Israelienii votează marți, 27 octombrie, în primele alegeri parlamentare organizate după atacurile Hamas din 7 octombrie 2023, un scrutin care ar putea pune capăt guvernării premierului Benjamin Netanyahu, dar și prelungi criza politică din țară. Sondajele indică o cursă strânsă între blocul de dreapta condus de Netanyahu și alianța de partide care încearcă să-l înlăture de la putere, condusă de fostul șef al armatei Gadi Eisenkot. Niciuna dintre tabere nu pare să aibă suficiente mandate pentru a forma singură o majoritate, astfel că rezultatul ar putea fi decis de partidele mici și de negocierile pentru formarea unei coaliții.
Secțiile de votare s-au deschis la ora locală 7:00 și se vor închide la ora 22:00, ora României. Primele indicii despre rezultat vor veni din exit-pollurile publicate de televiziunile israeliene imediat după închiderea urnelor. Numărarea voturilor ar putea clarifica rapid raportul de forțe, însă formarea unui nou guvern ar putea dura zile sau săptămâni. Rezultatele finale sunt așteptate până pe 30 octombrie, iar rezultatele oficiale vor fi publicate pe 4 noiembrie, potrivit Reuters.
Scrutinul este considerat un test major pentru Netanyahu, cel mai longeviv premier din istoria Israelului, care a petrecut în total aproximativ 19 ani la conducerea guvernului. Pentru adversarii săi, alegerile reprezintă o ocazie de a-l trage la răspundere pentru eșecul de securitate din 7 octombrie 2023, când atacul Hamas a provocat moartea a aproximativ 1.200 de persoane și răpirea altor 251. Atacul a fost unul dintre cele mai grave eșecuri de securitate din istoria statului israelian, în condițiile în care se știe că existau informații că Hamas ar fi urmat să atace.
Opoziția îi reproșează premierului că nu a prevenit atacul și cere înființarea unei comisii independente de anchetă care să stabilească responsabilitățile. Netanyahu s-a opus până acum unei astfel de investigații, iar criticii săi îl acuză că încearcă să evite asumarea răspunderii.
În același timp, premierul își bazează campania pe bilanțul său militar și pe argumentul că Israelul are nevoie de continuitate într-o perioadă în care securitatea țării rămâne amenințată. Israelul a purtat războaie în Gaza și Liban, a atacat ținte din Iran și a participat, alături de Statele Unite, la conflictul cu Teheranul. Netanyahu susține că numai el poate colabora eficient cu președintele american Donald Trump pentru a împiedica Iranul să obțină arme nucleare.
Trump și-a exprimat public sprijinul pentru realegerea premierului israelian și a sugerat că disponibilitatea sa de a continua acțiunile împotriva Iranului ar putea depinde de cine conduce Israelul. Netanyahu a folosit această relație drept unul dintre principalele argumente electorale. Premierul beneficiază în continuare de susținerea unei părți importante a electoratului de dreapta, care îl consideră un lider capabil să protejeze Israelul într-o regiune instabilă. Totuși, el se confruntă și cu nemulțumiri legate de război, de diviziunile interne și de procesul în care este judecat pentru acuzații de corupție, pe care le respinge.
Principalul rival al lui Netanyahu este Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major al armatei israeliene și lider al partidului de centru Yashar. El conduce așa-numitul “bloc al schimbării”, o alianță formată din formațiuni de dreapta, centru, stânga și arabe, unite în primul rând de obiectivul înlăturării actualului premier.
Eisenkot a făcut parte din cabinetul de război al Israelului în primul an al conflictului din Gaza și și-a pierdut fiul și doi nepoți în timpul serviciului militar. El se prezintă drept un lider cu experiență în domeniul securității, care poate reduce diviziunile din societate și restabili încrederea în instituții.
Candidatul opoziției promite o anchetă națională privind atacurile din 7 octombrie și critică ceea ce numește campania de intimidare a lui Netanyahu, bazată pe amenințarea nucleară iraniană. Eisenkot susține că Israelul trebuie să împiedice Iranul să dezvolte capacități nucleare militare, inclusiv printr-o soluție diplomatică susținută de Statele Unite, dacă aceasta este posibilă.
