Prestigioasa publicație financiară consideră că Donald Trump a atras SUA într-un război major în Orientul Mijlociu, a cărui numărătoare inversă a început în primul său mandat, când a rupt acordul nuclear iranian, negociat și semnat de Barack Obama. Chiar dacă Trump consideră acum că atacurile de sâmbătă noaptea a fost o operațiune militară limitată, acesta a fost primul atac american împotriva acestei țări, iar implicațiile pe termen lung rămân – SUA s-au alăturat războiului Israelului împotriva Iranului.
Acest lucru oferă Iranului o justificare și pentru un eventual atac asupra activelor energetice din Golf, ceea ce ar destabiliza economia mondială, dar adevăratul risc este atragerea Occidentului în încercarea Israelului de a schimba regimul politic din Iran. “Trump și America au făcut un pas periculos în întuneric” (în necunoscut – n.r.). Asta pentru că și dacă gestul SUA ar declanșa un lanț de evenimente care să ducă la căderea mullahilor, nu există nicio garanție că după aceea o țară de 90 de milioane de oameni nu se va prăbuși în haos, fragmentându-se, “într-o repetare a eșecului din Irak, în urma invaziei conduse de SUA din 2003”.
Financial Times consideră că Trump este frustrat de eșecul eforturilor sale de pace în Ucraina și Orientul Mijlociu, și a căutat un succes rapid. “Și-a asumat însă și un risc uriaș, luându-și prin surprindere chiar electoratul său izolaționist și pregătind Orientul Mijlociu pentru mai multă instabilitate și criză”.
Poziția integrală a Boardului FT:
Prin decizia sa de a se alătura Israelului în atacul asupra siturilor nucleare din Iran, sâmbătă, Donald Trump a atras SUA într-un război major, în Orientul Mijlociu. Faptul că el ar putea considera atacurile ca pe o operațiune militară limitată de succes, mai degrabă decât ca pe un război, nu schimbă faptele: SUA s-au alăturat războiului Israelului împotriva Iranului.
Implicarea americană oferă acum Teheranului o justificare pentru a ataca activele energetice din Golf, bazele și navele americane din Orientul Mijlociu, indiferent dacă iranienii decid să acționeze acum sau în viitor. De asemenea, gestul riscă să atragă Occidentul în ceea ce pare a fi o încercare a prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, de a provoca schimbarea regimului din Iran. Trump și America au făcut un pas periculos în întuneric.
Lumea occidentală a fost pe bună dreptate unită în dorința de a opri Iranul din dezvoltarea unor arme nucleare și în a cere Teheranului să înceteze sprijinul pentru facțiunile radicale din regiune. Dar câteva săptămâni de diplomație din partea lui Trump nu sunt un proces credibil pentru a justifica acțiunea militară.
Daunele cauzate de bombardarea de către America a instalațiilor iraniene din Fordow, Natanz și Isfahan sunt cu siguranță substanțiale. Însă, dacă Teheranul și-a păstrat o anumită capacitate sau dacă a reușit să ascundă o parte din stocurile sale de uraniu puternic îmbogățit, aceste evenimente poate abia l-au convins să se grăbească acum să dezvolte o armă nucleară, pentru a avea un factor de descurajare.
Este prea devreme să știm cum va reacționa Teheranul. Războiul Israelului a arătat vulnerabilitățile regimului islamic, atât pe frontul defensiv, cât și pe cel ofensiv. Iranul știe că vizarea activelor americane din regiune ar invita noi atacuri. Limitarea atacurilor sale asupra Israelului nu ar face decât să prelungească un război în care următoarea țintă este chiar regimul. Oricât de puternică ar fi dorința de a riposta, Iranul nu mai are opțiuni bune. Liderii săi ar fi bine sfătuiți să facă un pas înapoi și să nu escaladeze.
Prețurile petrolului sunt acum pe cale să crească. Investitorii vor fi și mai îngrijorați că Iranul ar putea bloca Strâmtoarea Hormuz – prin care trece un sfert din comerțul maritim mondial cu petrol. Deocamdată nu este clară nici capacitatea, nici dorința regimului de a impune o blocadă, dar, oricare ar fi situația, incertitudinea din jurul conflictului va afecta economia globală.
Riscul de escaladare a crescut considerabil. Atacurile israeliano-americane ar putea declanșa un lanț de evenimente care să ducă la căderea regimului islamic, însă nu există nicio garanție că acesta va fi înlocuit de ceva mai acceptabil pentru SUA, Israel și Occident. În schimb, ar putea creea un vid de putere. Teama vecinilor Iranului este că, într-o națiune multietnică de 90 de milioane de locuitori, statul s-ar putea prăbuși, iar țara s-ar putea fragmenta, într-o repetare a eșecului din Irak de după invazia conduse de SUA, din 2003.
Numărătoarea inversă până la atacul american a început odată cu decizia lui Trump, din primul său mandat, de a se retrage din acordul nuclear cu Iranul, care a restricționat drastic activitățile sale nucleare. Poate că acordul era imperfect, dar Iranul s-a conformat. Eforturile diplomatice de a limita ambițiile nucleare ale Iranului au fost întotdeauna cea mai bună opțiune. Administrația americană i-a permis lui Netanyahu să ignore diplomația și să-l târască pe Trump într-un război pe care și-l dorește de un deceniu. Ceea ce au arătat ultimele săptămâni este că un Israel necontrolat este, de asemenea, o forță destabilizatoare în regiune.
Președintele SUA a calculat că slăbiciunea Iranului și succesul Israelului reprezintă o oportunitate unică de a ataca Iranul. Poate frustrat de sugestiile că doar amenință, dar și de eșecul eforturilor sale de pace în Ucraina și în Orientul Mijlociu, Trump a văzut o victorie rapidă în asocierea cu misiunea lui Netanyahu. Dar și-a asumat și un risc uriaș, uimindu-și propria bază electorală izolaționistă (Trump a promis că nu va începe niciun război) și pregătind Orientul Mijlociu pentru mai multă instabilitate și criză.
Editorialul FT, în limba engleză.
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.