O FURTUNĂ ÎNTR-UN PAHAR CU APĂ NU MAI ERA SUFICIENTĂ…

de Moise Guran

Urât! Acesta zic eu este cel mai potrivit cuvânt pentru ceea ce s-a întâmplat pe pieţele europene în ultimele zile. A fost Grecia şi a trecut. Cum, necum s-a rezolvat. Adică s-a amânat. Bunicuţa Merkel a convins bancherii să rostogolească o parte a datoriilor. Lumea se calmase iar atacul evident asupra zonei euro părea să eşueze din nou. Atunci a venit Moody’s şi a zis pe noi să ne scuzaţi dar Portugalia este junk. O dăm jos patru trepte dintr-un foc. Nimeni nu se aştepta la aşa ceva nici măcar bunicuţa Merkel. Cum adică patru trepte dintr-o dată, nu s-a mai pomenit aşa ceva în istorie a zis ea siderată ne mai apucând nici să-i pocnească în cap cu poşeta pe aceşti golani ai lumii financiare…. Se poate au zis cei de la Moody’s dar nici rostogolirea unui stat membru al zonei euro nu s-a mai văzut. Pentru că, vedeţi dvs, doamna Merkel, noi ne aşteptam să plătiţi datoriile Greciei, dar dumneavoastră nu aţi făcut asta ci le-aţi rostogolit. E faliment? Nu. Dar tehnic este ca şi cum ar fi fost. Păi dacă o ţară euro este ca şi cum ar fi fost lăsată în faliment nici o altă ţară membră a zonei euro nu merită mult mai mult decât junk, că toate sunt datoare vândute. Ia să mai aplicăm un pumn în bot şi Irlandei ca să vedem acum ce mai ziceţi doamna mamaia Merkel? Dar de golanul de Berlusconi ce părere aveţi?

Şi uite aşa a fost relansată criza euro. Aşa a ajuns Portugalia să aibă un rating sub cel al României. (Între noi fie vorba Moody’s este agenţia drăguţă, singura de altfel, care nu a retrogradat la junk ratingul României pe perioada crizei. Bănuiala mea este că ai noştri i-au plătit pentru asta)

Acum să încercăm să şi înţelegem ceva…

Deci ce se va întâmpla mai departe? Moare euro? NU CRED. Acesta este cel mai dur atac, eu zic însă că este ultimul. Înainte de criza euro aceasta este criza agenţiilor de rating ca instrumente ale unei forţe oculte. Este arma nucleară folosită într-un război financiar. Efectele economice vor fi, zic eu, minime. Cele financiare… Poate din astea vor fi, dar cu efect temporar.

Când scapi un pahar din mână iar acesta se sparge ai sentimentul că ai provocat un dezastru. Este doar un pahar spart. Un pahar cu apă în care o furtună nu a mai fost suficientă.


stiri verificate
This entry was posted in MOISE. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

163 răspunsuri la O FURTUNĂ ÎNTR-UN PAHAR CU APĂ NU MAI ERA SUFICIENTĂ…

  • sas
    Septembrie 18, 2011 la ora 23:21

    ce tari is astia cu apocalipsa si care lasa comm cu trimiteri spre carti oculte. indoctrinati cu leuca in cap.

    Răspunde
     
  • zuzu
    August 22, 2011 la ora 19:23

    Cainii latra, ursu’ trece … sau cine moare de grija altuia …

    Răspunde
     
  • Andrei
    August 18, 2011 la ora 23:46

    “33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.”

    Sa ne rugam dar lui Dumnezeu si Sfintilor Lui, sa-i Lumineze Dumnezeu pe cei care sunt pusi sa conduca Romania, sa caute si ei Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Lui, si atunci da, nu va mai trebui sa ne ingrijim de ce vom manca si ce vom imbraca, pentru ca toate acestea se vor adauga noua(va fi totul facut de toate sufletele, dupa voia lui Dumnezeu, cu dragoste, mila, jertfa pentru aproaple, iar Dumnezeu va da soare si ploaie la vreme, ne vom ajuta unul pe altul cu drag)
    Deci, sa ne rugam fratilor si surorilor sa ni-i Lumineze Dumnezeu pe-ai nostri Cezari
    La Rugaciune cu noi! si daca putem, sa vorbim chiar noi, politicienilor, despre Imparatul Cerurilor, si Dreptatea Lui!

