Cercetarea, realizată de facultatea de inginerie a Universității Washington din Saint Louis (SUA), arată că oamenii se pot infecta mai ușor dacă trăiesc în zone în care aerul are o concentrație mare de particule poluante PM 2,5 (cu diametrul de 2,5 micrometri sau mai mic).
Este cunoscut faptul că dimensiunea particulelor este direct legată de potențialul de a cauza efecte negative asupra plămânilor. Cu cât sunt mai mici aceste particule, cu atât trec mai ușor prin nas și gât și ajung în alveolele pulmonare, afectând în special pacienții cu astm.
Nu este clar, pentru moment, cum influențează exact poluarea numărul de pacienți cu COVID-19, dar cercetarea relevă faptul că un purtător al coronavirusului a putut infecta mai multe persoane în zonele din SUA unde în aer era o prezență cu 10% mai mare a compușilor de sulfat, a dioxidul de azot și a celor de amoniu.
„Carbonul negru acționează ca un fel de catalizator pentru această situație. Când acesta există în aer sub formă de funingine, PM 2,5 are un efect mult mai puternic asupra sănătății pulmonare și, prin urmare, asupra răspândirii infecției”, spun autorii studiului.
„Deși decenii de reglementări stricte privind calitatea aerului în SUA au dus la reduceri semnificative ale nivelurilor de dioxid de azot, inversarea recentă a reglementărilor de mediu, care permit emisiil poluante mai mari din partea uzinelor și mașinilor, amenință viitorul țării în ceea ce privește calitatea aerului”, mai transmit aceștia.
Articolul integral: SciTechDaily