Analiză Politico. Ambiția lui Putin pentru o nouă URSS trezește amintiri despre haosul colapsului sovietic. Kremlinul vrea să revină la epoca în care și-a dominat vecinii din Eurasia, dar în schimb îi îndepărtează.

Politico scrie că prin invadarea Ucrainei, Putin spera să stabilească pentru Rusia zile de glorie precum cele ale Uniunii Sovietice din anii ‘50, când aceasta era la apogeul puterii sale. În schimb, a provocat un haos la o scară nemaivăzută de la prăbușirea Uniunii, în 1991.

De-a lungul marginilor zdrențuite ale sferei de influență a Rusiei, din Europa de Est până în Caucaz și Asia Centrală, fostele teritorii ale vastului imperiu al Moscovei sunt într-o rebeliune totală sau sunt lăsate să se descurce singure, în timp ce Kremlinul se concentrează asupra războiului său din ce în ce mai catastrofal. 

Pe măsură ce Moscova își pierde influența din zonă, izbucnesc noi conflicte, se formează alianțe și se deschid vechi rupturi. În continuare, publicația europeană face o analiză a situației din statele-vecine ale Rusiei, care au făcut parte din Uniunea Sovietică.

Armenia și Azerbaidjan

Sursa foto: Nicolae Coman/Wikipedia

Săptămâna trecută a fost marcată de cea mai gravă escaladare a conflictului din Caucazul de Sud din ultimii doi ani, când marți, Azerbaidjanul a început să  bombardeze localități din interiorul Armeniei, nu de la frontieră ca și până acum.

O încetare a focului intermediată de Moscova a întrerupt conflictul în 2020, iar trupele ruse au fost dislocate în regiunea disputată Nagorno-Karabah. Dar noi raportări indică faptul că Rusia și-a retras soldații cei mai buni și cei mai experimentați pentru a-i trimite în Ucraina, iar în ultimele săptămâni forțele azere au depășit linia de contact și au capturat o serie de poziții strategice. Acum, pare că rușii nu mai pot sau nu mai doresc să reacționeze.

Armenia este membră a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, o alianță militară condusă de Rusia. Premierul armean, Nikol Pașinian, a cerut miercuri blocului “ajutor militar pentru restabilirea integrității teritoriale a țării”. Cu toate acestea, alți membri ai alianței s-au dovedit reticenți în a interveni, Kazahstanul excluzând desfășurarea de trupe, iar Moscova ezitând să se implice într-un alt conflict.

Analistul politic armean Tigran Grigoryan crede că “eșecurile Rusiei în războiul din Ucraina se traduc prin capacitățile limitate și a creat un vid de putere în regiune. În acest moment, Rusia nu este nici dispusă, nici capabilă să controleze Azerbaidjanul”. Baku și-a înlocuit în mod constant legăturile post-sovietice cu Moscova cu relații mai strânse cu Turcia, care îi oferă echipament militar avansat și îi antrenează trupele.

Moldova

Sursa foto: TUBS/Wikipedia

Cu mai puțin de trei milioane de locuitori, Moldova nu a putut să scape de influența Moscovei. Regiunea de est a Transnistriei este o republică separatistă, unde se regăsesc circa 1.500 de militari ruși. Dar președintele Maia Sandu și-a exprimat clar dorința ca soldații ruși să plece și a susținut vocal Ucraina: “Războiul nedrept al Rusiei împotriva Ucrainei ne arată clar prețul libertății”.

Atât Moldova, cât și Ucraina, au primit statutul de candidat pentru aderarea la UE în iunie, iar Bruxelles-ul ajută țara să se îndepărteze de dependența de energia rusă.

Georgia

Sursa foto: Ssolbergj/Wikipedia

Aproximativ o cincime din teritoriul Georgiei este ocupată de trupele ruse și de împuterniciții acestora în regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud. După ce a pierdut un război împotriva Moscovei și a statelor sale clientelare nerecunoscute în 2008, Georgia a părăsit de mult orbita politică a Rusiei, dar țara este încă în top trei al partenerilor săi comerciali.

Deși guvernul a fost vocal împotriva invaziei Ucrainei, nu a implementat sancțiuni economice împotriva Rusiei. Peste 60% dintre georgieni sunt de părere că țara nu au luat o atitudine suficient de dură împotriva Moscovei. Iar retorica devine din ce în ce mai aprinsă.