Totuși, o eventuală victorie a sa nu ar însemna o schimbare radicală a politicii israeliene față de palestinieni. Eisenkot se opune, la fel ca majoritatea partidelor evreiești importante, soluției celor două state, care ar presupune crearea unui stat palestinian independent alături de Israel. El susține menținerea controlului de securitate israelian și dorește combaterea violențelor comise de coloniștii evrei împotriva palestinienilor din Cisiordania ocupată.
Un factor important va fi prezența la urne a alegătorilor arabi, care reprezintă aproximativ 20% din populația Israelului. Aceștia sunt cetățeni israelieni, mulți dintre ei identificându-se și ca palestinieni. O participare ridicată ar putea reduce șansele blocului lui Netanyahu de a obține suficiente mandate pentru a forma guvernul, în timp ce o prezență mai scăzută ar putea avantaja dreapta.
Partidele arabe ar putea contribui la formarea unui guvern condus de Eisenkot chiar dacă nu ar intra oficial în coaliție, prin susținerea unui guvern minoritar sau prin abținerea de la votul de învestitură. O asemenea variantă este însă complicată de refuzul unor lideri ai opoziției de a colabora cu formațiunile arabe.
O altă temă importantă este recrutarea evreilor ultraortodocși în armată. În timp ce sute de mii de militari și rezerviști au fost mobilizați în conflictele recente, numeroși bărbați ultraortodocși care studiază religia au fost scutiți de serviciul militar. Curtea Supremă a decis că aceștia trebuie recrutați, însă guvernul nu a aplicat pe deplin hotărârea.
Subiectul pune presiune pe alianța tradițională a lui Netanyahu cu partidele ultraortodoxe, care se opun recrutării obligatorii pentru studenții la instituțiile religioase. Două formațiuni noi, care cer includerea acestora în serviciul militar, ar putea influența rezultatul dacă reușesc să depășească pragul electoral de 3,25%.
În Israel, cele 120 de locuri din Knesset, parlamentul țării, sunt distribuite proporțional între partidele care depășesc pragul electoral de 3,25% din voturi. Pentru o majoritate parlamentară sunt necesare cel puțin 61 de mandate. Niciun partid nu a obținut vreodată singur o majoritate absolută, astfel că guvernele israeliene sunt formate prin alianțe între mai multe formațiuni.
Acest sistem face ca rezultatul să depindă nu doar de numărul total de voturi, ci și de distribuția mandatelor între partide. O formațiune mică poate deveni decisivă pentru formarea guvernului, iar un partid care nu trece pragul electoral poate influența indirect rezultatul, deoarece voturile sale nu se transformă în mandate.
Dacă niciun bloc nu ajunge la majoritate, președintele Israelului, Isaac Herzog, va consulta liderii partidelor și va desemna candidatul pe care îl consideră cel mai capabil să formeze un guvern. Acesta va avea la dispoziție până la 42 de zile pentru a negocia o coaliție. Dacă eșuează, un alt candidat poate primi șansa de a forma guvernul.
Există și posibilitatea unui guvern minoritar, susținut punctual de partide care nu intră oficial în coaliție. Dacă negocierile eșuează și niciun guvern nu poate fi învestit, Israelul va organiza noi alegeri, iar actualul cabinet va rămâne în funcție cu atribuții interimare. Țara are experiență recentă în astfel de blocaje: între 2019 și 2022, Israelul a organizat cinci alegeri parlamentare, după ce partidele nu au reușit, în repetate rânduri, să formeze coaliții stabile.
Prin urmare, analiștii explică faptul că scrutinul de marți nu va decide neapărat imediat cine va conduce Israelul. Miza este dacă Netanyahu își poate păstra puterea cu ajutorul partidelor de dreapta și ultraortodoxe sau dacă adversarii săi pot construi o majoritate alternativă. Chiar dacă opoziția obține mai multe mandate, diferențele ideologice dintre partidele sale și refuzul unor lideri de a colabora cu formațiunile arabe ar putea împiedica formarea unui guvern. Într-o țară încă marcată de război, de eșecul de securitate din 2023 și de diviziuni politice profunde, rezultatul va influența atât conducerea internă, cât și direcția politicii de securitate a Israelului.
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.