Conducerea editorială a celui mai mare cotidian american pune în primul rând sub semnul întrebării legalitatea ordinului dat de Donald Trump Armatei SUA, în condițiile în care acesta, deși poate lua măsuri de urgență de apărare, nu poate decide intrarea Americii în război, așa cum pare să sugereze declarația sa.
“Cunoscând iresponsabilitatea domnului Trump, unii membri ai Congresului au luat măsuri pentru a-l constrânge în privința Iranului. În Cameră, reprezentanții Ro Khanna, democrat din California, și Thomas Massie, republican din Kentucky, au propus o rezoluție menită să-l împiedice pe domnul Trump să înceapă un război fără aprobarea Congresului. Rezoluția precizează clar că Congresul nu a autorizat un atac asupra Iranului și cere retragerea trupelor americane în termen de 60 de zile. Senatorul Tim Kaine, democrat din Virginia, și senatorul Rand Paul, republican din Kentucky, susțin o măsură similară în camera lor. Începutul ostilităților nu ar trebui să-i descurajeze pe legislatori să adopte aceste proiecte de lege. O afirmare robustă a autorității de către Congres este cea mai bună modalitate de a-l constrânge pe președinte”, scrie NY Times.
Dar cea mai mare problemă, în opinia editorialiștilor NY Times, este că Donald Trump nici nu a oferit argumente clare sau măcar o strategie, în privința Iranului:
“O abordare responsabilă ar recunoaște riscurile ca următorul conflict cu Iranul să meargă mai puțin bine decât ultimul atac american. Iranul rămâne o țară puternic militarizată. Rachetele sale cu rază medie de acțiune s-ar putea să nu fi reușit să producă prea multe daune Israelului anul trecut, dar Iranul menține multe rachete cu rază scurtă de acțiune care ar putea copleși orice sistem de apărare și ar putea lovi Arabia Saudită, Qatar și alte țări din apropiere. Un atac asupra Iranului riscă viața trupelor americane, a diplomaților și a altor persoane care locuiesc în regiune.
Domnul Trump nici măcar nu încearcă această abordare. El le spune poporului american și lumii întregi că se așteaptă la încrederea lor oarbă. Nu a câștigat această încredere.
În schimb, își tratează aliații cu dispreț. Minte constant, inclusiv despre rezultatele atacului din iunie asupra Iranului. Nu și-a respectat propriile promisiuni privind rezolvarea altor crize din Ucraina, Gaza și Venezuela. A concediat lideri militari de rang înalt pentru că nu au dat dovadă de loialitate față de capriciile sale politice.
Administrația sa pare să fi încălcat dreptul internațional, printre altele, deghizând un avion militar în avion civil și împușcând doi marinari fără apărare care au supraviețuit unui atac inițial.
Eșecul domnului Trump de a articula fie obiective, fie o strategie pentru o potențială intervenție militară a creat niveluri șocante de incertitudine cu privire la acest atac. Americanii nu știu dacă președintele a ordonat un atac în numele lor în principal pentru a opri programul nuclear al Iranului – sau pentru a merge până la răsturnarea guvernului liderului suprem Ali Khamenei.
Dacă este vorba de programul nuclear, cel mai puțin ambițios dintre cele două obiective, atunci se ridică o întrebare evidentă. Iranul își va reconstrui cu siguranță programul nuclear în anii următori. Așadar, se angajează Statele Unite într-un ciclu de atacuri militare de ani de zile? Dacă este vorba de obiectivul mai ambițios [răsturnarea lui Khamenei – n.r.], domnul Trump nu a oferit nicio idee despre motivul pentru care lumea ar trebui să se aștepte ca acest efort de schimbare a regimului să se încheie mai bine decât încercările din Irak și Afganistan. Aceste războaie au răsturnat guverne, dar, pe bună dreptate, au amărât publicul american din cauza operațiunilor militare nelimitate, de un incert interes național, și i-au îndurerat pe soldații care au servit cu loialitate în cadrul acestora.
Acum că operațiunea militară a început, ne dorim mai presus de toate siguranța trupelor americane însărcinate cu conducerea acesteia și bunăstarea numeroșilor iranieni nevinovați care au suferit mult timp sub guvernul lor brutal. Regretăm că domnul Trump nu tratează războiul ca pe o problemă atât de gravă cum este”, își încheie editorialul conducerea The New York Times.
Sursa: NY Times
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.