Analiză Washington Post. Eșecul Rusiei în Ucraina naște diviziuni între membrii NATO, înaintea summitului istoric de la Madrid. Unii cred că desfășurarea de forțe suplimentare în Est ar fi inutilă și costisitoare.

O amplă analiză realizată de The Washington Post arată că se duc ample negocieri și au apărut chiar divergențe între țările membre NATO, care la finalul lunii iunie ar trebui să decidă la Madrid o relocare istorică a trupelor dinspre vestul spre estul Europei, pentru a contracara amenințarea rusă. Principala problemă este generată chiar de slăbiciunea dovedită de Armata Rusă în Ucraina, unele state membre considerând că, pentru ani buni, aceasta nu va mai putea constitui o amenințare pentru Alianță, cu atât mai puțin în condițiile aderării Finlandei și Suediei.

Statele baltice și Polonia cer o prezență militară semnificativ extinsă pe teritoriile lor și noi capacități antiaeriene, care ar putea descuraja un atac al Rusiei. Alți factori de decizie, inclusiv din Franța și Italia, cred că o astfel de desfășurare nu ar fi utilă, dar ar fi costisitoare.

La summitul de la Madrid se așteaptă, de asemenea, ca țările NATO să aprobe cererile de aderare ale Finlandei și Suediei. Această expansiune a Alianței ar crește semnificativ capacitatea militară a NATO în partea de nord-est. “Agresiunea militară directă a Rusiei împotriva aliaților NATO nu poate fi exclusă. Rusia poate concentra rapid forțele militare împotriva graniței de est a NATO și poate pune Alianța în fața unui război scurt și a unui fapt împlinit”, se arată într-un document obținut de The Washington Post, care conține o propunere comună din partea statelor baltice pentru crearea unei forțe mobile și permanente de 20 de mii de soldați, care să acționeze pe flancul de est al NATO.

“Vom avea de construit o pace mâine, să nu uităm niciodată asta. Va trebui să o facem la masă și cu Ucraina și cu Rusia. Sfârșitul discuției și al negocierii vor fi stabilite de Ucraina și Rusia. Dar nu se va face în negare, nici în excluderea reciprocă, nici măcar în umilire”, a declarat președintele francez Emmanuel Macron săptămâna trecută, avertizând împotriva luării de măsuri care ar face imposibilă colaborarea cu Rusia în viitor. De asemenea, Spania și Italia se tem că o concentrare a alianței în estul Europei ar face-o mai puțin concentrată și eficeintă împotriva amenințărilor asupra cărora s-a concentrat în ultimii ani, inclusiv terorismul din Africa de Nord și migrația din bazinul Mediteranei.

Liderii est-europeni spun că NATO trebuie să evite greșeli strategice din categorie cu reacției limitate la invazia Rusiei în Gerogia din 2008, sau a anexării Crimeei din 2014. Deși majoritatea țărilor din Europa de Est nu mai cred acum că o invazie rusă ar mai fi iminentă, ele susțin că este nevoie de o forță mai puternică în est pentru a preveni o repetare a acțiunilor Rusiei în Ucraina.

Oficialii americani spun că există un acord larg între țările NATO că națiunilor din flancul estic nu ar trebui să li se ceară să reziste singure în cazul unui atac până la intervenția aliaților, așa cum prevede Carta NATO. Dar staționarea permanentă a unui număr mare de militari în est este văzută ca fiind costisitoare și greoaie, statele vestice preferând să stabilească condiții precum poziționarea în avans a echipamentelor, alegerea unităților navale care să patruleze și o nouă structură de comandă la nivelul NATO care să permită coordonarea și mobilizarea rapidă în cazul unui atac.

Generalul Mark A. Milley, șeful Statului Major Interarme al forțelor americane, a declarat luna trecută la o audiere în Congress că este în favoarea stabilirii unor baze permanente cu trupe dislocate temporar în Europa de Est, “astfel încât să obținem efectul de permanență, fără a fi nevoiți să suportăm costurile relocării soldaților și a familiilor acestora din vestul în estul Europei”. Administrația Biden a mărit deja numărul militarilor dislocați în Europa de la aproximativ 60 de mii la peste 100 de mii, ca răspuns la acumularea și atacul Rusiei asupra Ucrainei.

Țările est-europene fac, de asemenea, presiuni ca NATO să renunțe oficial la Actul fondator NATO-Rusia, un acord din 1997 care a limitat desfășurarea bazelor permanente la estul Germaniei în schimbul angajamentului Rusiei de a menține pacea. Majoritatea oficialilor alianței sunt de acord că pactul este nul nu numai din cauza invaziei Ucrainei de către Rusia, ci și pentru că Kremlinul a staționat trupe rusești în Belarus, la o distanță amenințătoare de Vilnius, capitala Lituaniei.

Însă unii oficiali din Europa de Vest și Statele Unite se tem să renunțe în mod explicit la acord, spunând că acesta este un vehicul util pentru viitoarea coordonare între NATO și Rusia, dar și pentru că el consacră angajamentul NATO de a nu poziționa niciodată arme nucleare în Europa de Est.

Este posibil ca, printre altele, la Madrid să fie decisă inclusiv o dezvoltare a infrastructurii feroviare care ar permite NATO să transfere rapid echipamente grele, în caz de urgență.

Analiza integrală The Washington Post