Analiză Banca Transilvania. Pandemia reprezintă un șoc ce a indus tranziția către o nouă ordine economică mondială, dar oportunitățile sunt la fel de mari ca și provocările. Astfel de șocuri puternice (pandemii, războaie, dezastre naturale) au fost urmate de perioade de ample transformări, atât la nivelul economiei reale, cât și în sfera economiei financiare.

Principalele idei:

• După incidența Marii Recesiuni (2008-2010), marile economii ale lumii au pus accentul pe politici monetare și fiscal-bugetare relaxate (iar nu pe continuitatea și accelerarea reformelor structurale), ceea ce a adâncit decalajele sociale, a favorizat creșterea puternică a Chinei, dar și ascensiunea populismului și desconsiderarea multilateralismului.
• Pandemia reprezintă un șoc exogen fără precedent (în ultimele decenii), dar și o oportunitate pentru adresarea provocărilor structurale – economia mondială să fie mai sustenabilă, mai rezistentă, eficientă și mai echitabilă. Incidența unor șocuri puternice (pandemii, războaie, dezastre naturale) a fost urmată de perioade de ample transformări, atât la nivelul economiei reale, cât și în sfera economiei financiare.
• Sub stresul pandemiei, omenirea descoperă oportunități fără precedent, așa cum ar fi transformarea digitală, accelerarea tranziției spre o economie verde (decarbonizată), reforma fiscalității și reducerea inegalității veniturilor. De asemenea, băncile centrale din SUA și Zona Euro intenționează revizuirea strategiilor de politică monetară, având în vedere perspectivele de persistență a costurilor de finanțare la un nivel redus pe termen mediu și modificarea de paradigmă în ceea ce privește finanțele publice (dată fiind natura sanitară a șocului)
• Privind strict din perspectiva economiei mondiale, incidența pandemiei poate reprezenta o oportunitate pentru reforma și consolidarea rolului instituțiilor internaționale și resetarea relațiilor dintre principalele blocuri economice ale lumii, mai ales în contextul provocărilor și divergențelor acumulate înainte de incidența pandemiei.
• Dolarul și-a consolidat rolul de principală monedă a sistemului internațional în ultimii ani, ponderea în totalul rezervelor internaționale situându-se la aproximativ 57% în prezent. Ponderea yuan-ului chinezesc în rezervele internaționale este foarte redusă cu toate că în ultimii ani am asistat la creșterea puternică a Chinei (decalajul de PIB nominal față de SUA s-a atenuat până la 5.4 mii de miliarde USD), inclusiv pe fondul tendinței de depreciere a dolarului.
• Trasând o paralelă cu perioada de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, resetarea ordinii economice mondiale nu se poate realiza automat, depinde în primul rând de lansarea negocierilor între reprezentanții principalelor blocuri economice ale lumii – SUA, China, UE, Japonia, cât și cu principalii producători de hidrocarburi (inclusiv Rusia și Arabia Saudită). Traseul spre un model de creștere economică durabilă și decarbonizată nu se poate realiza fără implicarea acestor țări.
• În perioada postpandemie ideea lansată de Președintele Franței în 2018 (de creare a armatei europene) ar putea prinde contur.

Analiza integrală BT