Într-un articol în care pune în context istoric declarațiile și acțiunile lui Donald Trump și a administrației sale, Anne Applebaum scrie că “Donald Trump a renunțat să mai ceară orice Rusiei, a dat foc unor decenii de politică externă americană și a subminat cam tot ceea ce a părut să facă în ultimele 18 luni propria sa administrație – a ridicat sancțiunile privind importul de motorină rusească, încălcând legile pe care le-a semnat el însuși, a amenințat că va înceta să mai împărtășească informații militare cu Ucraina, a cerut Ucrainei să nu mai bombardeze rafinăriile rusești, fără a cere nimic în schimb de la Rusia. Nu a criticat atacurile rusești asupra centralelor sau fabricilor ucrainene, nici măcar asupra celor deținute de companii americane. Nu a oferit condoleanțe pentru moartea recentă a copiilor ucraineni în bombardamentele rusești. A mințit în repetate rânduri. A declarat că Ucraina și Rusia ar fi convenit asupra unei încetări a focului asupra țintelor din energie, un anunț care i-a surprins pe ucraineni și pe care, în orice caz, rușii l-au rupt imediat. Trump a acuzat Ucraina că blochează negocierile, când, în realitate, ucrainenii au propus în repetate rânduri armistiții, iar Rusia nu a fost niciodată de acord cu un armistițiu sau cu vreo negociere semnificativă”.
Applebaum mai arată că Trump ar putea dori să-i convingă pe alegătorii americani că scumpirea motorinei ar fi fost cauzată de Ucraina, iar nu de propria sa decizie de a ataca Iranul, dar cantitatea de combustibil pe care Rusia ar putea-o exporta este prea mică, impactul asupra prețurilor prea slab, iar “povestea” prea tardivă pentru a mai influența rezultatele alegerilor intermediare din 3 noiembrie.
“Pare, în schimb, a fi ceva foarte diferit: o încercare bruscă, de tip “Hail Mary” (disperată, de ultimă instanță – n.r.), de a forța Ucraina să se predea și de a salva economia rusă, poate pentru a finaliza în sfârșit multiplele acorduri comerciale pe care rușii, se știe, le-au discutat cu negociatorii americani și cu alții din orbita lui Trump. Acestea includ acorduri care implică conductele de gaze Nord Stream, proiecte miniere în Arctica, activele rusești înghețate în băncile europene și multe altele”, mai scrie Applebaum, care arată că ar fi fost mai logic ca Trump să îmbunătățească relațiile cu Canada decât cu Rusia, dacă chiar dorea o ieftinire a motorinei.
“O altă lecție ce decurge din aceste evenimente este că această administrație americană este de vânzare”, mai arată ea, invocând dezvăluirile The New York Times privind negocierile pentru preluarea Lukoil de către un consorțiu care include parteneri din Orientul Mijlociu ai lui Jared Kushner și Steve Witkoff, pe fiul lui Witkoff, dar și pe Ivanka Trump, fiica lui Donald Trump.
“Relația Trump-Rusia rămâne intensă, importantă și foarte ciudată. În cele din urmă, Trump adoptă întotdeauna perspectiva Rusiei, indiferent cine ar fi liderul acesteia. De la prima sa călătorie la Moscova, în 1987, când încă era Uniunea Sovietică, Trump a preluat gălăgios propaganda și viziunea Rusiei. La întoarcerea din acea călătorie, a publicat reclame de o pagină întreagă în trei ziare, atacând alianțele americane din Europa și Asia. De aproape 40 de ani, Trump spune cam același lucru. (…) El continuă să susțină aceste opinii, sfidând armata americană și serviciile secrete americane, precum și majoritățile din țară și din Congres. Imediat după declarația sa despre motorină și comentariile sale despre Volodimir Zelenski, o cohortă bipartizană de reprezentanți și senatori americani a atacat acordul și a promis că îl va anula. Generalul Alexus Grynkewich, militarul american cu cel mai înalt rang din Europa, care este și comandantul suprem al NATO a transmis un mesaj foarte diferit Rusiei. Vorbind la o conferință de securitate de la Varșovia, Grynkewich a declarat că orice atac asupra NATO, lucru de care mulți se tem acum cu adevărat, va fi întâmpinat cu o forță copleșitoare. (…) Acesta este genul de limbaj care, dacă ar veni de la Casa Albă, ar putea descuraja Rusia să-și extindă actuala campanie de sabotaje și atacuri cibernetice în Europa, să continue să ajute Iranul sau să comită crime de război în Ucraina. Dar acest președinte refuză categoric să-l folosească și, în acest moment, trebuie să presupunem că nu o va face niciodată”.
Anne Applebaum este autoarea unor cărți premiate, așa cum ar fi “Foametea Roșie: Războiul lui Stalin împotriva Ucrainei”, “Cortina de Fier: Zdrobirea Europei de Est 1944–1956”, sau “Gulag: O istorie” (Premiul Pulitzer, 2004). Mai recent, ea a publicat “Amurgul Democrației” și “Autocracy, Inc.”.
Analiza integrală, pe The Atlantic
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.