    La Rugaciune si Fapte Fratilor!
    Amin!

    Răspunde
     
  • Andrei
    August 18, 2011 la ora 23:39

    Astăzi s-a citit pericopa evanghelică a Umblării pe mare a lui Iisus şi a potolirii furtunii:

    “În vremea aceea Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Şi dând drumul mulţimilor, S’a suit în munte, ca să Se roage în deosebi. Şi făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, Iisus a venit la ei umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s’au înspăimântat, zicând că este nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Indrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă”. El i-a zis: „Vino!” Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit la Iisus. Dar văzând vântul puternic, s’a înfricoşat şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!” Iar Iisus, întinzându-Şi îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Putin credinciosule, de ce te-ai îndoit?” Şi suindu-se ei în corabie, vântul s’a potolit. Iar cei din corabie I s’au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” Şi, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret.” (Evanghelia după Matei, capitolul 14, versetele 22-34).

    Ascultând predica părintelui, cum că acea corabie reprezintă Biserica, iar marea învolburată este viaţa această plină de necazuri, m-am gândit la cum putem corela pericopa evanghelică la viaţa noastră din secolul XXI. Petru reprezintă creştinii râvnitori, care Îl urmează îndeaproape pe Iisus, dar când au necazuri mari, se tem. Acum este criză economică, ştirile sunt din ce în ce mai sumbre. Mari valuri, am zice. Dar Iisus ne cheamă, ne dă puterea să trecem peste valuri, peste greutăţi. Dacă ne temem de criza financiară, ne asemănăm lui Petru care se afunda. Şi Iisus ne mustră că suntem puţini credincioşi:

    25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
    26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
    27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
    28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
    29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
    30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
    31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
    32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
    33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
    34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. (Evanghelia după Matei, capitolul 6)

    De ce să ne temem, când Domnul nostru a hrănit mulţime de mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti? De ce să ne temem când Domnul nostru a făcut totul din nimic? De ce să ne temem când Domnul a murit şi a înviat pentru ca noi să dobândim Împărăţia Cerurilor? De ce să ne temem când ne-a spus: Deci, singurul lucru de care trebuie să ne temem este păcatul. Orice păcat ne desparte de Dumnezeu şi atunci, da, trebuie să ne temem de orice. Deci, Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne recomandă să ne îngrijim de suflet, că de trup se va îngriji El Însuşi. Dacă ne temem pentru trupul nostru, arătăm că nu avem încredere în cuvântul Lui, ceea ce este foarte grav. Să dea Bunul Dumnezeu să nu ne scufundăm în marea necazurilor şi a păcatelor, ci să rămânem în corabia Bisericii Ortodoxe pentru a ne putea întâlni în Împărăţia Cerurilor! Amin.

