Președintele american Donald Trump se întâlnește săptămâna aceasta cu liderul chinez Xi Jinping (dar și cu Vladimir Putin), în condițiile în care Washingtonul nu a reușit încă să-și construiască propriile surse de aprovizionare cu minerale critice, esențiale pentru industria semiconductorilor, producția de automobile electrice, robotică, inteligență artificială și echipamente militare. Dependența de China îi limitează astfel capacitatea de negociere, deoarece Beijingul poate folosi controlul asupra acestor materii prime ca instrument de presiune în disputele comerciale.
Deși Administrația Trump a investit miliarde de dolari în proiecte miniere și de procesare a mineralelor, multe dintre acestea sunt încă departe de a începe producția. Reconstruirea unei industrii pe care Statele Unite au abandonat-o în mare parte spre sfârșitul secolului trecut este un proces dificil, care necesită ani de investiții, infrastructură și dezvoltarea unor tehnologii specializate.
China deține o poziție dominantă nu doar în extracția pământurilor rare, ci mai ales în procesarea acestora și fabricarea componentelor industriale rezultate. Un exemplu relevant este producția de magneți permanenți din neodim și fier, utilizați în motoarele automobilelor electrice și în echipamentele militare. În 2025, capacitatea de producție a Statelor Unite era de aproximativ 4.500 de tone anual, în timp ce China putea produce circa 210.000 de tone.
Această diferență îi oferă Beijingului un avantaj important în negocieri. În 2025, după ce China a impus restricții asupra exporturilor de pământuri rare și magneți, mai mulți producători americani au întâmpinat dificultăți în aprovizionare. Ford a avertizat că are probleme în obținerea magneților necesari producției, iar Washingtonul a fost nevoit să negocieze cu Beijingul pentru restabilirea accesului la aceste materiale.
Disputa privind pământurile rare a fost unul dintre subiectele centrale ale războiului comercial dintre Statele Unite și China. În mai 2025, cele două țări au convenit, la Geneva, asupra unui armistițiu tarifar de 90 de zile, care prevedea și suspendarea unor măsuri comerciale restrictive. Ulterior, în iunie, negocierile de la Londra au dus la un nou cadru de înțelegere, prin care China s-a angajat să reia exporturile de pământuri rare și magneți permanenți către Statele Unite.
În octombrie 2025, Beijingul a anunțat noi restricții, inclusiv asupra unor produse fabricate în alte țări care conțin materiale rare provenite din China. Măsurile au fost suspendate în urma întâlnirii dintre Trump și Xi Jinping de la Busan, din 30 octombrie 2025, când cei doi lideri au convenit asupra unui nou armistițiu comercial. În schimbul unor concesii americane, China a acceptat să suspende timp de un an extinderea restricțiilor la export.
Cu toate acestea, acordurile nu au eliminat sistemul chinez de autorizare a exporturilor, ceea ce înseamnă că Beijingul păstrează controlul asupra cantităților și destinațiilor livrărilor. Datele privind comerțul arată că aprovizionarea americană nu și-a revenit la nivelurile de dinaintea restricțiilor. În perioada iunie 2024 – martie 2025, Statele Unite importau din China, în medie, 76,8 tone pe lună de compuși și metale din pământuri rare. În cele 11 luni de după acordul de la Busan, între noiembrie 2025 și septembrie 2026, media a coborât la 19,3 tone lunar, o reducere de aproximativ 75%.
Prin urmare, chiar dacă exporturile chinezești nu au fost oprite complet, accesul producătorilor americani la aceste materiale rămâne mult mai limitat decât înainte de declanșarea disputei comerciale.
Datele comerciale indică și faptul că restricțiile nu au afectat toate țările în aceeași măsură. În primele zece luni după acordul de la Busan, exporturile totale chinezești de materiale rare vizate de restricții au scăzut cu doar 2,5% față de perioada precedentă. În schimb, livrările cumulate către Statele Unite și Japonia au scăzut cu aproximativ 58%. În aceeași perioadă, exporturile către restul lumii au crescut cu aproximativ 146%. Astfel, Beijingul pare să fi păstrat un control considerabil asupra destinațiilor livrărilor, chiar dacă volumul total al exporturilor a rămas relativ stabil.

Japonia a fost afectată în mod deosebit. Exporturile chinezești de materiale rare către această țară au scăzut cu aproximativ 68% în perioada noiembrie 2025 – august 2026, comparativ cu cele zece luni precedente. Reducerea a venit inclusiv după ce Beijingul a impus noi restricții comerciale asupra Japoniei, în ianuarie 2026, pe fondul tensiunilor diplomatice legate de declarațiile premierului Sanae Takaichi privind posibilitatea unei intervenții japoneze în cazul unui atac chinez asupra Taiwanului.
Administrația Trump încearcă să accelereze dezvoltarea unei industrii americane a mineralelor critice, însă numeroase proiecte vor deveni operaționale abia la sfârșitul acestui deceniu sau chiar în următorul.
O rafinărie de 7,4 miliarde de dolari din Tennessee, susținută de compania sud-coreeană Korea Zinc, este programată să înceapă activitatea în 2030. Un proiect minier de cupru dezvoltat de Rio Tinto și BHP în America de Nord ar putea deveni operațional abia în următorul deceniu. De asemenea, compania Trilogy Metals intenționează să înceapă producția de cupru în Alaska în 2031.
Există și proiecte mai avansate, explică analiștii. MP Materials își extinde producția de magneți din pământuri rare în Texas, în cadrul unui parteneriat de mai multe miliarde de dolari cu Pentagonul. Mina Thacker Pass din Nevada, considerată cea mai mare sursă de litiu din America de Nord, este în construcție, iar producția este estimată să înceapă în 2028. În Idaho, Perpetua Resources intenționează să înceapă producția de antimoniu, utilizat inclusiv la fabricarea muniției și a blindajelor, în 2029.
Compania Vulcan Elements a început deja să producă magneți din pământuri rare în Carolina de Nord, însă produsele sale nu au primit încă toate aprobările necesare din partea clienților industriali. Problema Statelor Unite nu este, așadar, doar lipsa unor mine. China a construit în ultimele decenii o infrastructură complexă de rafinare și procesare, precum și expertiza tehnică necesară transformării materiilor prime în componente utilizabile de industrie. Dezvoltarea unor capacități similare presupune investiții foarte mari și perioade îndelungate.
În plus, strategia Administrației Trump se confruntă și cu obstacole politice interne. Democrații au obținut victorii la alegerile intermediare și urmează să preia controlul Congresului în 2027, iar unii dintre reprezentanții partidului au criticat investițiile guvernamentale în companii private din sectorul mineralelor.
Întâlnirea dintre Trump și Xi Jinping are loc, astfel, într-un moment în care Washingtonul încearcă să obțină noi garanții privind aprovizionarea cu materiale critice, dar nu dispune încă de alternative suficiente la importurile din China. Armistițiul comercial dintre cele două țări este programat să expire la 10 ianuarie 2027, iar eventualele noi negocieri vor trebui să stabilească dacă Beijingul va oferi acces mai previzibil la aceste materiale.
Pentru Statele Unite, miza este mai mare decât simpla reducere a deficitului comercial. Pământurile rare și alte minerale critice sunt indispensabile pentru numeroase industrii strategice, de la automobile electrice și semiconductori până la aviație și industria de apărare. Atât timp cât China păstrează controlul asupra unei părți esențiale a lanțului de aprovizionare, Washingtonul va avea o capacitate limitată de a exercita presiuni comerciale asupra Beijingului fără riscul unor noi perturbări industriale.
Sursa: Reuters
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.