La începutul acestei săptămâni, Irakli Kobakhidze, președintele partidului de guvernământ, a susținut  că statul ar trebui “să lase oamenii să spună dacă doresc să deschidă un al doilea front în Georgia împotriva Rusiei”, atacând Abhazia și Osetia de Sud. Kobakhidze a afirmat ulterior că glumea când a făcut aceste afirmații.

Kazahstan

În ianuarie, trupele ruse au aterizat în Kazahstan, ca parte a unei misiuni de “menținere a păcii”, însărcinată cu reprimarea protestelor în masă care amenințau să răstoarne guvernul. Potrivit analiștilor consultați de Politico, asta nu înseamnă că Moscova a câștigat un aliat de încredere.

Apărând pe scenă alături de președintele kazah Kassym-Jomart Tokayev la Forumul Economic de la Sankt Petersburg în iunie, Putin a primit un reproș neașteptat după ce a anunțat că războiul din Ucraina este necesar pentru a proteja cele două administrații separatiste din Luhansk și Donețk. Kazahstanul, a răspuns Tokayev, nu recunoaște “teritoriile cvasi-statale care, în opinia noastră, sunt ceea ce sunt Luhansk și Donețk”.

După doar câteva săptămâni, Tokayev i-a transmis președintelui Consiliului European, Charles Michel, că țara sa este îngrijorată “de riscurile la adresa securității energetice globale” create de război și s-a oferit “să-și folosească potențialul de hidrocarburi pentru a stabiliza situația de pe piețele mondiale și europene”.

Moscova a ripostat două zile mai târziu prin închiderea terminalului petrolier Novorossiysk, împiedicând Kazahstanul să-și exporte rezervele de petrol și gaze prin Marea Caspică. Oficial, minele navale din Al Doilea Război Mondial au fost învinuite pentru o amenințare urgentă la adresa instalației.

Kazahstanul a aderat în mod oficial la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei, iar relațiile par doar să se înrăutățească. La începutul lunii august, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a reluat pe rețelele de socializare retorica Kremlinului despre Ucraina, afirmând despre Kazahstan că “este un stat artificial”. Postarea a fost ștearsă ulterior, iar Medvedev, care este și vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei și a făcut o serie de comentarii din ce în ce mai naționaliste și agresive despre război și Occident, a declarat că i-a fost spart contul.

Tadjikistan și Kârgâzstan

Sursa foto: BBC News

Miercuri, polițiștii de frontieră din cele două țări au făcut schimb de focuri. Rapoartele  despre înarmări și mișcări de trupe au dus la evacuarea satelor de ambele părți ale frontierei. Granița lungă și întortocheată pe care o au cele două state este slab delimitată, iar țările se acuză reciproc de reaprinderea conflictelor. Pe vremea URSS, granița era imaterială, dar în ultimii ani Tadjikistanul și Kârgâzstanul s-au aflat în repetate rânduri în pragul războiului.

Ministerul de Externe al Rusiei și-a exprimat “disponibilitatea de a ajuta părțile să ajungă la o soluție pe termen lung, reciproc acceptabilă la problemele de frontieră” și s-a oferit să-și împărtășească “experiența bogată în demarcarea frontierei”.

Cu toate acestea, puterea militară a Rusiei în regiune se erodează. Potrivit Radio Free Europe, Rusia a redistribuit 1.500 de militari din bazele din Tadjikistan. Există, de asemenea, rapoarte conform cărora soldații ruși staționați în Kârgâzstan au fost transferați.

Imperiile cresc și se prăbușesc

Summitul din această săptămână a Organizației de Cooperare de la Shanghai, care a avut loc în Uzbekistan, a arătat amploarea schimbării polilor puterii. Putin s-a întâlnit cu președintele Xi Jinping și a recunoscut ulterior că omologul său chinez are “întrebări” și “îngrijorări” cu privire la războiul din Ucraina.

Liderul chinez a transmis o declarație reticentă: “În fața unei lumi în schimbare, a vremurilor în schimbare și a schimbărilor istorice, China este dispusă să colaboreze cu Rusia pentru a demonstra responsabilitățile de mari puteri și a conducerii, pentru a insufla stabilitate și energie pozitivă într-o lume a haosului”.

Afirmațiile lui Xi Jinping sunt departe de parteneriatul “fără limite” pe care cele două state l-a anunțat chiar înainte de invazia Rusiei în Ucraina. Președintele Chinei a mai spus că țara sa va “sprijini cu hotărâre Kazahstanul în apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale”. Potrivit Politico, astfel se întrevede un nou jucător pentru preluarea puterii în regiune.

Analiza integrală la Politico