    Răspunde
     
  • Adrian D
    August 10, 2011 la ora 22:14

    constantin – imi cer iertare pentru familiaritatea nejustificata a limbajului meu.
    Ashadar, interventzia dvs. a fost -= ca de obicei – eleganta shi corecta, mai putzin in doua puncte.
    Nr. 1 – dl preshedinte face ceva mai mult decat sa exprime opinii economice (ca shi agentziile de rating de altfel, care, atunci cand au fost luate la rost, au raspuns ca doar „au emis o opniei, nimic mai mult”). Actualmente, opiniile domniei au capacitate de decizie, shi acest lucru s-a vazut. De pilda, dupa ce o jumatate de an, anul trecut, guvernul roman shi-a facut iluzia ca va putea ignora conditziile agreate – in mod stupid – cu FMI, la vizita lui Franks, in mai, s-a vazut clar ca acest lucru este o iluzie. Shi dintr-o odata, opiniile dlui Basescu s-au materializat, incepand a se exericta presiuni asupra parlamentului shi curtzii constitutzionale sa se aprobe nishte aberatzii. Atunci, shi nu doar atunci, domnia sa, dl Basescu, a facut ceva mai mult decat sa exprime o opinie (pentru care suntem, ma bucur sa constat, shi eu shi dvs. de acord ca nu avea nici o competentza).
    Noi suntem ca pasagerii unei mashini ai carui shofer sa intoarce spre bancheta din spate shi ne explica ritos ca daca apeshi pe acceleratzie, atunci mashina va frana. Iar la urmatoarea curba, ce sa vezi, dl shofer (i.e. – preshedintele) pune piciorul pe acceleratzie.
    dar discursul despre care vorbeam este tipic pentru zeitgeistul de dincoace shi dincolo de atlantic, shi este o marturie sublimata a dementzei acre bantuie lumea azi: cum dumnezeu poate cineva in mod serios sa creada o secunda ca statul (social sau nu) e vinovat pentru factura pe care au umflat-o nu el, ci mediul privat? Daca USA, Irlanda, islanda, UK nu preluau nota de plata a bancilor shi agentziilor de asigurare, datoria lor NU ar fi crescut. Shi atuncci de unde vine aiureala, ca interventzia statului ar fi scurtcircuitat piatza? piatza s-a scurtcircuitat singura fiindca s-a saturat sa o supravegheze cineva. Iar statul a fost chemat sa ii plateasca spitalizarea.
    Nr. 2 – in chestiune reglementarilor/dereglementarilor, da, avetzi dreptate, se discuta. Numai ca se discuta aiurea in tramvai. Lucrurile sunt clare shi limpezi, de fapt. Criza a fost produsa de dereglementare, iar acest lucru NU a fost corectat. Mai departe, nu shtiub sa fi auzit vreu arguments serios in favoarea derglementarii. Ci dimpotriva. Discutzia aceasta de actualitate se rezuma la un schimb inegal: dintr-o parte se servesc argumente shi exemple, iar din cealalta parte vin discursuri shi lozinci (iar ceea ce e interesant, este ca in aceasta tabara se intalnesc partizanii „teoriei” mortzii statului social, cu „argumente” la fel de exacte. Striga shi ei ca shi Nietzche „Got is tod”, dar sunt incapabili sa arate cadavrul ori cauza decesului, if any. Actualemnete, pe masa de disecztei nu exista cadavrului social, inca, ci exista cadavrul rezultatelor politicilor „neoliberale” din 80 incoace. Iar noi avem un preshedinte care, in ciuda oricarei evidentza, doreshte sa ne aplice acelshi lucru care au dat gresh peste tot shi ne spune ca statul social e de vina. Intr-o tzara care nici macar nu are un stat social. Nu-i hazliu? )

    Răspunde
     
  • Constantin
    August 10, 2011 la ora 16:46

    @AdrianD. Imi este cunoscut discursul Presedintelui la LSEPS. Acum, nu-mi este clar daca imi ceri parerea cu privire la comentariul pe care l-ai indicat sau asupra discursului, astfel ca ma voi eschiva sa formulez un punct de vedere cu privire la vreunul dintre ele. Exista opinii conform carora Presedintele nu ar trebui sa exprime puncte de vedere in domeniul economic intrucat nu are studii de specialitate. Nici Premierul nu este specialist in economie. Amandoi au in fisa postului responsabilitati cu caracter economic. Intr-adevar, poate ca ei ar trebui sa fie mai rezervati, iar criticii, mai putin critici. Dar, am vazut in ultimele 72 de ore la TV specialisti in economie, unii doctori in stiinte economice, spunand fel de fel de enormitati, fara rezerve si fara critici. Nu sunt adeptul corectiilor publice (va rog sa ma intelegeti bine, nu ma situez nici in randul sustinatorilor politici, nici al adversarilor Presedintelui), dar vorbind despre stiintele economice, criticarea cu fermitate a unei teorii sau a unui model economic presupune asumarea de catre autor a unei pozitii arogant-superioare in raport cu acesta. Sunt de parere ca este de preferat sa fie propus un model alternativ spre comparare si evaluare. Presedintele mi s-a parut a fi fost suficient de retinut in discursul sau, insa cu unele inexactitati in ceea ce priveste rolul institutiilor statului din perspectiva politico-economica. Fiind politician, poate fi suspectat de un soi de “strabism”, privirea sa indreptandu-se inegal spre cele doua domenii. Accentul pus pe factorul politic poate fi o chestiune de viziune, ori una de interpretare sau de informare, tot asa cum este posibil sa fie o deficienta de intelegere, sau o aprehensiune, vorbind in fata specialistilor intr-un domeniu pe care nu-l stapaneste. Doar ca lucrurile acestea nu sunt foarte clare nici pentru specialisti, disctutiile cu privire la reglementare si macroprudentialitate fiind de actualitate.

