Progresul lent al contraofensivei pe care Ucraina a început-o în luna iunie a atras critici, pentru că trupele Kievului “nu reușesc să aplice în mod corespunzător pregătirea primită din partea armatelor occidentale. Dar dacă problema nu este legată de ucraineni, ci mai degrabă de tacticile occidentale?”, se întreabă analiștii de la Insider. Contraofensiva nu avea cum să fie o operațiune ușoară, pentru că militarii ruși au fortificat, timp de luni de zile, liniile de apărare, folosind o abordare încă eficientă din epoca sovietică și adaptând noi tactici, cum ar fi câmpuri de mine mai întinse și mai concentrate.
Ideea că trupele ucrainene ar fi capabile să aplice în teren tacticile de tip occidental, după doar câteva săptămâni de antrenament, și să renunțe la decenii de comandă și control rigid, specific regimului sovietic, a fost întotdeauna o exagerare, mai scrie Insider. Învățarea unui nou sistem de luptă poate fi o misiune destul de dificilă pe timp de pace, darămite în mijlocul unui război. Pregătirea pe model occidental nu pare potrivită pentru războiul din Ucraina, au declarat mai mulți soldați ucraineni care au fost antrenați în Marea Britanie. Instructajul nu a abordat, în mod deosebit, modul în care soldații trebuie să depășească obstacole precum tranșeele, câmpurile minate, sârma ghimpată, șanțurile antitanc și “dinții de dragon”. Deși Ucraina a făcut progrese în penetrarea primei și celei mai mortale dintre cele trei linii fortificate ale Rusiei, aceste fortificații au încetinit înaintarea trupelor și au provocat pierderi grele pentru Armata Kievului.
În primele zile ale contraofensivei, unitățile de asalt ucrainene au acționat în stilul NATO: coloane blindate, cu tancuri Leopard 2 și blindate Bradley, aveau sarcina de a sparge rapid apărarea rusă și să pătrundă în zonele din spate. În schimb, au fost blocate în câmpuri minate și eliminate de artileria și elicopterele de atac rusești. Unii critici susțin că Ucraina nu dispune de echipamentul necesar pentru a pune în aplicare în mod corespunzător doctrina occidentală, dar probabil că armatele occidentale ar avea, ele însele, dificultăți în a acționa după aceeași doctrină în astfel de condiții. Națiunile europene – cum ar fi Germania, care a avut o armată puternică în timpul Războiului Rece – și-au redus bugetele de apărare în ultimii 30 de ani, lăsându-și armatele cu tancuri și avioane învechite și cu stocuri de muniții insuficiente.
Criticii mai subliniază eșecul militarilor occidentali de a adapta pregătirea și tacticile de luptă la o lume în schimbare. De exemplu, spargerea câmpurilor minate cu încărcături explozive și vehicule de deminare a fost o tehnică care a funcționat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar care ar putea să nu mai meargă într-o epocă în care inamicul poate amplasa rapid un câmp minat cu ajutorul obuzelor de artilerie și al dronelor, iar apoi îl poate apăra cu muniție cu rază lungă de acțiune ghidată de drone care perturbă operațiunile inamicului.
În spatele acestor îngrijorări se află o problemă și mai profundă: Occidentul este pregătit pentru războiul greșit, apelând la experiența câștigată în ultimii 20 de ani în lupta cu insurgenții și teroriștii. În acest context, soldații Ucrainei au spus că occidentalii i-au învățat cum să identifice rebelii, folosind tactici învățate în timpul luptelor din Orientul Mijlociu. Pentagonul a realizat, însă, că tactica pe care soldații săi sunt obișnuiți să o aplice, folosind tehnologie limitată asupra insurgenților, nu este potrivită într-un război mecanizat, în care este necesară folosirea tehnicii grele precum tancurile. Ani de zile, NATO s-a bazat exclusiv pe avioane care răspundeau tuturor nevoilor, luptând împotriva unor inamici ale căror arme erau cel mai des bombele improvizate.
Dacă am vorbit, însă, de un război direct între SUA și China sau Rusia, acesta ar fi o confruntare convențională, cu adversari bine înarmați cu echipamente superioare de la drone și artilerie, până la rachete sol-aer și arme hipersonice, dar și echipamente de bruiaj și război cibernetic. Întrebarea care se pune, în acest context, este dacă armatele NATO sunt pregătite în mod adecvat, în cazul în care sistemele lor de comunicații sunt bruiate, posturile de comandă ar fi puse la pământ, iar mișcările lor ar fi supravegheate constant de drone.
În lipsa unui război de anvergură la care aceste state să participe, este dificil de răspuns cum ar acționa acestea, dar există indicii că pregătirea pentru aceste scenarii va fi dificilă. Războiul din Ucraina a arătat, dincolo de succesul dronelor ieftine și rachetele de croazieră moderne, că vechea tehnologie de luptă, precum blindate, artilerie, mine și sisteme de deminare, este încă extrem de importantă într-o astfel de confruntare. Cea mai importantă lecție pe care actualul război a oferit-o este legată de importanța capacității de adaptare. La începutul agresiunii, mulți experți se așteptau ca Ucraina să fie rapid învinsă de Rusia, însă a reușit să se folosească de slăbiciunile Armatei Ruse și să își valorifice resursele limitate, pentru a putea rezista și a recupera din teritoriile pierdute.
Foto: Katarzyna Bialasiewicz | Dreamstime.com
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.