O analiză Reuters relevă că, la două luni de la începutul războiului cu SUA și Israel, structura de putere din Iran a suferit o schimbare majoră. Decesul ayatollahului Ali Khamenei, ucis de americani în prima zi a conflictului, a pus capăt modelului tradițional de conducere dominat de o autoritate clericală unică, ducând la preluarea deciziilor majore de către structurile militare iraniene, care nu doar execută, ci și conduc războiul. În locul fostului ayatollah, fiul acestuia – Mojtaba Khamenei – a ajuns la conducere, însă, potrivit unor oficiali familiarizați cu deciziile interne, rolul său este mai degrabă de a legitimiza deciziile luate de generali, decât să emită el directive. Presiunea războiului a dus la concentrarea puterii într-un cerc restrâns format din IRGC, Consiliul Suprem de Securitate și biroul liderului suprem, relatează Reuters.
De aceea, procesul decizional este mai lent și considerabil mai fragmentat, fără o autoritate unică ce poate soluționa rapid situațiile critice. “Se pare că nu există o structură de comandă unică care să ia deciziile. Uneori, le ia iranienilor între 2 și 3 zile să răspundă”, a subliniat un oficial pakistanez. Totuși, analiștii consultați de agenția de presă subliniază că obstacolul în calea unui acord nu îl constituie luptele interne de la Teheran, ci diferența dintre ceea ce Washingtonul este dispus să ofere și ceea ce Gardienii Revoluției sunt dispuși să accepte.
Pe plan diplomatic, ministrul de Externe Abbas Araqchi reprezintă Iranul în negocierile cu SUA, fiind secondat de președintele parlamentului Mohammed Baqer Qalibaf, fost comandant al IRGC. Totuși, în Iran figura centrală este comandantul IRGC Ahmad Vahidi, după cum a spus o sursă pakistaneză și două iraniene.
Strategia milițiilor pare să urmărească evitarea unui conflict total, menținerea avantajelor strategice – în special asupra Strâmtorii Hormuz – și ieșirea din conflict într-o poziție consolidată din punct de vedere politic, economic și militar. Iranul a înaintat recent o nouă propunere către SUA, care prevede negocieri etapizate și amânarea discuțiilor privind programul nuclear până la deblocarea Strâmtorii Hormuz și încheierea temporară sau chiar definitivă a conflictului, după cum a dezvăluit Axios.
SUA insistă însă ca acest subiect să fie abordat imediat, ceea ce complică perspectivele unui acord. De menționat este că Jules Hurst, responsabilul financiar al Pentagonului, a declarat miercuri într-o comisie parlamentară că SUA au cheltuit 25 de miliarde de dolari pentru operațiunea Epic Fury împotriva Iranului, care a început pe 28 februarie.
Noua realitate politică indică o mutare clară a puterii de la clerici către structurile de securitate, subliniază analiștii. În prezent, IRGC nu doar pune în aplicare strategia militară, ci influențează direcția deciziilor, într-un sistem în care controlul este mai centralizat, iar pozițiile față de Occident sunt mai rigide. În contextul războiului și după moarte lui Ali Khamenei, nu mai există în interiorul sistemului un actor capabil să le limiteze influența, chiar dacă ar exista astfel de intenții.
În aceste condiții, conducerea Iranului nu mai alege între politici moderate și dure, ci între variante dure și chiar și mai dure. Deși există voci care ar susține o linie și mai radicală, acestea sunt, deocamdată, ținute sub control de către Gardienii Revoluției. Această transformare marchează trecerea de la o autoritate bazată pe legitimitate religioasă la una dominată de forța militară și de securitate, deciziile fiind consolidate în jurul acestor instituții, conform Reuters.
Foto: Borna Mirahmadian/Dreamstime
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.