    Răspunde
     
  • Adrian D
    August 9, 2011 la ora 19:51

    @ constantin: iata un comentariu foarte inteligent shi o interventzie foarte pertinenta.
    Ceea ce ai uitat sa iei in calcul este un aspect foarte simplu al problemei (shi te-ash ruga sa retzii acest paradox: un adevar simplu shi evident este in mod ciudat foarte greu de inghitzit shi accepotat).
    Nu a fost shi nu are cum sa fie demonstrat ca statul social sta la baza crizei actuale. Sigur, in mod sofistic se poate demonstra orice, doar ca atunci cand te uitzi la cifre, vezi lucrurile cu totul altfel, adica asha cum sunt.
    Ex. – cheltuielil;e americii au atinc un varf dupa 2008, NUMAI CA ELE NU AU CRESCUT DATORITA PRESTATZIILOR SOCIALE (la care US of A este oricum lamentabila), ci datorita MAINII INTINSE DE USA CATRE SECTORUL PRIVAT.
    Acelashi adevar este valabil in Islanda, in Irlanda, in Marea Britanie shi in Portugalia.
    Germania shi Frantza, in schimb, nu au nici ele probleme datorita cheltuielilor sociale, ci datorita fapului (shi acest lucru nu se spune prea des, ma intreb de ce) ca din 2008 incoace au platit catre FMI mai multe sute de md de euro pentru „fondurile de stabilizare” etc. (iar banii aia, ca venise vorba, s-au dus sa nenoroceasca oamenii din Irlanda, Islanda, Portugalia, Romania, Estonia etc. prin politicile de „dreapta” caare s-au implementat cu fortza). Haios e nici macar suma decartata de G8 (apoi G20) catre FMI shi felul cum se defalcheaza , cat shi provenientza ei institutzionala, nu este facuta publica…
    Ashadar, sofismul este ca modelul social a general criza (!!!).
    Adevarul este ca statul distruge modelul social pentru a salva sau ajuta o serie de firme private shi de institutzii ciudate (precum FMI).
    Manifestatziile in cauza au o singura cauza – faptul ca statul britanic, de exemplu, dupa ce aruncat banii pe RBS sau pe FMI, de pilda, vine shi spune ca nu-shi mai poate permite sa sustzina nishte programe sociale (ceea ce nu e chiar inexact), dar mai adauga ca acele programe sociale au generat criza (ceea ce este nu numai fals, dar shi un act de ipocrizie).

