Când inima nu se odihnește noaptea, este nevoie de intervenție rapidă. De ce devine apneea o urgență cardiologică? (P)

În România, mii de oameni trăiesc ani întregi cu apnee în somn fără să știe. Ajung la cardiolog cu hipertensiune oscilantă, palpitații sau oboseală severă, fără să bănuiască faptul că adevărata cauză a acestor tulburări nu se află în timpul zilei, ci în timpul nopții. Ghidurile medicale o consideră deja un factor de risc major, iar tot mai mulți specialiști o numesc „inamicul invizibil” al sănătății.

Asist.Univ. Dr. Anca Tâu, medic primar cardiologie în cadrul Rețelei de sănătate Regina Maria, explică faptul că „oboseala cronică este doar vârful aisbergului”. În apnee, respirația se oprește de zeci sau chiar sute de ori pe noapte, oxigenul scade brusc, creierul declanșează valuri de adrenalină, iar inima accelerează pentru a compensa lipsa oxigenului. Pacientul nu își amintește aceste episoade, dar dimineața se trezește epuizat, fără o explicație clară. De aceea drumul către diagnostic trece, de cele mai multe ori, prin cabinetul cardiologului, nu al somnologului.

Când somnul nu odihnește, ci solicită organismul

În mod normal, noaptea este momentul în care corpul intră în „mod avion”: tensiunea scade, pulsul încetinește, iar respirația devine ritmică. În cazul apneei, însă, lucrurile se întâmplă exact invers. Dr. Tâu descrie o succesiune de evenimente care transformă somnul într-o luptă fiziologică: respirația se oprește, oxigenul cade brusc, creierul trimite impulsuri de adrenalină pentru a reporni respirația, iar toracele se zbate să tragă aer împotriva căilor aeriene blocate. „Repetați acest lucru de 200–300 de ori într-o noapte și veți înțelege de ce spunem că inima muncește noaptea cât în două zile”, subliniază medicul.

Legătura cu bolile cardiovasculare este directă și puternică. Hipertensiunea rezistentă la tratament, fibrilația atrială (inclusiv recurențele ei după ablație sau cardioversie), insuficiența cardiacă și tulburările de ritm nocturne sunt întâlnite frecvent la pacienții cu apnee nediagnosticată. În cazuri rare, dar documentate în literatura de specialitate, apneea se poate asocia chiar cu moarte subită în somn.

Profilul pacientului cu apnee

Deși imaginea clasică este cea a bărbatului supraponderal de peste 40 de ani, realitatea din cabinetele cardiologilor este mult mai diversă. Medicii cardiologi întâlnesc tot mai des femei după menopauză, pacienți cu tensiune oscilantă, persoane cu bruxism sau reflux gastric, sportivi cu modificări structurale ale inimii sau chiar oameni slabi, dar care dorm prost și sunt mereu obosiți. „Apneea nu este o boală a celor supraponderali, ci o boală a anatomiei căilor aeriene și a instabilității respiratorii”, punctează medicul.

Sforăitul – semnalul de alarmă ignorat de majoritatea oamenilor

Sforăitul nu este doar un disconfort domestic, ci un posibil semn major de boală. Devine cu adevărat îngrijorător atunci când este zilnic, când cineva observă pauze respiratorii în timpul nopții, când apar treziri cu senzație de sufocare sau când pacientul adoarme involuntar în situații neobișnuite — în metrou, la TV, sau în timpul întâlnirilor. Somnolența excesivă în timpul zilei sau nevoia de a merge frecvent la toaletă noaptea completează tabloul. În astfel de situații, un consult la cardiolog este obligatoriu.

Diagnostic și soluții moderne pentru protejarea inimii

Polisomnografia, standardul de diagnostic, este mult mai simplă decât cred majoritatea. Pacientul doarme cu câțiva senzori, iar aceștia înregistrează ritmul cardiac, respirația, oxigenarea, trezirile și episoadele de apnee. „Mulți pacienți îmi spun după rezultat: credeam că dorm… dar se pare că doar stăteam în pat”, povestește dr. Tâu.

Tratamentul poate include măsuri variate, de la bine-cunoscutul CPAP (masca ce menține căile aeriene deschise), până la dispozitive orale care avansează mandibula, scădere ponderală (inclusiv terapiile medicamentoase moderne), intervenții ORL, terapii poziționale sau tehnologii noi, precum stimularea nervului hipoglos. Indiferent de metodă, scopul este același: stabilizarea respirației și eliminarea cascadelor de adrenalină care suprasolicită inima în fiecare noapte.

Polisomnografia a arătat 62 de episoade de apnee pe oră

Dr. Tâu povestește că, în practică, rezultatele pot fi spectaculoase. După doar câteva luni de tratament corect, mulți pacienți își normalizează tensiunea, reduc numărul de medicamente antihipertensive, scapă de palpitațiile de dimineață și nu mai prezintă episoade nocturne de tahicardie. Un exemplu recent este cazul unui pacient cu fibrilație atrială recurentă și două cardioversii într-un an, la care polisomnografia a arătat 62 de episoade de apnee pe oră. După șase luni de CPAP, nu a mai avut nicio recurență de fibrilație, iar tensiunea s-a stabilizat fără ajustarea tratamentului.

Într-o perioadă în care bolile cardiovasculare rămân principala cauză de mortalitate, apneea în somn reprezintă o piesă esențială din puzzle-ul riscului cardiac. Deși nu provoacă durere și nu trezește suspiciuni, ea determină modificări profunde ale ritmului, tensiunii și oxigenării în timpul nopții. Înțelegerea acestei legături și diagnosticarea corectă poate reduce considerabil riscurile cardiovasculare și ne poate ajuta să avem un somn corect și sănătos.