Studiu. Zgomotul subacvatic produs în oceane de activitatea umană (nave, platforme de foraj, etc) disturbă viața marină. Atât speciile de mari dimensiuni, cât și cele mai mici sunt afectate și migrează, aglomerând alte bazine.

Navele de toate felurile, prospecțiunile seismice, pescuitul cu dinamită, platformele de foraj, bărcile cu motor și chiar surfing-ul au făcut din ocean un loc insuportabil de zgomotos pentru speciile de pești și mamifere marine, potrivit unui studiu care a analizat prevalența și intensitatea impactului zgomotului oceanic antropic (produs de om). Publicată în revista Science, lucrarea este rezultatul colaborării a 25 de oameni de știință din întreaga lume și a devenit cea mai mare sinteză a dovezilor efectelor poluării fonice subacvatice.

Zgomotul antropogen “îneacă” adesea peisajele sonore naturale, punând viața submarină sub un stres imens. Acesta poate condamna specii de pești care se bazează pe ecolocație să rătăcească fără direcție, neputând găsi drumul spre casă. “Ciclul este rupt. Coloana sonoră a familiei este acum greu de auzit și, în multe cazuri, a dispărut“, a declarat Carlos Duarte, cercetător marin la Universitatea de Știință și Tehnologie din Arabia Saudită, cordonator al lucrării. Potrivit autorilor, în perioada pandemiei s-au observat reduceri semnificative ale acestor probleme la familiile marine, pe fondul scăderii activității umane. 

În ocean, sunetul poate parcurge mii de kilometri, asigurând legăturile dintre animalele submarine de-a lungul bazinelor oceanice, a spus dr. Duarte. Drept urmare, multe specii sunt adaptate impecabil pentru a detecta și comunica cu ajutorul sunetului.  Majoritatea studiilor s-au concentrat pe efectele asupra speciile mari, însă noua cercetare prezintă modul în care zgomotul subacvatic afectează nenumărate grupuri de vietăți marine, inclusiv zooplanctonul și meduzele.

Studiul mai arată că, în încercarea de adaptare la poluarea fonică, unele specii au mai mult succes decât altele. Balenele pot învăța să ocolească în migrația lor anuală platformele marine sau căile de navigație aglomerate, iar peștii pot fugi din calea unei nave de pescuit care se apropie, dar creaturile mai mici au puține șanse. 

Dacă zgomotul se instalează pentru un timp mai lung, unele animale pur și simplu pleacă definitiv. Aceste evacuări forțate reduc dimensiunile populațiilor marine pe măsură ce mai multe animale renunță la un teritoriu și concurează pentru alte bazine de resurse, care devin supraaglomerate. 

Din fericire, spre deosebire de gazele cu efect de seră sau substanțele chimice, sunetul este un poluant relativ controlabil. “Zgomotul este cea mai ușoară problemă de rezolvat în ocean“, iar cercetătorii spun că există soluții. Noile tehnologii ar putea ajuta la reducerea zgomotului subacvatic, de exemplu prin construirea de nave mai silențioase, reorientarea elicelor, reducerea vitezelor cu care circulă și regândirea activităților de foraj.

Sursă: Science Magazin.

Sursă foto: Unsplash/mahdis mousavi.