problema a concurentzei externe are azi, dupa cum vedetzi, alte valentze.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase