Analiză Business Insider. Turcia a investit în industria de apărare și construiește acum nave, tancuri și rachete noi, pentru a trimite NATO mesajul că “nu mai este atât de dependentă de străini”.

În iunie, marina turcă a lansat cu succes Atmaca, prima rachetă de croazieră anti-navă cu rază lungă de acțiune produsă pe plan intern.

Racheta a fost lansată de pe TCG Kınalıada, una dintre cele mai noi corvete din clasa Ada, de asemenea proiectată și construită pe plan intern. În ultimul său test, racheta a scufundat o navă de cercetare veche, iar acum urmează să înlocuiască rachetele Harpoon fabricate în SUA ca rachetă anti-navă standard a Marinei Turce.

Aceasta este cea mai recentă într-o serie impresionantă de realizări pentru industria de apărare a Turciei, remarcă Business Insider.

După decenii în care s-a bazat pe companiile de armament americane și europene, în ultimii ani firmele turcești și-au sporit eforturile de a fabrica echipamente de apărare de înaltă calitate, inclusiv rachete, tancuri și nave de război. Această politică nu numai că a adus o mai mare autonomie pentru armata Turciei, dar a transformat țara într-un exportator de arme de top.

Turcia are de mult timp o bază industrială de apărare. De zeci de ani produce o varietate de puști de infanterie sub licență și este una dintre singurele cinci țări autorizate să construiască avioane de vânătoare americane F-16.

Schimbarea politicii de investiții în apărare din ultimii ani vine dintr-o creștere a potențialelor amenințări din partea Rusiei și a diferitelor grupări militante. Turcia s-a bucurat de un sentiment de securitate în Marea Neagră în deceniile de după Războiul Rece, când Rusia era considerabil mai slabă, dar acțiunile recente ale Moscovei reprezintă o provocare. “Echilibrul militar din Marea Neagră s-a schimbat destul de semnificativ în favoarea Rusiei după confiscarea Crimeei și militarizarea în continuare a peninsulei”, a declarat pentru Insider Stephen Flanagan, politolog senior la Rand Corporation.

Turcia vede implicarea Rusiei în războiul din Siria ca pe o amenințare, la fel și influența iraniană în Siria și Irak. În ciuda creșterii amenințărilor, Turcia nu se mai poate baza pe SUA și pe Europa pentru a-i vinde echipamentul de care are nevoie, în condițiile în care puterile occidentale sunt preocupate de alunecare lui Erdogan spre un regim autoritarist, de acțiunile sale împotriva kurzilor din nordul Siriei și de achiziționarea sistemului de rachete sol-aer S-400 fabricat de Rusia. Ca urmare,  SUA au exclus Turcia din programul superavionului F-35, în care inițial era prevăzut să fabrice o parte din componente, iar Germania a fost rezervată față de modernizarea tancurilor Leopard 2 ale Turciei.

“Toate acestea au întărit doar nevoia Turciei de a deveni mai independentă în dezvoltarea industriei sale de apărare și a propriilor capacități de apărare”, a spus Flanagan.

Turcia a avut o experiență similară cu sancțiunile occidentale în anii 1970, când tensiunile cu Grecia asupra Ciprului au dus cele două țări NATO pe marginea unui război. Acele sancțiuni au fost ridicate, dar Turcia s-a pregătit acum pentru o situație similară.

Turcia își înlocuiește elicopterele de atac AH-1 americane cu TTA9 ATAK, fabricate de Turcia Aerospace Industries și intenționează să lanseze primele tancuri Altay fabricate pe plan intern până la începutul anului 2023. De asemenea, își modernizează modelele Leopard 2 fără asistență germană.

Pe lângă cele patru corvete din clasa Ada, marina turcească a lansat prima dintre cele patru fregate planificate din clasa Istanbul și o navă de asalt amfibie, TCG Anadolu.

Dar probabil cea mai impresionantă evoluție a industriei turcești de armament este în domeniul dronelor de atac. Vehiculele aeriene de luptă fără pilot Bayraktar TB2 fabricate în Turcia au asigurat victoria Azerbaidjanului în conflictul recent cu Armenia, iar în urma acestei demonstrații, drona TB2 este acum urmărită pentru a fi achiziționată și de alte țări.

Pe lângă aceasta, Turcia a început producția de serie a aeronavei Akıncı, o aeronavă de luptă fără pilot mai mare, cu o sarcină utilă de 1,5 tone, și a început testele pe mare pentru ULAQ, o ambarcațiune teleghidată care poate transporta șase rachete. Patru tipuri de vehicule terestre de atac, tot fără pilot sunt acum în teste.

Turcia exportă acum armament în 28 de țări, iar Institutul internațional de cercetare a păcii din Stockholm, care urmărește comerțul global cu arme, a inclus recent Turcia în topul celor trei exportatori cu cea mai rapidă creștere. Volumul vânzărilor sale de armament a crescut cu 86% în ultimii cinci ani. Acum în Turcia se construiesc două corvete pentru marina pakistaneză și cel puțin o corvetă pentru Ucraina.

“S-a pus un accent puternic pe ideea că Turcia trebuie să-și dezvolte capacitățile proprii, astfel încât să poată deveni mai eficientă dar și mai puțin dependentă de furnizorii străini”, a spus Flanagan.  Există încă o tehnologie occidentală de care Turcia are nevoie și care nu poate fi reprodusă. Folosește motoare fabricate în SUA pentru elicopterul T129 ATAK, tunuri germane pentru tancul Altay și sisteme germane de propulsie pentru noile sale submarine din clasa Reis. Disputele cu vecinii și cu aliații NATO au alimentat sentimentul că Turcia “poate găsi soluții turcești la unele dintre aceste probleme pentru a nu mai fi atât de dependentă de străini”, a spus Flanagan.

Analiza integrală pe Business Insider