Analiză. Drona interceptoare se impune rapid drept cea mai importantă armă în era războiului automatizat. Aliații NATO dezvoltă diferite sisteme costisitoare pentru contracararea Shahed-urilor, dar dronele interceptoare pot deveni o alternativă mai simplă și mai eficientă.

“În 1940, Winston Churchill a lăudat curajul <celor puțini> care au întâmpinat valurile de raiduri ale Luftwaffe [forțele aeriene militare ale Germaniei în cel de-al Doilea Război Mondial]. Astăzi, în era războiului automatizat, apărarea cerului s-ar putea reduce la numeroșii, dacă nu nenumărații, roboți zburători și la operatorii lor“, scrie The Telegraph într-o analiză.

Pilonul principal al campaniei de bombardament a Rusiei asupra Ucrainei sunt dronele kamikaze Shahed, de proiectare iraniană, al cărui cost estimat se situează între 20 de mii și 50 de mii de dolari. Primul atac cu drone rusești care a lovit Kievul în octombrie 2022 a implicat aproape 30 de astfel de drone. Între timp, roiurile de drone au devenit din ce în ce mai mari, iar săptămâna aceasta, imediat după convorbirea dintre Donald Trump și Vladimir Putin, Rusia a lansat 539 de drone, în cel mai mare atac aerian al războiului.

“De la jumătatea lunii mai, [rușii] au stabilit de șase ori recordul pentru cel mai mare atac cu Shahed“, a precizat pentru The Telegraph Marcel Plichta, fost analist de informații al armatei SUA și expert în războiul cu drone. A adăugat că aceste atacuri în masă reprezintă o problemă financiară și logistică pentru apărarea aeriană a Ucrainei. O rachetă convențională de apărare aeriană, chiar și una mai ieftină decât o rachetă Patriot, va costa totuși de trei sau patru ori mai mult decât una dintre aceste drone, ceea ce este problematic, având în vedere că Rusia folosește și drone-momeli în atacurile sale, pentru a bulversa apărarea ucraineană.

Serhii Beskrestnov, un expert ucrainean în război electronic, a declarat că estimează ca roiurile de atacuri rusești să ajungă să conțină până la 800 de drone, pe măsură ce Rusia continuă să extindă producția. Un oficial ucrainean de rang înalt a declarat că s-ar putea ajunge la o mie pe zi. El a adăugat că sistemele convenționale de apărare aeriană sunt prea scumpe pentru a fi o soluție pe termen lung și a spus că contramăsurile electronice pur și simplu nu sunt suficient de eficiente pentru a oferi o protecție generală.

Ucraina folosește inclusiv mitraliere Browning sau PKM – versiunea grea a Kalașnikovului, pentru a doborî dronele care zboară aproape de sol pentru a evita radarul ucrainenilor. Însă Rusia a s-a specializat și în această tactică și a început să-și zboare din nou dronele la înălțime și să folosească drone momeală, neînarmate, pentru ca Ucraina să irosească și mai multe rachete.

Soluția la aceste probleme sunt dronele interceptoare, concepute pentru a distruge alte drone. Cinci modele de interceptoare au fost aprobate până acum pentru utilizare de către armata ucraineană. Costul acestora nu a fost făcut public.

 

Una dintre ele, dezvăluită luna aceasta de comandamentul aerian occidental al Ucrainei, este o dronă în formă de aripă zburătoare, care seamănă puțin cu un bombardier Stealth. Altele arată “cam ca o minge de fotbal american cu aripi”, spune Bob Tollast, de la Institutul Regal al Serviciilor Unite. O alta, numită Sting, are patru aripioare mari atașate, pentru vânătoarea de Shahed.

Companiile occidentale sunt preocupate să-și dezvolte proprii vânători de drone. Compania MARSS, cu sediul în Bristol, promovează un model în formă de cruce, despre care spune că poate “învinge mai multe drone mici într-o singură misiune“. Anduril, compania americană de tehnologie și armament, vinde două interceptoare, Roadrunner și Anvil, care “navighează autonom pentru a intercepta potențiale amenințări legate de drone“. De asemenea, compania americană Epirus, lucrează la perfecționarea armei sale anti-drone Leonidas, care folosește microunde de mare putere pentru a dezactiva dintr-o lovitură roiuri întregi de drone kamikaze.

Indiferent de designul specific, toate dronele interceptoare trebuie să fie mai rapide decât obiectul pe care încearcă să îl lovească. Acest lucru înseamnă că trebuie să fie mici, pentru a maximiza viteza și raza de acțiune, dar și rezistente. De asemenea, trebuie rezolvată și problema logistică a pilotării acestor aparate. Cu direcționarea lor prin inteligența artificială, desfășurarea interceptoarelor “ieftine” poate deveni rapid costisitoare.

Yuriy Ignat, purtător de cuvânt al forțelor aeriene ucrainene, a declarat pentru The Telegraph, despre dronele interceptoare că “le folosim deja și le extindem utilizarea. Dar nu pot înlocui totul. Trebuie să înțelegem că apărarea aeriană anti-drone este un sistem complex. În primul rând, nu au o rază de acțiune foarte lungă – doar câțiva zeci de kilometri. În al doilea rând, trebuie să mărești adâncimea teritoriului pe care îl acoperă. Ele funcționează doar local. Și nu pot zbura întotdeauna, pe vreme rea, ceață și așa mai departe“.

De aceea, avioanele ucrainene MiG-29 și F-16 rămân cruciale pentru misiunile de apărare aeriană, împreună cu sistemele convenționale, de la rachetele Patriot la tancurile Gepard, la echipele low-tech, cu mitraliere montate pe camioane. “Improvizația nu se limitează la drone. Marea Britanie a anunțat recent că va trimite Ucrainei 350 de rachete ASRAAM aer-aer, adaptate de inginerii RAF pentru a fi lansate din spatele unui camion“, relatează The Telegraph.

Atacurile cu roiuri de drone nu sunt doar problema Ucrainei. Țările NATO se luptă să găsească o soluție la o amenințare aeriană masivă, nemaivăzută de la raidurile cu o mie de bombardiere din cel de-al Doilea Război Mondial. Unele au cheltuit deja miliarde, cu rezultate mixte. Marea Britanie a testat un tun laser experimental numit DragonFire, despre care guvernul susține că costă 10 lire sterline per utilizare și poate lovi “orice țintă vizibilă”. Marina Regală intenționează să îl monteze pe cel puțin patru nave de război până în 2027. În aprilie, Ministerul Apărării din UK a anunțat că soldații britanici au distrus cu succes un roi de o sută de drone în cadrul testelor armei cu energie direcționată RapidDestroyer.

 

Pentagonul a cumpărat doar patru arme cu energie direcționată pentru aproximativ 66 de milioane de dolari. “Pentru a le folosi, nu e nevoie de multă muniție. Au nevoie doar de energie. Așa că, în timp, acest cost ridicat devine accesibil“, a declarat Zachary Kallenborn, expert în război cu drone la King’s College London.

Articolul integral la The Telegraph