Securitatea, aparatul de represiune al regimului comunist, avea aproape 15 mii de angajați în toamna lui 1988, cu doar un an și ceva înainte de Revoluție. CNSAS publică documente în care arată cum era organizat Departamentul Securităţii Statului, geografic și operațional.

În toamna anului 1988, cu doar un an înainte de căderea regimului comunist, Departamentului Securităţii Statului (DSS) număra un efectiv total de 14.629 de angajaţi, arată documentele publicate luni de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Dintre aceștia, 2.297 erau femei, reprezentând 15,7% din totalul angajaţilor. Documentele, datate 24 septembrie 1988, se găsesc într-un dosar găsit la cabinetul șefului Securității, generalul Iulian Vlad. 

Astfel, din numărul total de angajaţi, 8.760 făceau parte din aparatul central şi din trupele de securitate, iar 5.869 erau în aparatul teritorial. În total este inclus şi personalul muncitor civil (aproximativ 1.200 de persoane, fără grad militar).

Din punct de vedere geografic și operațional DSS era împărţit astfel: aparatul central (București), Trupele de Securitate și aparatul teritorial (județe şi S.M.B. – Securitatea Municipiului Bucureşti), arată CNSAS.

1. Aparatul central al DSS (București) — 6.023 cadre (41,17% din total).

Concentra cel mai puternic nucleu informativ, tehnic și de analiză din țară. Aici erau rulate marile dosare de spionaj, contraspionaj, filaj centralizat și interceptări la nivel național. Marile concentrări de forțe în București: Direcția a IV-a (Contrainformații Militare) cu un colos de 1.022 de cadre și Unitatea Specială „F” (Filaj) cu 745 de cadre. De asemenea, unitățile de elită precum USLA (Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă) aveau în Capitală sediul și grosul forțelor (772 de cadre).

2. Trupele de Securitate — 2.737 cadre (18,71% din total).

Aceasta reprezenta componenta militarizată (infanterie, pază obiective speciale, intervenție în caz de revoltă populară). Deși Comandamentul era localizat în București, unitățile (batalioanele și regimentele de trupe de securitate) erau dislocate strategic pe întreg teritoriul țării (București, Cluj, Timișoara, Ploiești etc.) pentru a asigura controlul rapid în caz de criză.

3. Aparatul teritorial (cele 40 de județe + S.M.B.) — 5.869 cadre (40,12% din total). Asigura controlul informativ direct, ”la firul ierbii”, pe întreg teritoriul țării, arată CNSAS.

Securitatea Municipiului București (S.M.B.): Deși parte din aparatul teritorial, din punct de vedere geografic acționa tot în Capitală. Avea un efectiv masiv de 557 de cadre, fiind de departe cea mai mare unitate teritorială din țară.

Cele 40 de Inspectorate Județene (S.J.): Împărțeau restul de 5.312 cadre. Media per județ era de aproximativ 132 de cadre, forțele fiind adaptate la importanța economică și strategică a regiunii (Constanța, Timiș și Prahova depășeau fiecare 260 de cadre, în timp ce județe mai mici precum Ialomița, Covasna sau Sălaj abia treceau de 70-80 de cadre).

Din punct de vedere operativ, avem următoarea pondere a angajaţilor Securităţii:

· Linia Informații Interne:

Direcția I: Concentra un număr relativ restrâns de cadre, având 103 angajați. Centrul acționa ca nucleu de coordonare, analiză și sinteză a informațiilor politice, sociale și culturale. Menirea Direcţiei I era supravegherea directă a populației sub aspectul conformării ideologice. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul I)

· Linia Contrainformații în Sectoarele Economice:

Direcția II: Înregistra un nucleu centralizat de 152 de angajați responsabili de marile obiective economice strategice naționale și ministere. În teritoriu asigura supravegherea informativă directă în fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și infrastructură economică regională. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul II)

· Linia Contraspionaj:

Direcția III: Avea o pondere ridicată în structura centrală, cumulând 213 angajați dedicați monitorizării reprezentanțelor străine și rețelelor de spionaj extern. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul III)

· Linia operativă „T” (Interceptări și ascultări):

Unitatea Specială „T”: Un colos tehnologic de sine stătător la nivel central, operând cu 466 de angajați. La nivel executiv cadrele deserveau direct aparatele locale de ascultare a telefoanelor și control ambiental. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul T)

· Linia operativă „F” (Filaj, observație stradală și investigații):

Unitatea Specială „F”: Reprezenta una dintre cele mai mari concentrări logistice de personal din structura centrală a DSS, cu un efectiv de 745 de angajați dedicați capitalei și cazurilor de importanță națională. Cadrele constituiau echipe mobile stradale destinate urmăririi directe a persoanelor considerate periculoase de către regim. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul F)

· Linia operativă „S” (controlul corespondenței scrise – scrisori, colete, trimiteri poștale interne și internaționale)

Unitatea Specială „S”: figurează cu un volum semnificativ de personal, fiind o activitate intens centralizată în București – 356 de angajaţi. În teritoriu activitatea de control al corespondenței se desfășura la nivelul fiecărui Inspectorat Județean prin birouri sau compartimente speciale „S”, de regulă amplasate secret în incinta oficiilor poștale județene mari (PTTR).

Foto: Facebook/Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS