Tăriceanu: România nu este pregătită pentru preluarea președinției UE pentru că este o țară ruptă în două. Este o fractură între putere și opoziție. Coaliția va merge mai departe pentru că ne-am angajat în fața românilor la un program politic și economic.

Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat, într-o emisiune TV, că nu intenționează să rupă coaliția de guvernare formată din PSD și ALDE, fiind convins că „același lucru îl împărtășește și Dragnea”. Acesta a mai adăugat, referitor la faptul că Tudorel Toader a spus că în dosarul de candidatură al procurorului general Augustin Lazăr ar fi fost inclusă şi o soluţie de clasare dintr-un dosar cel viza pe Klaus Iohannis, că “asistăm la un şantaj brutal din partea actualului procuror general la adresa preşedintelui României”.

Principalele declarații ale lui Tăriceanu:

„Am văzut zvonuri care s-au răspândit în stânga, dreapta, cu o rapiditate fantastică și care dădeau drept sigură ruperea coaliției, Tăriceanu prim-ministru al unui guvern bazat pe o majoritate cu PNL ș.a.m.d. Am să vă spun de la început ca să fie lucrurile clare – nu am avut de gând, nu am de gând și nu voi avea de gând să rup coaliția. Și același lucru cred că îl împărtășește și domnul Dragnea. Cred că invitația la consultări făcută de președinte săptămâna trecută, urmată de o serie de declarații, a fost imediat distorsionată și aș fi vrut foarte mult ca cei care fac aceste lucruri în mod programat să fi avut răbdarea să citească proiectul pe care l-am trimis tuturor partidelor, de realizare a unui acord pe justiție.

Unde este locul protocoalelor, unde este locul înțelegerilor între serviciile secrete și părți din justiție, fie procuratură, fie instanțe? Unde este locul ascultării telefoanelor? Dacă o să vă uitați în documentul trimis, fiind practic o invitație la dialog, ca să ne punem de acord și să mergem mai departe cu reforma în justiție, o să vă dați seama că nu are nicio legătură cu speculațiile făcute.

Eu am spus că România nu e pregătită pentru preluarea președinției Consiliului UE. Ar însemna pentru România o extraordinară ocazie pentru a promova subiecte importante pentru ea. Vă dau un exemplu – trebuie să rezolvăm problema aderării la Schengen, a MCV-ului, dar nu va putea face acest lucru pentru că este o țară ruptă în două, este o fractură între putere și opoziție, o luptă sălbatică, camuflată prost, sub eticheta luptei împotriva corupției. Este camuflată foarte bine, pentru că cei din străinătate cred că sunt unii care se luptă pentru combaterea corupției și alții pentru toleranță.

Am încercat să trag un semnal de alarmă, pentru că eu cred că este nevoie de acest lucru. La discuția cu Iohannis i-am spus că o parte dintre recomandările Comisiei s-au rezolvat prin OUG. Putem să trecem în revistă, la nivelul Parlamentului, fiecare recomandare, dar nu luăm de la început legea, articol cu articol. Dacă există un dialog, și eu asta aș fi vrut și cu celelalte partide parlamentare, ar putea duce la găsirea unor formule care să închidă această pagină și să putem, apropiindu-ne de preluarea președinției, să facem o altă figură.

În condițiile acestea, cred că președinția nu va fi un succes. Străinii se vor bucura. Fiecare țară are propriile obiective pe agenda următoarelor șase luni, pe care o să și le promoveze, ceea ce mă deranjează este că noi nu o să ne promovăm în niciun fel.

Dacă mergem mai departe în acest fel, distrugem nu numai democrația, ci și țara. România va fi o țară fără elite politice, economice, universitare. Va fi o țară care va fi la cheremul tuturor. Avem această atitudine păguboasă, de a merge la Bruxelles, care cred că provine din perioada fanariotă. Orizontul multora este limitat.

Am observat la PSD unii care s-au repezit să facă comentarii care mai de care mai virulente și mai agresive, iar lucrurile astea nu fac decât să tensioneze și mai mult atmosfera. Unii au motive să creadă că e mai mult decât o mică problemă și se amplifică lucrurile. De ce cred că va merge coaliția mai departe? Pentru că noi, în fond, ținând cont de mărimea fiecăruia, ne-am angajat, în fața românilor, la un program politic și economic. Programul politic a fost clar: să facem o reformă în justiție și să revenim la statul de drept, să punem capăt abuzurilor, exceselor. Pe de altă parte avem și un program economic, care înseamnă salarii, pensii mai mari, o performanță și un climat mai bun în domeniul antreprenorial, infrastructură ș.a.m.d. Avem niște lucruri la care ne-am angajat și avem o responsabilitate, în pofida unor momente în care există discuții. Consider că între parteneri trebuie să discuți. Avem o responsabilitate comună, dar constatăm că avem o diferență de abordare – hai să vedem care este soluția ca să ducem la bun sfârșit angajamentul pe care l-am luat față de de cetățean.

Vine un moment de criză, cum este acesta în care suntem noi, când România ar trebui să privească cu seriozitate și cu responsabilitate, când e o fractură în societate și trebuie să vii și să faci demersul credibil că ești echidistant și propui o soluție politică. Tu, ca președinte, încerci să vezi prin consultare dacă se poate găsi o soluție care să asigure consensul. Dacă tu până la momentul ăsta nu ai jucat din postura asta neutră, retrasă, de a nu fi actor politic în teren, sigur că acest demers poți să-l faci și să aibă șanse. Altfel, demersul eșuează. Aici este subtilitatea acestui rol al funcției prezidențiale. Președinții nu l-au prea înțeles. Poate Constantinescu și Iliescu, dar poate și ei au avut momente în care le-ar fi plăcut să fie mai implicați.

Referitor la dosarul de candidatură al lui Augustin Lazăr, acuzaţia e foarte gravă, ce se întâmplă, şi în trecut asupra preşedintelui au planat diverse acuzaţii, legate de problemele domniei sale cu casele de la Sibiu, cu anumite acte notariale, dar de data aceasta ceea ce rezultă că s-a întâmplat în dosarul prin care domnul Lazăr a fost numit de preşedinte procuror general al României, ce putem spune, că acea piesă din dosar care îi aducea aminte preşedintelui că acel dosar a fost clasat era o formă subtilă sau mai puţin subtilă de a-i aduce aminte: atenţie, că te-am ajutat, deci ai o obligaţie către mine, sau chiar o variantă în care cred mai degrabă: un şantaj brutal din partea actualului procuror general la adresa preşedintelui României”.