Deutsche Welle critcă dur acordul SUA-Germania pentru conducta Nord Stream 2: Putin câștigă pariul împotriva UE, iar Merkel lasă moștenire următorului guvern o credibilitate externă deteriorată.

Într-un editorial semnat de Frank Hoffmann, unul dintre cei mai cunoscuți comentatori de politică externă ai Deutsche Welle, se arată că politica Berlinului privind Nord Stream 2 este o amenințare la adresa credibilității externe a Germaniei, care trebuie acum să-și recâștige încrederea Occidentului și să găsească o modalitate de a salva Ucraina din șantajul rusesc.

Text integral:

Miza este pariul lui Vladimir Putin împotriva politicii climatice germane și europene. Consumatorii și următorul guvern german au puterea de a decide cine îl câștigă. O să cădem în plasă “otrăvită” a gazului rusesc ieftin sau Germania o să-și extindă rapid capacitate de a produce energie regenerabilă în locul gazelor atât de dăunătoare asupra mediului? 

Prejudiciul adus politicii externe a Germaniei poate fi reparat numai cu o atitudine la fel de clară. Această conductă germano-rusă, construită de mașina de făcut bani a Gazprom, a divizat Europa și Occidentul. În ciuda motivației că acesta este un proiect pur economic, cancelarul Merkel este responsabilă de daunele aduse politicii externe a Germaniei. A continuat proiectul Nord Stream 2 împotriva voinței Parlamentului European, împotriva insistenței celor mai apropiați aliați ai țării – Franța, Polonia, țările scandinave și cele baltice și, chiar împotriva voinței Congresului SUA.

Acordul privind Nord Stream 2 marchează, de asemenea, o abatere de la două constante ale politicii externe germane. Indiferent că a fost condusă de șoimi politici precum Willy Brandt (SPD) sau de porumbei precum Helmut Kohl (CDU), Germania s-a aflat, întâi de toate, de partea celor mai apropiați parteneri ai săi și abia apoi și-a urmărit propriul interes. Acest principiu a fost aplicat chiar și atunci când Marea Britanie și Franța aveau îndoieli chiar în privința unificării Germaniei. La vremea respectivă, Berlinul a convins întâi Parisul că unificarea trebuie făcută, iar apoi a consființit-o prin Tratatul “Doi-Plus-Patru” (notă – SUA, URSS, Franța și UK au semnat în 1990 Tratatul reglementărilor finale cu privire la unificarea Germaniei).

Pe de altă parte, acțiunea de acum a Angelei Merkel privind gazoductul rusesc reprezintă o manevră disperată pentru a ieși cumva dintr-o problemă ce pare a fi de nerezolvat. Să ne amintim, Putin și adepții săi construiesc conducte ca instrument geopolitic pentru șantajarea Ucrainei.

Cel puțin Germania și cancelarul său, aflat acum pe punctul de plecare, au satisfacția unei relații mai bune cu SUA, după anii întunecați ai președinției lui Donald Trump. Profesioniștii din domeniul politicii externe din Washington au găsit o ieșire din complicata situație, în ciuda opoziției puternice a ambelor partide din Congresul SUA față de proiectul Nord Stream 2. Spre meritul ei, Angela Merkel se bucură de o poziție de respect în elita politică a Washingtonului și asta a fost cu siguranță de ajutor. Eforturile sale de a menține Acordul de pace la Minsk, între Rusia și Ucraina, a contribuit la salvarea de vieți pe frontul din estul Ucrainei și i-a asigurat Angelei Merkel o minimă încredere a Kievului, în ciuda acordului pentru Nord Stream 2. Dar cam atât.

Germania trebuie să revină și să se întoarcă la o politică externă credibilă, pe termen lung. O autorizație de funcționare pentru Nord Stream 2 poate fi acordată numai printr-un contract fără echivoc care să asigure faptul că Rusia nu va seca financiar Ucraina, ca țară de tranzit pentru gazele occidentale, un acord care să meargă dincolo de termenul actualei înțelegeri ruso-ucrainene, care expiră în 2024.

Dar mai presus de toate, Berlinul trebuie să-și ia rămas bun de la naivitatea geopolitică din ultimii ani și să își unească forțele cu Franța pentru interesul comun al întregii Europe, adică să folosească fără ezitare robinetul stației de transfer de gaze din Lubmin (landul Pomerania, punctul de intrare în Germania al Nord Stream 2), pentru exact scopul său. Care nu este doar unul tehnic într-un lanț economic, așa cum spune Merkel, robinetul respectiv este un instrument de putere geopolitică, care poate fi închis sau deschis.

Din acest punct de vedere, nimic nu s-a schimbat din 1970, de la primul acord privind construcția unei conducte de gaz între gigantul vest-german Mannesmann și Moscova. Aceste acorduri au flancat reformele lui Willy Brandt, oferind în cele din urmă Germaniei de Est posibilitatea de a se elibera de regimul comunist. Având în vedere proveniența sa est-germană, este deosebit de îngrijorător faptul că Merkel nu a reușit să înțeleagă acet lucru.

Sursa: DW