Analiză The Guardian. În 2022, peste o mie de situri “super emițătoare” (majoritatea instalații de petrol și gaze) au aruncat în atmosferă cantități uriașe de metan, un gaz cu efect de seră, crescând riscul pentru declanșarea catastrofelor climatice.

Datele din satelit analizate de compania Kayrros au identificat 1.005 evenimente super emițătoare în 2022, dintre care 559 generate de instalaţii de petrol și gaze, 105 de mine de cărbune și 340 de gropi de gunoi. Acestea pot emite metan pe o durată de câteva ore sau chiar câteva luni.

Alte date dezvăluie, de asemenea, existența a 55 de “bombe cu metan” în întreaga lume, provenite din situri de extracție a combustibililor fosili, unde doar scurgerile de gaz din producția viitoare ar elibera niveluri de metan echivalente cu toate emisiile de gaze cu efect de seră din SUA din ultimele trei decenii.

Emisiile de metan cauzează astăzi 25% din încălzirea globală şi, potrivit oamenilor de ştiinţă, începând cu 2007 s-a înregistrat o “creştere înfricoşătoare” a volumului acestora.  Această accelerare ar putea reprezenta cea mai mare amenințare pentru menținerea încălzirii globale sub 1,5°C, și reprezintă un risc serios pentru declanșarea catastrofelor climatice.

Potrivit jurnaliștilor de la The Guardian, cele două seturi de date identifică siturile cruciale pentru prevenirea dezastrelor cauzate de metan, deoarece remedierea scurgerilor provenite de la zonele de forare a combustibili fosili este cea mai rapidă și ieftină modalitate de a reduce emisiile. Unele scurgeri sunt deliberate, prin eliberarea în aer a gazului nedorit din subteran în timpul forării pentru petrol, iar altele sunt accidentale, fiind alimentate de echipamente întreținute necorespunzător sau prost reglementate.

Acțiunea rapidă ar încetini dramatic încălzirea globală. Ca gaz cu efect de seră, metanul este o sabie cu două tăișuri: captează de 80 de ori mai multă căldură decât dioxidul de carbon, dar dispare din atmosferă în aproximativ un deceniu, în timp ce dioxidul de carbon are nevoie de un mai mult de un secol să se descompună.

O reducere a emisiilor cu 45% până în 2030, despre care ONU spune că este posibilă, ar preveni creșterea temperaturii cu 0,3°C. Emisiile de metan reprezintă, prin urmare, o amenințare gravă la adresa umanității, dar și o oportunitate pentru a acționa decisiv asupra crizei climatice.

Prin analiza datelor din satelit, situri super emițătoare de metan au fost identificate în SUA, Rusia și Turkmenistan, provenite în principal de la instalații de combustibili fosili. Cel mai mare eveniment a fost o scurgere de 427 de tone pe oră, în august, lângă coasta Caspică a Turkmenistanului. Acea scurgere a fost, de una singură, echivalentă cu rata emisiilor de la 67 de milioane de mașini care rulează, sau cu emisiile naționale ale Franței înregistrate într-o oră.

Turkmenistanul, cu 184 de evenimente super emițătoare, s-a clasat pe primul loc. SUA au avut 154 de astfel de evenimente, urmată de Rusia, cu 120. Alte națiuni din top includ Algeria, China, Arabia Saudită, Australia, Iran și Irak. 

Există însă și situri nedetectate de sateliții actuali. Apa interferează cu semnalele infraroșu utilizate pentru a detecta metanul, ceea ce înseamnă că scurgerile din instalațiile offshore, în regiunile foarte umede sau când sunt nori sau zăpadă, sunt mult mai greu de observat.

Se estimează că emisiile viitoare de metan de la siturile cu combustibili fosili, așa-numitele “bombe cu metan” vor fi uriașe, amenințând întreaga limită globală necesară pentru a menține încălzirea globală sub 1,5°C. Mai mult de jumătate din aceste situri se află deja în exploatare, inclusiv cele mai mari trei “bombe cu metan”, toate din America de Nord.

“Durata de viață scurtă a metanului înseamnă că reducerea emisiilor sale este una dintre puținele opțiuni pe care le mai avem pentru a rămâne sub 1,5°C. Dacă depășim acest nivel, chiar și temporar, s-ar putea declanșa efecte ireversibile”, a spus dr. Lena Höglund-Isaksson, de la Institutul Internațional de Analiză a Sistemelor Aplicate din Austria. 

Rolul metanului în încălzirea globală este adesea trecut cu vederea, dar emisiile de metan cauzate de om sunt responsabile pentru aproximativ o treime din creșterea temperaturii globale, observată în ultimul secol. Astăzi, impactul rămâne unul însemnat, metanul din atmosferă fiind responsabil pentru aproximativ 25% din căldura reținută de toate gazele cu efect de seră. Iar creșterile recente ale emisiilor anuale de metan se accelerează.

Aproximativ 40% din emisiile de metan cauzate de om provin din scurgeri de la explorarea, producția și transportul combustibililor fosili. Acestea au crescut cu aproape 50% între 2000 și 2019. Alte 40% provin din agricultură și 20% din zone de depozitare ale deșeurilor, precum gropile de gunoi. Toate sunt prognozate să crească.

Creșterea recentă a metanului este în mare măsură determinată de activitatea crescută a microbilor care descompun materia organică, cum ar fi cei din zonele umede și stomacurile animalelor. Creșterea temperaturii globale le permite microbilor să producă mai mult metan, care apoi amplifică încălzirea globală, creând un cerc vicios.

Un angajament global privind metanul, de a reduce emisiile cauzate de oameni cu 30% până în 2030, a fost anunțat la summit-ul ONU privind clima de la Glasgow, în 2021. Numărul de țări care susțin angajamentul a ajuns acum la 150, deşi unele țări, printre care Rusia, China, Turkmenistan, Iran și India, nu s-au înscris.

Agenția Internațională pentru Energie a transmis, anul trecut, că emisiile de metan din sectorul combustibililor fosili au fost cu aproximativ 70% mai mari decât cele declarate oficial de guverne. AIE estimează că, pentru a avea o șansă de a menține sub 1,5°C încălzirea globală, aceste scurgeri de metan trebuie să scadă cu 75% până în 2030.

Analiza integrală la The Guardian

Foto: ibreakstock | Dreamstime.com