Anne Applebaum scrie în Washington Post că atât Trump, cât și Kim sunt doi bărbați care supraviețuiesc în politică prin faptul că insistă asupra propriilor versiuni de realitate. Amândoi dispun de câte o mașinărie de propagandă care va trâmbița un succes răsunător. Ambii vor fi aplaudați cu entuziasm de susținătorii fiecăruia dintre ei. Amândoi vor avea de câștigat în plan personal, chiar dacă țările lor nu vor câștiga nimic.
Pentru Kim Jong-un este momentul reabilitării. Înțelepciunea politicii sale nucleare a fost confirmată: țara lui – minusculă, săracă, adesea flămândă și unde sute de mii de oameni au pierit în lagăre de concentrare nu foarte diferite de ale lui Stalin – a fost tratată ca un egal de către SUA. Dacă Kim nu și-ar fi continuat programul cu rachete, daca nu și-ar fi îmbunătățit capacitatea de a lansa rachete, Trump nu s-ar fi aflat acolo.
Pentru Trump, această imagine se adresează problemei privind propriile sentimente de nesiguranță. Juridic vorbind, legitimitatea lui este indiscutabilă. Și totuși, Trump pare adesea că-și face griji că ar fi invers. Ales fără o majoritate, Trump a susținut mereu că ar avea una.
Textul integral poate fi citit aici.
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.