Analiză. Anul acesta va fi cel mai călduros de până acum, iar toate premisele arată că, în 2024, temperaturile vor crește cu +1,4 grade Celsius peste nivelul preindustrial, ducând la schimbări climatice ireversibile.

Cercetătorul Kevin E. Trenberth de la Centrul Național de Cercetare Atmosferică din Boulder, Colorado a explicată pentru ScienceAlert că anul 2023 marchează începutul doborârii recordurilor mondiale de temperatură.

Încă de la începutul lunii iulie, au fost înregistrate, la nivel global, cele mai ridicate temperaturi zilnice din toate timpurile și simultan a fost consemnată cea mai mare anomalie a temperaturilor de la suprafaţa mărilor. Întinderea gheții marine din Antarctica a atins un nivel minim record. La toate acestea se adaugă concentrațiile de dioxid de carbon din atmosferă, care continuă să crească în mod constant şi nu dau semne de încetinire. 

Printre consecințele evidente ale noilor recorduri de temperaturi sunt ploi torențiale în unele părți ale lumii, care contrastează cu valuri de căldură excesivă și incendii de vegetație în alte regiuni. Temperatura medie globală tinde să fie agravată de ultimele etape ale fenomenului El Niño. 

Specialiştii avertizează că, deşi schimbările climatice provocate de om sunt implacabile şi, în mare parte, prezivibile, pot fi eclipsate cu uşurinţă de fenomenele meteorologice și de variabilitatea naturală la scară interanuală (El Niño) sau decenală. 

În mod natural, creşterea temperaturii se desfăşoară treptat, la un interval de aproximativ zece ani. Încălzirea globală a luat amploare la mijlocul anilor 1970, când creșterea temperaturii medii globale la suprafață a depășit variabilitatea naturală. Fiecare deceniu de după anii 1960 a fost mai cald decât cel precedent, iar fenomenul El Niño a accentuat disconfortul climatic. Anul 1998, când a fost înregistrat fenomenul El Niño, a fost considerat cel mai călduros an al secolului XX. Apoi, temperaturile au rămas constante între 2001-2014, iar în 2016 a fost doborât recordul pentru cel mai călduros an.

Combinația dintre variabilitatea decenală și tendința de încălzire cauzată de creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră face ca înregistrarea temperaturilor, care în mod natural se desfăşura sub forma unei linii constante ascendente, dar stabile a temperaturilor, începe să capete o formă abruptă.

O altă analiză arată că variabilitatea decadală a Pacificului a dus la schimbări ale cantității de căldură captată la diferite adâncimi ale oceanului. Astfel, au avut loc schimbări majore ale alizeelor, ale nivelului mării, ale precipitațiilor și ale zonelor de furtună în Pacific și în țările riverane. Aceste schimbări s-au extins şi inclusiv la Oceanul Atlantic. Efectele sunt pronunţate iarna, în fiecare emisferă. Modificările vânturilor schimbă curenții oceanici, ceea ce duce la captarea de temperaturi mai ridicate în partea superioară şi în adâncul oceanelor, inclusiv în timpul fazei negative ale variabilităţii. De acolo, temperaturile captate din oceane influențează temperaturile de la suprafaţa pământului, la nivel global.

Creșterea nivelului mării provine atât din expansiunea oceanului pe măsură ce acesta se încălzește, cât și din topirea gheții de pe uscat. Numeroase studii arată că temperatura oceanelor crește mai constant decât încălzirea aerului de suprafață, iar acest lucru indică faptul că încălzirea globală continuă.

Oceanul acoperă 70% din Pământ. Deoarece cea mai mare parte se află în emisfera sudică, care experimentează iarna din iunie până în august, cele mai mari valori ale temperaturilor de la suprafața mării au loc în martie, la sfârșitul verii sudice. Dar, deoarece variațiile de temperatură ale solului sunt mult mai mari, cele mai ridicate temperaturi medii globale la suprafață au loc în jurul lunii iulie.

Până acum, temperaturile de la suprafața mării au fost cele mai ridicate în aprilie, iar valorile sunt cu 0,2 ℃ peste maximele anterioare. Acest lucru a pregătit scena pentru probabilitatea ca luna iulie să aducă temperaturi record ale aerului la suprafață la nivel global. La începutul lunii iulie, au atins cele mai mari valori înregistrate.

Ne putem aștepta ca 2023 să devină cel mai cald an până în prezent, conchide cercetătorul Kevin E. Trenberth. Dar temperaturile de la suprafața mării în timpul evenimentelor El Niño tind să atingă vârful în jurul lunii decembrie și să aibă cea mai mare influență în următoarele două luni. Astfel, în anul 2024 se vor înregistra temperaturi cu 1,4℃ mai mari decât nivelurile preindustriale. Chiar dacă după El Nino exista din nou o pauză în creștere, valorile nu se vor întoarce niciodată la cele anterioare.

Sursă: ScienceAlert