La începutul analizei, The Guardian pune în vedere că Donald Trump nu și-a ascuns admirația pentru fostul președinte republican Richard Nixon (1969 – 1974), în ciuda implicării sale în scandalul Watergate, care l-a costat demisia. Totuși, Trump a ridicat omagiile pentru Nixon la un cu totul alt nivel, amenințând civilizația iraniană cu dispariția, doar pentru a se retrage în ultimul moment după ce a obținut de la Iran redeschiderea Strâmtorii Hormuz.
“Teoria nebunului” a lui Nixon, explică publicația britanică, este o strategie prin care un lider face gesturi și declarații imprevizibile, menite să-i inducă în eroare pe adversari, să-i facă să se îndoiască de sănătate mintală a liderului până în punctul în care sunt intimidați și obligați să facă concesii. Nixon i-a explicat această strategie lui Bob Haldeman în 1968, înainte de a fi ales președinte și de a-l pune pe Haldeman șef de cabinet la Casa Albă. Dialogul dintre cei doi a fost prezentat de autorul Anthony Summers în cartea “Aroganța puterii” publicată în 2000: “Vreau ca nord-vietnamezii să creadă că am ajuns în punctul în care aș putea face orice pentru a pune capăt războiului. Vom strecura pur și simplu vorbe ca <<pentru numele lui Dumnezeu, știți că Nixon este obsedat de comuniști. Nu-l putem controla când este furios – și are mâna pe butonul nuclear>>. Însuși Ho Chi Minh va fi la Paris peste două săptămâni, implorând pentru pace”.
Teoria a fost frecvent aplicată de Nixon în timpul președinției sale, mai scrie The Guardian. El și-a instruit consilierii să le spună sovieticilor că șeful lor era “oarecum nebun” și “capabil de cea mai sângeroasă brutalitate”. În 1972, Nixon i-a spus consilierului său pentru securitate națională, Henry Kissinger, că vrea să folosească arme nucleare împotriva comuniștilor din Vietnam: “O să distrug nenorocita de țară, mă crezi? Aș prefera să folosesc bomba nucleară, ai pregătit-o?“, la care Kissinger i-a răspuns: “Cred că asta ar fi pur și simplu prea mult”.
Dovezile că nebunia proiectată a lui Nixon a servit ca instrument diplomatic sunt, în cel mai bun caz, fragmentare, subliniază The Guardian. Abordarea sa față de URSS a dus la o detensionare în relația bilaterală și la încheierea a două tratate de control al armelor. În schimb, în privința Vietnamului, a dus la un atac violent asupra orașului Hanoi și a altor ținte în perioada sărbătorilor de iarnă, cu scopul de a-i readuce pe nord-vietnamezi la masa negocierilor. Criticii tratatului de pace au spus că termenii erau, în linii mari, aceiași cu cei conveniți înaintea bombardamentelor.
În cartea lui, Summers a scris că psihiatrul lui Nixon, cu care a lucrat peste 40 de ani, s-a arătat îngrijorat și a spus că “s-ar putea să nu fie omul potrivit pentru a pune degetul pe trăgaciul armelor nucleare”.
Toate acestea, arată mai departe The Guardian, duc la armistițiul dintre Iran și SUA, după amenințările lui Donald Trump. Iranul a obținut, la schimbul redeschiderii Hormuzului, câte două milioane de dolari de la fiecare navă care tranzitează calea navigabilă. “Totuși, Trump, la fel ca Nixon, are nevoie de sprijin pentru a evita să pară slab, iar amenințările apocaliptice ar putea fi biletul câștigător”, potrivit analizei. Prin amenințări, ar putea scăpa de temuta opțiune a unei invazii terestre în Iran pentru extragerea uraniului îmbogățit.
“Orice astfel de invazie ar fi extrem de complicată, costisitoare și de lungă durată”, a avertizat Ali Vaez, directorul programului dedicat Iranului la International Crisis Group. Costul amenințărilor belicoase este pierderea reputației SUA de protector al valorilor civilizației și atragerea de și mai multe voci critice referitoare la starea de sănătate mintală a lui Donald Trump.
Spre final, publicația britanică scrie că Trump și Nixon au corespondat în anii 1980 și 1990, Trump arătându-și admirația față de fostul președinte și spunându-i că-l inspiră. De asemenea, Roger Stone, un apropiat al lui Trump, a fost cândva asistent al lui Nixon. The Guardian încheie cu întrebarea cât de des poate recurge actualul președinte la astfel de tactici pentru a ieși dintr-o situație dificilă pe care singur a creat-o? În plus, poate că Trump ar dori să reflecteze la soarta politică a lui Nixon.
Analiza integrală pe The Guardian
Foto: Tommy Jeffers| Dreamstime.comc
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.