Boardul editorial al The Guardian pare a face în primul rând un apel către restul țărilor democratice (pe care le numește deja “foste aliate” ale SUA) de a nu legitima în niciun fel modul lui Donald Trump de a face politică externă, “cu metodele și etica unui șef mafiot”. Arată că Trump dă “un impuls extraordinar pentru ambițiile geopolitice ale Rusiei și Chinei”, justificând “politica celui mai puternic” și legitimând “tipul de acaparare imperialistă de teritorii pe care Vladimir Putin îl urmărește în Ucraina”.
Editorialul integral al Boardului editorial al The Guardian, cu sublinierile Biziday:
“O nouă ordine, alarmantă, prinde contur. Foștii aliați ai SUA nu trebuie să normalizeze sau să legitimeze conceptul ilegitim al președintelui american privind încheierea de acorduri internaționale.
Nimic din ideea lui Donald Trump că Gaza ar trebui să fie sub controlul SUA nu are sens în conformitate cu legile și normele stabile ale relațiilor internaționale. Dar actualul regim de la Casa Albă disprețuiește vechiul mod de a face lucrurile și intenționează să remodeleze lumea atât de drastic încât restabilirea unei ordini pre-trumpiene va deveni imposibilă.
Incoerența absurdă a propunerii domnului Trump ca SUA “să preia” Gaza nu o face mai puțin sinistră. Cerința ca 2,2 milioane de palestinieni să fie relocați forțat în statele arabe vecine echivalează cu aprobarea fără ambiguitate a unei atrocități criminale – epurarea etnică.
Ideea că terenul, după ce a fost rechiziționat de guvernul SUA, va fi apoi transformat “într-o rivieră mediteraneană” este tulburătoare și grotescă în detașarea sa de realitate. Domnul Trump tratează o zonă de război aflată în centrul unuia dintre cele mai insolubile conflicte din lume ca și cum ar fi o zonă imobiliară abandonată din Manhattan. El se joacă cu viețile a milioane de oameni în limbajul unui dezvoltator imobiliar corupt și cu metodele și etica unui șef mafiot.
Consecința inevitabilă a gestionării problemelor internaționale complexe cu o simplitate crudă și bovină este răspândirea fricii, incertitudinii și instabilității. Se adaugă volatilitate gratuită tocmai în momentul în care abordarea opusă este imperativă pentru a menține o încetare a focului în Gaza, care este încă fragilă.
Fiecare guvern din Orientul Mijlociu, cu excepția coaliției ultra-naționaliste a lui Benjamin Netanyahu din Israel, respinge intervenția lui Trump ca fiind periculoasă și contraproductivă. Aceasta este, de asemenea, părerea aliaților europeni ai SUA – aceleași țări care, în urmă cu două săptămâni, se considerau aliatele liberale ale SUA, dar acum văd că în mintea președintelui american nu există de fapt un astfel de concept.
Trump recunoaște doar clienți, rivali și inamici. Este posibil să treceți dintr-o astfel de categorie în alta, prin lingușirea lui sau oferindu-i favoruri. Dar alinierea durabilă bazată pe interes reciproc, obligații asumate prin tratate și valori democratice, acesta este un model care nu mai are trecere la Casa Albă.
Ceea ce se întâmplă acum dă un impuls extraordinar pentru ambițiile geopolitice ale Rusiei și Chinei. Politica americană justifică o abordare vicioasă a relațiilor internaționale – “politica celui mai puternic”. Ea legitimează tipul de acaparare imperialistă de teritorii pe care Vladimir Putin îl urmărește în Ucraina. Pentru Beijing, o epocă a neîncrederii în SUA oferă căi profitabile de expansiune economică și strategică. China vede acum că postul de singură superputere a devenit vacant și îl vrea pentru ea însăși.
Toată lumea pare a explica nesăbuința ideilor lui Donald Trump ca fiind “mișcări de deschidere ale unei negocieri”. Cele mai ciudate lucruri, așa cum ar fi și însuşirea de către americani a Fâșiei Gaza, sunt astfel igienizate ca fiind improvizaţiile libere ale unui om de afaceri “tranzacţional”. Trump este prezentat drept un maestru al negocierilor la limită, care ar folosi șocul și haosul pentru a-și pune adversarii pe picior greșit, pentru a ajunge, în cele din urmă, la rezultate mai serioase.
Acest tip de analiză pare din ce în ce mai naivă, chiar dacă se potrivește cu ceea ce Trump crede despre el însuși. Da, el ar putea crede că “face doar afaceri”, dar celorlalți ar trebui să le fie clar că un termen corect pentru ceea ce face Trump ar fi constrângerea sau estorcarea.
În istorie există o mulțime de exemple de potențați capricioși care au răspândit dezordine, și în curtea proprie, și în străinătate. Dar nu există niciun precedent în care asta s-a întâmplat în cea mai puternică democrație din lume și nici nu există vreun manual care să-i ghideze pe foștii aliați ai SUA în gestionarea situației. Un lucru este de acum clar – speranța că America lui Trump ar putea fi convinsă să respecte vechile reguli nu este deloc o strategie sigură”.
Editorialul The Guardian, în limba engleză
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.