Iran. Un important politician conservator consideră că este nevoie de reexaminarea legii privind obligativitatea acoperământului islamic. Spune că intervenția în forță împotriva protestatarilor “nu este soluția”.

La o lună de la izbucnirea protestelor care reflectă nemulțumirile de la nivelul societății legate de drepturile femeilor, încep să apară primele fisuri în rândul elitei politice a Iranului. După cum relatează The Guardian, Ali Larijani, fost președinte al parlamentului iranian și fost ofițer al Gardienilor Revoluției, a cerut reexaminarea legii care impune obligativitatea purtării hijabului (acoperământul islamic), și recunoașterea publică a faptului că protestele au rădăcini sociale profunde, nu sunt produsul agitației americane sau israeliene, după cum au afirmat conducătorii țării.

Tonul lui Larijani a contrastat puternic cu cel al liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, al parlamentului și forțelor de securitate, precum și cu eforturile concertate de a submina credibilitatea familiei lui Mahsa Amini, femeia kurdă de 22 de ani care a fost arestată și ulterior ucisă în bătaie de “poliția moralității” luna trecută, pentru că nu purta corect hijabul, lăsând la vedere șuvițe de păr. 

The Guardian consideră răspunsul lui Larijani ca fiind “un semn că linia dură unidimensională a guvernului nu este universală”, iar oficialul a rupt tăcere pentru a pune sub semnul întrebării politica excesivă impusă de stat în privința hijabului, problemă care a dus la moartea lui Amini.

Într-un interviu pentru un site de știri iranian, acesta a avertizat că extremismul în aplicarea moravurilor sociale duce la reacții extreme. “Hijabul are o soluție culturală, nu are nevoie de decrete și referendumuri. Apreciez serviciile forțelor de poliție și ale Basij [miliția moralității], dar această sarcină de a supraveghea purtarea hijabului nu ar trebui să le fie atribuită lor”, a declarat Larijani.

“Nu vă îndoiți că atunci când un fenomen cultural devine larg răspândit, un răspuns rigid nu reprezintă soluția. Oamenii și tinerii care vin în stradă sunt copiii noștri. Într-o familie, dacă un copil comite o crimă, încearcăm să-l îndrumăm pe calea cea bună, societatea are nevoie de mai multă toleranță”, a continuat Ali Larijani.

Acesta a subliniat că în perioada guvernării șahului, înainte de 1979, hijabul nu a fost obligatoriu, dar mulți oameni l-au purtat în mod voluntar. “Guvernarea islamică înseamnă că oamenii își gestionează propriile afaceri. La fel este și în ceea ce privește justiția socială.”

De la moartea tinerei Mahsa Amini, valul de indignare s-a transformat în proteste violente, care au cuprins întreaga țară, inclusiv mediul academic. Mișcări de susținere au avut loc și în alte părți ale lumii, inclusiv în București, unde câteva zeci de femei au protestat în fața ambasadei Iranului. Recent, Ministrul de Externe al Belgiei și doi parlamentari și-au tăiat părul în plen, în semn de solidaritate.

Protestatarii au făcut apel la o adunare masivă pentru azi la Teheran, după violențele din capitală și în orașele cu populație majoritar kurdă Sanandaj, Saqez, Bukan și Dehgolan. Multe magazine au rămas închise în semn de protest împotriva regimului. Criticile încep să se strecoare chiar și în presa puternic cenzurată.

Larijani a fost o figură centrală în politica iraniană de zeci de ani. I s-a interzis să candideze la președinție anul trecut, aparent pentru că consiliul de tutelă l-a considerat necalificat, dar în realitate reprezenta o amenințare la adresa lui Ebrahim Raisi, candidatul favorizat de liderul suprem.

Articolul integral la The Guardian