    Modernitatea, asha cum o vedem azi, shi modelele de creshtere economica shi bunastare globalizanta sunt un efect al statului social – shi nu invers, oricat ar parea de ciudat shi de paradoxal. Shi e normal sa fie asha: geaba construieshte VW 7 md de mashini daca nu exista 7 md de cumparatori potentziali. Iar aceshti cumparatori exista tocmai pentru ca s-a intzeles, de la John Ford incoace, ca un muncitor bine platit este un bun consumator, shi s-a creat astfel o clasa de mijloc.
    Distrugerea acestei clase de mijloc shi a modelului social care a generat-o ca urmare a discursurilor shi faptelor „de dreapta” sau „de austeritate” sau de cum vrem sa le numim nu va genera DOAR mishcari sociale (de-ar fi doar atat), ci shi o pauperizare genrala shi – culmea- o reducere a profitului celor care o genereaza crezand ca ishi vor augmenta profitul.
    Chestiunea asta cu blamarea statului social etc. este o tampenie generalizata, draga constantin, care – ca orice tampenie – nu are cum sa reziste unei analiza serioase, dar – ca orice tampenie – are priza la public shi este greu de inlaturat doar cu argumente fondate.
    citeshte-l pe mastic, spun eu cu malitzie. 🙂

    PS Uite o analiza foarte dragutza a problemei, aplicata pe un discurs al dlui Basescu care nu face nimic altceva decat sa reflecte acest discurs despre statul social shi efectele sociale nocive.
    http://www.criticatac.ro/8054/bunavestire-editia-2011/
    Spune-mi te rog ce parere ai, daca ai timp.

    Răspunde
     
  • Constantin
    August 9, 2011 la ora 18:06

    @laurentiucat. Sunt numeroase puncte de vedere, adesea substantial diferite, cu privire la “statul social”, “justitia sociala”si “miscarile sociale”( proteste) ; exprimarea lor a creat unele divergente inclusiv in spatiul de discutii al acestui blog. Este interesant sa ne indreptam privirile asupra situatiilor specifice si a modului in care sunt acestea abordate in diferite state. Nemultumire generata de excluderea sociala se intalneste la Paris, la Atena, la Londra si la Tel Aviv in egala masura, chiar daca imbraca unele nuante diferite, criza economica afecteaza deopotriva statele ale caror capitale au fost mentionate, iar abordarile din partea autoritatilor, oricat ni s-ar parea de diferite, sunt in fond asemanatoare. Statele se confrunta cu crize sociale care sunt adesea caracterizate de sociologi ca elemente manifeste ale postmordenismului si poststructuralismului (vezi Roland Barthes), sau conduc catre ideologii mai mult sau mai putin anarhiste (vezi John Zerzan). Incepand cu miscarile anilor ’60, conflictele sociale (inclusiv violentele de strada) au determinat autoritatile statelor occidentale sa accepte treptat concesii in favoarea “statului social”, fara ca aceasta sa fie neaparat considerata o actiune comunistoida. Mirajul “justitiei sociale” a condus catre o iluzorie “political correctness” care a creat, impreuna cu miscarea feminista radicala, o si mai mare instrainare in locul asteptatei integrari sociale. Rezultatul este vizibil astazi, cand criza economica releva dificultatile sociale, prin “miscarile sociale” din Londra, unde locatarii imobilelor sunt somati sa-si paraseasca caminele pentru ca acestea urmeaza sa fie incendiate in scurt timp, in Paris, unde au fost incediate biblioteci si scoli, sau la Atena, unde au fost devastate sedii de banci. Prin actiunile din Tel Aviv se confirma apartenenta acestui stat la spatiul socio-cultural vestic, desi geografic se afla pe continentul asiatic. Erorile social-politice comise in Israel nu sunt mai prejos decat cele din Marea Britanie, Franta, sau Grecia. Sentimentul cetatenilor de deziluzie ca urmare a neimplinirii proiectelor propuse de politicieni trebuie atenuat rapid prin regandirea proiectelor sociale si punerea acestora in concordanta cu asteptarile oamenilor. Confuzia existenta este cadrul propice pentru ca ideologiile anarhiste sa faca loc diverselor “isme” (mao, marx, nazi, etc.) ca solutii radicale la problemele aparent fara rezolvare. Criza economica accentueaza criza sociala si politica, iar cand vorbesc despre ciza politica nu ma refer la criza in sensul propriu clasic, ci la ruptura existenta intre factorii de decizie politica si economica din tarile mentionate (si nu numai) si cetatenii propriilor state.

