Nanocristalele de celuloză se formează natural în interiorul copacilor și plantelor, fiind un produs secundar care poate fi obținut în timpul producerii celulozei pentru hârtie sau materiale textile (raion, poliester). Metoda de producție a cercetătorilor de la MIT reprezintă o premieră, pentru că ei au reușit o compoziție de 63% celuloză, față de doar 10% în încercările anterioare. Materialul este produs sub forma unui gel care poate fi imprimat 3D sau turnat în diverse forme. De asemenea, dacă materialul este deja uscat, acesta poate fi prelucrat și prin așchiere.
După producție, cercetătorii au efectuat teste de duritate (rezistența la tocire) și rezistență la deformare elastică. Acesta a dovedit o rezistență mai mare decât a oricărui plastic existent în mod curent, iar duritatea este asemănătoare cu a aluminiului și cu a dentinei, una dintre principalele componente ale dinților. De altfel, una din aplicațiile propuse de cercetători este acea a plombelor și coroanelor dentare, materialul fiind destul de rezistent pentru o astfel de aplicație iar compoziția sa majoritar organic este atractivă față de alți polimeri și metale utilizate curent.
O problemă a noii metode de producție este însă că materialul se contractă destul de puternic în timpul procesului de uscare, iar următorul obiectiv al cercetătorilor este să modifice compoziția gelului pentru a elimina sau minimiza acest efect.
Materialul este biodegradabil, iar dacă producția la scară largă devine viabilă,el ar putea înlocui o bună parte din tipurile de plastic folosite în mod curent, reducând consumul de petrol dar și deșeurile de plastic și microplastic care au durată de viață de câteva sute de ani.
Sursa: ScienceDaily
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.