Analiză Politico. O uriașă rețea feroviară, anunțată în 2013, devine simbol al incapacității guvernului britanic de a gestiona marile proiecte de infrastructură. În zece ani, costurile au crescut și traseul a fost scurtat.

Traseul primei rețele feroviare extinse de mare viteză (HS2) din Marea Britanie a fost anunțat în 2013 de către David Cameron, prim-ministrul de la acea vreme, fiind evaluat la 37 de miliarde de lire sterline. Aceasta urma să aibă o lungime de 180 de kilometri și să lege Londra de orașele Manchester și Leeds, aflate în nordul Angliei. 

Zece ani și miliarde de lire sterline mai târziu, proiectul a intrat în impas, arată o analiză Politico. Din cauza costurilor în creștere, este puțin probabil ca linia să mai ajungă până la destinația inițială, sau măcar până în centrul capitalei Londra, în celălalt capăt. Inițiativa s-a transformat într-o rușine uriașă pentru o națiune care, cândva, se mândrea cu statutul de pionier al căilor ferate, subliniază Politico. În prezent, specialiștii guvernului încearcă să stabilească dacă țara are capacitatea să realizeze proiecte uriașe de infrastructură la timp și cu respectarea bugetului. 

William Hague, care a fost ministru de Externe în timpul guvernării Cameron, a numit proiectul o “rușine națională” și a spus că a fost gestionat “teribil” de prost. Guvernul a întocmit, acum, un raport privind reducerile de cheltuieli, cu câteva zile înainte de conferința anuală a Partidului Conservator, la Manchester. Primăria este condusă de un laburist, iar comunitatea este gata să protesteze zilele următoare, pentru a-și arăta furia față de guvern, care anunțase că va dezvolta proporțional regiunile Angliei.

Premierul de acum, Rishi Sunak, va încerca să întoarcă situația în favoarea sa, scriu analiștii de la Politico, și se va poziționa ca lider care se confruntă cu probleme de care alții au fugit. Însă situația este mult mai profundă: birocrația britanică și opoziția comunităților la proiectele de dezvoltare locală devin o piedică imposibilă pentru proiectele majore de infrastructură.

Costurile pentru realizarea liniei HS2 ar putea fi, în prezent, de 80 – 100 de miliarde de lire sterline. În urmă cu doi ani, premierul de atunci, Boris Johnson, a renunțat la ramura de est a proiectului, care ar fi trebuit să treacă prin Leeds și să ajungă până în Sheffield, în încercarea de a finaliza restul lucrărilor. S-ar putea ca noua rundă de reducere a cheltuielilor să ducă la eliminarea sau îngreunarea lucrărilor pentru ramura vestică – de la Birmingham la Manchester. În plus, există temeri că nici capătul sudic nu ar ajunge până-n inima Londrei, ci până în suburbia de nord-vest a capitalei, la zece kilometri de zona în care se află principalele terminale feroviare. 

Călătorii ar putea ajunge în situația în care o călătorie de la Birmingham până în centrul Londrei ar dura mai mult pe linia HS2, decât pe celelalte rute feroviare disponibile în prezent, consideră Paul Johnson, reprezentantul think tank-ului Institute for Fiscal Studies. “Finalizarea liniei la Old Oak Common (periferia de nord-vest a Londrei) este, practic, definiția unei căi ferate spre nicăieri”, a declarat și un înalt oficial guvernamental sub protecția anonimatului, pentru publicația Times.

În Marea Britanie există un sentiment tot mai mare de disperare cu privire la starea serviciilor publice și a infrastructurii, care se tot amplifică după comparațiile cu situația din țările vecine. Sam Dumitriu, de la grupul Britain Remade, transmite că și la un cost total de 37 de miliarde de lire, prețul pentru un kilometru de linie feroviară tot ar fi fost de două ori mai mare decât cel plătit de Italia, pentru a lega orașele Napoli de Bari, sau de aproape patru ori mai mare decât cât a plătit guvernul francez pentru linia Tours – Bordeaux. 

Dumitriu spune că Marea Britanie are o problemă specifică, față de alte mari țări europene, când vine vorba de proiectele majore de infrastructură – costurile ridicate și complexitatea, ambele provocate de sistemul său de planificare, care a fost creat pentru protejarea mediului rural cu orice preț. La momentul planificării lui HS2, specialiștii s-au confruntat cu o opoziție puternică din partea comunităților locale, pentru că linia urma să traverseze una dintre cele mai frumoase zone rurale din sudul Angliei. Parlamentarii din circumscripțiile respective au făcut lobby pentru ca traseul să fie amenajat pe sub pământ, prin săparea unor tuneluri. Această soluție s-a dovedit a fi mult mai costisitoare decât construirea liniei la suprafață.

Analiza integrală la Politico