Plasturele este compus din două straturi. Primul conține sonde și ”baghete” pentru direcționarea undelor radio, iar cel de-al doilea este adeziv, pentru fixarea pe piele. Acesta din urmă este făcut la extremități din elastomer și are la mijloc o fâșie de hidrogel solid, ce ușurează transmiterea undelor. În această configurație, hidrogelul nu se deshidrateaza.
Concret, odată aplicat pe piele, facilitează trimiterea de unde sonore prin corp și captarea semnalelor ”ecou”, care sunt decodate în imagini cu ajutorul unor instrumente. Chiar și în acest stagiu, tehnologia ar putea avea o aplicabilitate imediată, de exemplu ar putea fi folosită similar cu plasturii din procedurile EKG.
Obiectivul MIT este de a face ca invenția să nu mai aibă nevoie de instrumentele de decodare cu fir, astfel ca plasturii să poată fi cumpărați direct din farmacii. În prezent, imagistica cu ultrasunete are nevoie de echipamente voluminoase și specializate, disponibile doar în spitale și cabinete medicale.
Voluntarilor li s-au aplicat plasturi în diferite zone ale corpului și au fost puși să facă diverse activități, cum ar fi să stea jos, să stea în picioare, să facă jogging sau să pedaleze. Cercetătorii au putut observa cum vasele de sânge își schimbă diametrul în timpul efortului, cum se întinde stomacul când subiecții beau lichide sau cum fibrele musculare se încordează în timpul exercițiilor.
Sursa: Comunicatul MIT