    Răspunde
     
  • mastic
    August 9, 2011 la ora 16:43

    Laurentiucat, esti practic, poti face suma 2% aur + 49%franci si sa-ti dea 51% pe risc maxim : ). Oricum, talentul este pentru cei care reusesc sa iasa din detinerile de aur si franci, ca de intrat pe franci era previzibil, iar pe aur se cheama nebunie. Dar de ce atata graba, rabdare. Sa-mi amintesc ca altii puneau rezervele pe actiuni? Oricum, zi mersi ca n-am zis 0.2% pe aur. Astept sa vad ce zice FED.
    Inclusiv indivizi ca Soviani ma enerveaza care urla ca din gaura de sarpe ca de ce se apuca sa vanda statul Petrom la preturi asa ieftine? Si Basescu, si celelalte resturi patriotice care dau ei semnalul ca nu vinde statul la orice pret, nu. Bine, eu zic sa mai asteptam sa tinem companiile alea de stat pana se face pretul lor exact atat cat merita. 0.00nlei. Si dupa ce sictiresti investitorii care venisera cu bani acum te intrebi de ce pica bursa pe ciment. Oare de ce? Oare cat de idiot trebuie sa fii si caror idioti trebuei sa te adresezi cu discursul politic despre socialismul cel rau dar tu sa pastoresti cea mai mizerabila bursa din Europa. Halal guvernare de dreapta, bai alcoolicule.

    Răspunde
     
  • laurentiucat
    August 9, 2011 la ora 15:45

    ..cei mai destepti dintre pamanteni.. vor justitie sociala.. niste comunisti..
    http://www.reporterntv.ro/stire/proteste-de-amploare-in-israel-impotriva-cresterii-preturilor
    ps
    2% economie in aur e o recomandare de asa, la dero…

    Răspunde
     
  • mastic
    August 9, 2011 la ora 02:57

    Sunt convins ca nu anumiti oameni precum Greenspan, Bernanke si altii sunt autorii deciziilor cu impact financiar si economic major. Ca responsabilitatea le revine pentru ca si ei semneaza deciziile este altceva, dar nu doar acesti oameni sau judecata lor gresita sau buna este cauza evolutiilor economiei. Oricum, sistemul se curata mai usor singur, si de bule si de naivi, reglementarile sunt pentru cei care traiesc cu iluzia ca ii poti impiedica pe oameni sa faca prostii, oamenii oricum se vor arunca in prapastie ca oile. Reglementarile prelungesc crizele si lasa minciuna si balastul vechiului sistem sa existe in noul peisaj economic, otul devine mult mai taraganat si mai chinuitor. Solutia este investitia in educatie, avertizarea din timp a celor care comit greseli de supraevaluare a propriilor posibilitati financiare si antreprenoriale, si pregatirea sistemului pentru momentul in care oamenii se vor trezi din vise prin constituirea de rezerve si scenarii de actiune concrete. Nu impunerea restrictiilor prin lege va asigura dezvoltarea economica.
    Din ceea ce imi amintesc am spus ca rezervele personale ale omului obisnuit este bine sa fie pastrate in aur 2%, franci 49% si usd 49%, in perioada pana la decizia de ridicare a plafonului de indatorare. Unde am gresit? Am spus ca francul se va dezumfla lin si ca aurul este un pericol, si imi mentin parerile. Deci de ce ar trebui ca exportatorii elvetieni sa se roage sa am dreptate, ca nu inteleg. Vad ca bondurile americane sunt foarte cautate, deci, unde am gresit. Si vad ca oamenii n-ar fi trebuit sa ramana pe actiuni, ca sa aiba posibilitatea sa cumpere la preturi mai mici, si in trepete, daca tot ii mananca in palma mania invesittiilor in perioade tulburi, deci, repet, unde am gresit? Si ai mai spus pe parcurs niste lucruri invers despre mine, ca as fi zis eu ceva, ce era exact pe dos, dar nu te mai contrazic ca oricum nu are rost.
    Boc habar nu are ce vorbeste nici cat mine, presa ar trebui sa-l evite, noroc ca nu-l baga nimeni in seama.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase