Articolul integral, din Financial Times, asumat de Boardul Editorial al publicației:
“Policriză”: aceasta a fost descrierea pe care Jean-Claude Juncker a dat-o contextului provocărilor cu care se confrunta UE în 2016, pe când era președintele Comisiei Europene. Săptămâna trecută, Fondul Monetar Internațional a evidențiat modul în care mai mulți “nori” – inclusiv criza energetică europeană, creșterea rapidă a ratelor dobânzilor și încetinirea economiei chineze – s-au adunat deasupra economiei mondiale. Ceea ce păreau a fi crize separate, care au apărut din mai multe regiuni și piețe diferite, se adună acum laolaltă și s-ar putea să ne confruntăm cu o policriză la scară globală.
Rareori se întâmplă ca atât de multe motoare ale economiei mondiale să se oprească în același timp. Potrivit FMI, țările care reprezintă o treime din economia mondială sunt pe cale să se contracte în acest an sau anul viitor. Perspectivele sale pentru cele mai mari economii – SUA, Zona Euro și China – sunt într-adevăr sumbre. Ratele inflației la nivel mondial au atins maximele ultimilor 40 de ani, băncile centrale au majorat ratele dobânzilor în acest an într-o sincronizare nemaiîntâlnită în ultimele cinci decenii, iar dolarul american a atins cel mai mare nivel de la începutul anilor 2000. Aceste forțe determină previziunile sumbre și creează noi tensiuni.
Economiile emergente au fost împovărate de sarcinile mai mari ale unor datorii denominate în dolari și de retrageri perturbatoare de capital. Între timp, ratele la creditele ipotecare și costurile de împrumut ale companiilor au crescut la nivel mondial. De asemenea, multe indicatoare de stres pe piețele financiare semnalizează culoarea roșie, deoarece scăderea rapidă a ratelor de la minimele pandemice a scos la iveală numeroase vulnerabilități. Vânzarea activelor la prețuri subevaluate reprezintă un risc persistent, după cum au demonstrat recent fondurile de pensii din Regatul Unit.
Cauzele acestui “vârtej” global sunt de fapt două șocuri istorice care s-au succedat rapid: Covid-19 și invazia Rusiei în Ucraina. Rezerva Federală din SUA a crescut ratele dobânzilor în cel mai alert ritm de la începutul anilor 1980, pentru a opri inflația, deja stimulată parțial de ajutorul pandemic și de blocajele în lanțurile de aprovizionare.
Între timp, faptul că Putin a făcut o armă din fluxurile de gaze naturale a generat în Europa un șoc uriaș, iar economia Chinei suferă de pe urma politicii sale de Zero-Covid, alături de o prăbușire a pieței imobiliare. Mai exact, au apărut noi afecțiuni înainte ca cicatricile pandemiei să se fi vindecat.
Șocurile multiple și care se consolidează reciproc au pus factorii de decizie politică în fața unui exercițiu de echilibru dificil. Pentru guverne, eforturile de a stimula creșterea economică și de a sprijini gospodăriile și întreprinderile trebuie să nu accelereze și mai mult tendința de creștere a inflației și să sporească povara datoriei – care a crescut deja ca urmare a pandemiei – mai ales că acum cresc costurile de împrumut. Cu cât cresc mai mult ratele dobânzilor, cu atât crește riscul unui colaps al pieței imobiliare și al unor tensiuni suplimentare pe piețele financiare. Dar pentru bancherii centrali, o politică monetară insuficient de restrictivă poate încorpora o inflație ridicată.
Deși nu există soluții simple, există câteva lecții. Economia fragilă de astăzi are nevoie de o politică bine calibrată și ajustată la riscuri. Marea Britanie este un exemplu de “așa nu”. Abordarea sa de tip “elefant într-un magazin de porțelanuri” din ultimele săptămâni arată ce se întâmplă atunci când realitatea este ignorată. Greșelile politice sunt unul dintre motivele pentru care FMI consideră că există o șansă din patru ca anul viitor creșterea globală să scadă sub nivelul istoric de 2 %.
Efectul contagios al crizelor globale întărește necesitatea de a crește tot mai mult reziliența. În timp ce sistemul bancar a fost consolidat după criza financiară, politicienii au făcut prea puțin pentru a consolida sistemul financiar din afara băncilor. Mulți vor deplânge, de asemenea, lipsa investițiilor în competențe, tehnologie și alternative la combustibilii fosili, care să stimuleze productivitatea și să reducă inflația, în ultimul deceniu, când ratele dobânzilor erau scăzute. În lipsa unei viziuni de ansamblu și a unei gândiri pe termen lung, economia globală va continua doar să plutească în derivă de la o criză la alta.
Sursa: Financial Times
Foto: Daniil Peshkov | Dreamstime.com
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.