Într-un articol de opinie găzduit de Financial Times, jurnalistul Edward Luce afirmă că președintele rus Vladimir Putin a unit Occidentul în ciuda sferei de influență a SUA, solicitând concesii care au șocat o Europă divizată și lipsită de direcție. Rusia a scos la suprafață lucrul de care se temea – un Occident care se apropie de un consens. Drept urmare, președintele american Joe Biden se află acum în prima linie a două potențiale războaie reci, unul în Europa de Est, celălalt în Marea Chinei de Sud.

Acesta nu este scenariul pe care îl plănuise Biden, notează Luce. Președintele american și-a preluat mandatul promițând că va reorienta politica externă a SUA spre est. Desigur, le-a promis partenerilor europeni ai Americii tot ce voiau să audă, aceștia la rândul lor fiind încântați să fie tratați din nou ca prieteni după patru ani de când relațiile s-au răcit în timpul mandatului lui Donald Trump. Dar ei au aflat curând că Biden a vrut să spună ceva diferit prin “America s-a întors” decât anticipaseră. La fel ca Trump, Biden era fixat pe China. Spre deosebire de Trump, el a vrut ca Europa să-l ajute în acest nou obiectiv indo-pacific. 

Trezirea violentă a Europei a început vara trecută, când SUA au părăsit brusc Afganistanul fără un acord semnat cu toți aliații NATO. La fel ca Armata Națională Afgană, acum dispărută, partenerii NATO ai Americii s-au bazat pe sprijinul aerian și logistic al SUA pentru a opera în Afganistan. Mai mult, Biden a agravat situația când a omis să-i avertizeze pe francezi cu privire la noul său acord cu submarinele nucleare cu Australia, Marea Britanie și SUA, Aukus, la câteva zile după ce talibanii au recăpătat controlul asupra Afganistanului.

Dacă a existat vreodată un moment pentru ca Rusia să exploateze dezbinarea occidentală, a fost atunci. Dar Putin și-a forțat mâna, iar Biden se confruntă acum cu două provocări urgente.  Prima vizează întrebarea dacă el îi poate oferi lui Putin o cale de a dezescalada tensiunile fără să-și strice reputația. Alternativa ar fi un conflict cu Ucraina care ar putea face ca atrocitățile din Balcani din anii 1990 să pară o nimica toată. Cu 40 de milioane de oameni, dintre care majoritatea doresc să se alăture NATO, Ucraina nu este Bosnia sau Croația. Este de două ori mai mare decât Germania și are o populație mai mare decât Polonia.

Aici va fi testată creativitatea diplomatică a lui Biden. Dacă, așa cum s-a stabilit la Washington, China reprezintă o provocare strategică copleșitoare pentru SUA, Biden trebuie să găsească în cele din urmă o modalitate de a limita sprijinul Chinei față de Rusia. Retorica existențială despre o bătălie globală între autocrație și democrație nu va face decât să apropie Moscova de Beijing. 

Nu este ca și cum Ucraina ar fi un model de democrație, mai subliniază jurnalistul. Potrivit Freedom House, cu sediul la Washington, Ucraina este doar “parțial liberă” și se evaluează cu mult sub “democrația iliberală” a Ungariei și a altor sisteme defectuoase precum cel din Serbia.  Criza din Europa îi oferă lui Biden șansa de a ieși din capcana retorică. Ținta este suveranitatea Ucrainei. Granițele sale nu ar trebui să fie mai puțin inviolabile dacă și-ar schimba sistemul politic. SUA ar trebui să știe din istoria recentă despre riscurile de a-și proclama misiunea de libertate universală. Amenințând suveranitatea Ucrainei, Putin a făcut ceva ce Biden nu a putut de unul singur: să unească Occidentul. Astfel, îi oferă lui Biden un avantaj care nu trebuie irosit.

Opinia integrală pe Financial Times

Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.

Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.

Susține echipa Biziday