Datele privind costul mediu orar cu forța de muncă arată decalaje semnificative între statele membre ale UE, cele mai mici costuri orare cu forța de muncă fiind înregistrate în Bulgaria (6,5€), România (8,1€) și Ungaria (9,9€), iar cele mai mari în Danemarca (45,8€), Luxemburg (42,1€) și Belgia (41,1€).
În 2020, costurile medii orare cu forța de muncă în întreaga economie (cu excepția agriculturii și administrației publice) au fost estimate la 28,5 de euro în UE și 32,3 de euro în Zona Euro, în creștere față de 27,7 de euro, respectiv 31,4 de euro în 2019.
În Zona Euro, costurile forței de muncă orare au crescut în toate statele membre, cu excepțiile Malta (-4,7%), Cipru și Irlanda (-2,7% fiecare). Cele mai mari creșteri s-au înregistrat în Portugalia (+ 8,6%), Lituania (+ 7,5%) și Slovacia (+ 7,0%), iar cea mai mică din Luxemburg (+ 0,5%), Finlanda (+ 0,7%) și Olanda (+ 0,8%).
Pentru statele membre din afara Zonei Euro, costurile forței de muncă orare exprimate în moneda națională au crescut în toate statele membre în 2020, cu excepția Croației (-1,0%). Cele mai mari creșteri s-au înregistrat în Ungaria (+ 7,9%), Bulgaria (+ 7,8% ), Cehia (+ 7,4%) și România (+7,2%). Au crescut cel mai puțin în Suedia (+ 1,1%) și Danemarca (+ 2,0%).
Costurile orare ale forței de muncă în industrie au fost de 28,8 de euro în UE și de 34,8 de euro în zona euro. În construcții, acestea au fost de 25,6 de euro în UE. În servicii, costurile orare cu forța de muncă au fost de 28,2 de euro în blocul comunitar, iar în economia în principal non-comercială (cu excepția administrației publice), acestea au fost de 29,7 de euro.
Cele două componente principale ale costurilor forței de muncă sunt salariile și costurile non-salariale (de exemplu contribuțiile sociale ale angajatorilor). Ponderea costurilor non-salariale în costurile totale ale forței de muncă pentru întreaga economie a fost de 24,5% în UE și de 25,0% în zona euro.
Sursa: Eurostat.